Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
REVISTA REVISTELOR de Cronicar

Terfelogul
           
JURNALUL LITERAR continuă să pună la încercare răbdarea cititorului, ignorînd orice reguli de machetare: texte prea multe şi prea lungi, cu literă măruntă, înghesuite la maxim, continuări pe care le găseşti cu greu în paginile mari. Cred că în privinţa numărului de materiale şi de semne din cele 24 de pagini, revista ar putea concura pentru Guiness Book, precum o maşină de cinci locuri în care intră claie peste grămadă nenumărate persoane. Dar merită să treci peste aspectul descurajant în special pentru ochii obosiţi ai cititorului de profesie, fiindcă în revista editată de Societatea de istorie literară "G. Călinescu" găseşti întotdeauna şi materiale interesante, fie că eşti sau nu de acord cu autorii lor. În ultimul număr (aprilie-mai-iunie 2003), între alte fragmente de memorii, corespondenţă, romane inedite, se continuă publicarea unor notaţii din Terfelogul lui Daniel Constantin, un fel de jurnal început în 1962 şi continuat, dacă am înţeles bine, pînă azi. Numele acesta nu vă spune probabil prea multe, fiindcă e doar unul din pseudonimele lui Dan Ion Constantin (n. 1939), care apare la Florin Manolescu, în Enciclopedia exilului literar românesc la litera B: Boc Daniel (Dan Constantinescu), poet. În ţară a debutat cu poeme în 1968, în "Luceafărul" (seria Ştefan Bănulescu), unde Cronicarul l-a cunoscut ca tehnoredactor şi corector sub numele Dan Bocaniciu. O figură cu totul aparte în peisaj, un artist cu talente diverse - muzician, poet, eseist, desenator -, un revoltat cu o biografie "americană", cîştigîndu-şi existenţa de la 16 ani din lecţii de vioară, dar şi alte mărunte slujbe, fără legătură cu înclinaţiile lui (administrator pe litoral, vînzător la PECO, muncă de teren cu echipe geologice...). S-a stabilit definitiv la Paris în 1983, unde trăieşte din lecţii de vioară şi scrie în franceză. A publicat, la Ed. Le Pont de l’Epée, în 1987, sub pseudonimul Daniel Boc, volumul Poèmes à retardement şi la Ed. Arcam, în 1995, altă plachetă de poeme, Herbalies, semnată Constantin de Chardonnet - ambele remarcate de critica franceză. l Acasă a debutat abia în 1999 în volum, cu o selecţie din poeziile sale scrise în româneşte, Neume (Ed. DU Style), căci tot ce oferise Editurii Cartea Românească în anii ’70 fusese respins de cenzură. Poate şi din cauza tirajului mic şi a lipsei de publicitate, Neumele lui Daniel Constantin nu s-au bucurat de ecoul meritat, fiind prea puţin comentate, deşi viziunea lirică, unică în felul ei, după cum scria Monica Pillat, îl individualizează puternic în poezia română actuală. Editarea unei selecţii din scrierile sale de sertar, intitulate Terfelogul (în-
tr-un interviu cu Ileana Verzea, publicat în 1999 în revista "Lupta" de la Paris, al cărei unic redactor a fost regretata lui soţie, Antonia Constantinescu, scriitorul spunea că s-au adunat cam 2000 de pagini) ar releva complexa personalitate a lui Daniel Constantin-Dan Constantinescu-Daniel Boc etc., admirabil prin rectitudine morală, cît şi prin profunzime şi originalitate de expresie. Şi ca document de epocă, Terfelogul ar fi important: fragmentele semnificative de cotidian românesc din anii 1962-83, selectate şi comentate cu o ironie dusă pînă la sarcasm, dau o idee veridică despre ceea ce a fost comunismul ceauşist, în special. l Iată doar trei notaţii desprinse din fragmentele publicate de "Jurnalul literar" nr. 7-12: "Spectacol «Cîntarea României» la Oraviţa, televizat. Apare prezentatorul: «Ne aflăm pe scena teatrului unde a răsunat pentru prima oară vocea marelui nostru poet Mihai Eminescu, pe atunci sufleur» (s.m.)" l "Încă un alexandrinism (Alexandria Teleormanului, bineînţeles): Zozi (Zoe Dumitrescu Buşulenga, n.n.) şi Cioculescu fac pe micul ecran apologia vocabulei «tovarăşe»" l "Pe strada Nuferilor, - cîndva Popov şi încă mai cîndva General Berthelot -, la colţul unde se face intrarea spre clădirea liceului Nicolae Bălcescu, - pe vremuri Colegiul Naţional Sf. Sava -, era deschisă, pînă acum doi-trei ani, o cîrciumă. La una din mese - doi consumatori: omul de cultură, lungind o halbă de bere în aşteptarea timpului cînd trebuia să meargă pentru o înregistrare la radiodifuziune (aflată la cîţiva metri mai sus pe această uliţă), şi un individ care de multe ceasuri arunca în el cinzeacă după cinzeacă... Pe-o faţă de masă de local, discuţiile se înnoadă spontan. Cum omul de cultură e din fire un tăcut, a cuvîntat individul afumat: - «Dom’le, îl ştii pe tipul ăla ciufulit, în carouri, de la bar?» - «Nu», zise din inerţie culturalul, deşi recunoscuse în persoana indicată un actor foarte popular. - «Dom’le - continuă afumatul - tipul ăsta mi-a mîncat sufletul. M-a lăsat nevasta..., m-am îmbolnăvit de ficat... m-a adus în ultimul hal..., mi-am pus în cui toate treburile, treaba mea e să-l urmăresc pe reacţionarul ăsta, şi’mnealui mă poartă toată ziua numai prin restaurante. M-a nenorocit...»" Nu-i aşa că v-ar interesa Terfelogul? l Cartea de Convorbiri cu Ileana Mălăncioiu a lui Daniel Cristea-Enache din care au fost publicate ample extrase în "Apostrof" şi "Adevărul literar şi artistic" se anunţă un eveniment editorial ce va stîrni valuri. Semnalăm în fragmentul din "Adevărul literar..." nr. 673 o eroare a poetei, ce se cere remediată în volumul anunţat pentru toamnă de Ed. Polirom. Spune Ileana Mălăncioiu: "De altfel, patima cu care-i priveam în primii ani de după Revoluţie pe «apoliticii» de la Cotroceni nu se putea să rămînă aceeaşi, de vreme ce un opozant pursînge, cum era socotit preşedintele PAC, a trecut cu partid cu tot la PDSR (s.n.), iar un ziarist care se dedicase cîndva trup şi suflet cauzei «adevăratei revoluţii» înfăptuite prin victoria lui Emil a devenit consilierul lui Adrian Năstase." Mai mult ca sigur că
s-a gîndit la Alexandru Athanasiu, numai că acesta n-a fost niciodată preşedintele PAC, partid care n-a fuzionat cu PDSR-ul, ci cu PNL-ul. În ceea ce-l priveşte pe d-l Athanasiu, a fuzionat cu PDSR ca preşedinte al PSDR (fostul partid al d-lui Cunescu).


