Numărul curent: 50

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Istorie Literară:
Revistele lui B. P. Hasdeu de Teodor Vârgolici


În mod obiectiv, trebuie să recunoaştem că istoricul literar I. Oprişan s-a împus ca un eminent exeget al lui B. P. Hasdeu, meritând a fi elogios apreciat. Pe lângă cele două fundamentale monografii, Viaţa lui B.P. Hasdeu sau setea de absolut şi Opera literară a lui B.P. Hasdeu, I. Oprişan ne-a oferit un număr impresionant de ediţii critice consacrate scrierilor plurivalente ale marelui nostru scriitor şi cărturar, din domeniile creaţiei artistice, istoriei, lingvisticii, folcloristicii şi publicisticii. Spirit laborios, dăruit cu pasiune şi competenţă unei imense şi dificile munci de cercetare în bibliotecă, I. Oprişan a luat extraordinara iniţiativă de a readuce la lumină revistele editate de B.P. Hasdeu, în reproduceri facsimilate, scanate şi anastatice, însoţite de substanţiale prefeţe, note, comentarii şi indicii. Este un veritabil act de cultură, al cărui scop principal este acela de a le salva de la deteriorare, prin deasa lor consultare în Biblioteca Academiei Române, şi de a oferi cercetătorilor şi celor interesaţi posibilitatea cunoaşterii lor fără dificultăţi. Constribuţiile majore ale lui I. Oprişan s-au concretizat, mai întâi, în readucerea în circulaţie, la Editura Vestala, a revistelor lui B.P. Hasdeu Foaea de storiă română, din 1859, şi Foiţa de istorie şi literatură, din 1860, pe care le-am prezentat în România literară, nr. 7, din 22 februarie 2007, şi apoi Aghiuţă, din 1863-1864, prezentate în România literară, nr. 21, din 29 mai 2009.

Recent, I. Oprişan a completat patrimoniul publicisticii lui B.P. Haşedeu cu încă două reviste deosebit de importante, apărute tot la Editura Vestala, şi anume România, cu menţiunea "Revistă ebdomadară", editată la Iaşi în 1858-1859, şi Din Moldova (Lumina), editată tot la Iaşi în 1862-1863. Prima revistă a fost tipărită în alfabetul de tranziţie, pentru cititorul mai puţin iniţiat putând fi astăzi, deseori, derutant, literele chirilice îmbinându-se, în acelaşi cuvânt, cu literele latine. De aceea, transliterarea textului original, în alfabetul latin, cu respectarea riguroasă a rândurilor, până la exactitatea despărţirilor în silabe de la capetele de rând, a implicat o maximă pregătire lingvistică, de care I. Oprişan a făcut o ireproşabilă dovadă. Reproducerea revistei România a implicat şi o serie de surprinzătoare dificultăţi, rezolvate însă cu deplin succes de către I. Oprişan, care precizează: "Spre deosebire de Foaea de storiă română şi Foiţa de istorie şi literatură, care au fost scanate după originalele păstrate - fie şi în câte un singur exemplar - la Biblioteca Academiei Române, revista România a fost reprodusă după copia pe hârtie fotografică aflată în tezaurul aceleiaşi biblioteci, fără a putea găsi nicăieri vreun exemplar original complet. Nu am putut afla, de asemenea, nici o informaţie despre data efectuării fotocopiei şi fondul din care a fost procurat originalul reprodus al revistei."

Deosebit de interesant şi semnificativ este faptul că, apărând în 1858, în perioada pregătirii Unirii, B.P. Hasdeu şi-a intitulat revista România, dând expresie unui ideal patriotic al neamului românesc. în prima revistă pe care o editează, relevă I. Oprişan, "pasiunea cu care tânărul debutant arde la flacăra marilor întrebări ale zilei, patosul cu care abordează mai ales problemele Unirii, tonul oracular-profetic al articolelor, fac din România o revistă unică în epocă."

Însufleţit de hotărârile Convenţiei de la Paris, din 30 martie 1856, prin care s-a aprobat punerea bazelor unei noi organizări a Principatelor Române, printr-o nouă Constituţie, B.P. Hasdeu scria, în primul număr al revistei, din 18 noiembrie 1858: "Mănţinerea cu nestrămutare a bazelor constitutive a Convenţiei să fie dar de acum înainte deviza tuturor românilor, insuflaţi de iubire pentru ţeara lor." într-un alt articol, de la începutul anului 1859, B.P. Hasdeu sublinia că "cine ni s-a alege de domn, nu o va gâci srigătul partidelor, ci o voinţă de sus, care, când timpul ei va fi sosit, însufleţi-vă inimele deputaţilor prin sloboda-nţălegere şi sfătuirea fiecărei dintre-nşii cu ceilalţi ş-a tuturor împreună. Acea voinţă din sus nu ni va alege de domn p-unul din acei ce se sprijină de vuetul partidelor, impunîndu-se-nseşi ţerei, ci p-un român ce nu ţinteşte la scaunul domnesc, însă, alegându-să, va primi-ncredinţata lui povară cu frica lui Dumnezeu, va muri pentru sine şi pentru rudele sale, pentru prietenii şi cunoştinţele, pentru duşmanii şi răuvoitorii de-nainte, va-nviea pentru a să jărtfi-n tot ceasul binelui ţerei!"

Aşa cum precizează I. Oprişan, B.P. Hasdeu a scos, în octombrie 1862, "cea mai importantă revistă a sa şi una dintre publicaţiile cele mai însemnate ale epocii: Din Moldova (al cărei titlu avea să-l schimbe, de la nr. 10/1863, în Lumina, spre a nu sugera în nici un fel vreo umbră de atitudine antiunionistă)."

Cuprinsul revistei, scris în alfabetul latin, a fost reprodus anastatic, prin scanare şi procesare computerizată. Revista a avut un caracter dominant literar şi istoric, pe lângă B.P. Hasdeu colaborând şi o seamă de scriitori reprezentativi în acea epocă. în paginile revistei, B.P. Hasdeu a publicat 17 poezii, tragedia istorică Răposatul Postelnic, celebra nuvelă Duduca Mamuca, proza artistică Desţărarea lui Petru-Vodă Rareş. Serialul Mişcarea literelor în Eşi a constituit punctul unei noi direcţii trasate de B.P. Hasdeu cu câţiva ani înaintea lui Titu Maiorescu, deschizând perspective cel puţin comparabile cu cele concretizate în Convorbiri literare. Dintre scriitorii epocii au fost prezenţi cu poezii Vasile Alecsandri, V. Alexandrescu-Urechia, N. Beldiceanu, Vasile Pogor, Ştefan Vârgolici, iar C. Negruzzi cu Studii asupra limbei române şi Al. Papadopol-Calimachi cu Originile dreptului în România.

Pentru a facilita consultarea ediţiilor critice anastatice ale revistelor, I. Oprişan a adăugat, la sfârşitul fiecăreia, Cuprinsul revistei în ordinea alfabetică a autorilor şi în ordinea alfabetică a titlurilor, un Indice de opere citate şi un Indice de nume.