Taxa radio-tv pentru grajdul de la Cornu
          
Congresul Partidului Acţiunea Populară condus de fostul preşedinte Emil Constantinescu nu s-a prea bucurat de atenţia presei cotidiene, deşi a fost programat în week-end. Dintre ziarele de mare tiraj, EVENIMENTUL ZILEI şi AdevĂrul de luni, 14 iulie, au avut alte ştiri de anunţat pe prima pagină. Nici ROMANIA LIBERĂ n-a avut loc pe pagina întîi pentru Congresul Acţiunii Populare. Iar dacă NAŢIONAL a citat pe prima pagină sloganul nou înfiinţatului partid: "Întinde mîna spre ea / Puterea e a ta!", n-a făcut asta decît pentru a lua peste picior noul partid, într-o pagină din interiorul ziarului. Presa cotidiană, care nu trăieşte din impozitarea cetăţeanului, îşi putea permite să scrie cum şi în ce pagină a dorit despre acest congres. Dar TVR ce motiv avea să pună după nu ştiu câte fapte diverse de doi bani evenimentul constituirii unui partid condus de fostul preşedinte al României? Ba şi asta de o manieră revoltătoare! Postul public de televiziune n-are dreptul să pună în coada a diverse întîmplări de o zi congresul unui partid condus de fostul preşedinte al României. Şi asta din cel puţin două motive. Cel dintîi ţine de importanţa ştirii propriu-zise, care în absenţa altor evenimente mai importante, nu-şi avea locul decît la început. Iar al doilea ar fi că nu apar săptămânal în România partide de opoziţie, încît Congresul Acţiunii Populare să fie trecut la şi altele. Dacă TVR a minimalizat importanţa acestui eveniment politic din vina cui a fost de serviciu în acel week-end, ar trebui tras la răspundere acel cineva. Dacă în schimb asta s-a întîmplat la ordinul cuiva de sus, atunci persoana în cauză, ar trebui demisă. Dar cine s-o facă? l Dacă, în schimb, majoritatea cotidianelor a reacţionat de la negativ la usturător la realegerea baronului de Vrancea al PSD, Marian Oprişan, în funcţia de lider al filialei din care el însuşi şi-a dat demisia, TVR nu s-a omorît cu prezentarea acestei ştiri, ceea ce poate fi considerat o altă probă că pentru televiziunea publică în ţara asta una se întîmplă şi alta se povesteşte. l Într-un editorial din Evenimentul zilei scrie Cornel Nistorescu. "Adrian Păunescu a devenit nume de şcoli. Sechelariu e şi nume de stadion. Ion Iliescu. Ion Iliescu (deşi n-a dat vreun semn că ar fi interesat de aşa ceva) e şi nume de stradă. Din cîte ştim, asemenea minunăţii nu există în lumea civilizată. Poate prin ţări subdezvoltate. În Europa, nu! (...) Ideea asta stupidă a prins totuşi în România, la iniţiativa lui Adrian Păunescu. Dacă nu mă înşel, la Roşiori de Vede s-a botezat prima şcoală cu numele poetului. Apoi a venit povestea cu stadioanele (Gheorghe Hagi şi Dumitru Sechelariu). Cu aşa exemple strălucite n-a trecut mult şi a apărut şi iniţiativa sătenilor care au dorit o stradă cu numele Ion Iliescu. Nu vreau să discut aici meritele literare ale lui Adrian Păunescu. Ele există. Dar ostentaţia cu care el marşează în aceste situaţii penibile, în loc să se tempereze, creşte în intensitate în fiecare zi, iar colegii săi de partid, în loc să-l trezească, îi ţin isonul." Cronicarul nu are un răspuns pentru mirarea lui Cornel Nistorescu, ci o întrebare. Cine să-l trezească pe Adrian Păunescu? Fiindcă, la o adică, şi preşedintele Iliescu le putea transmite admiratorilor săi să lase pentru posteritatea sa botezul străzii, dacă îşi vor mai dori şi atunci acest lucru. l Pînă şi premierul Năstase a ajuns la concluzia că legea care îi obligă pe români să plătească taxa radio-tv fiindcă au curent în casă e stupidă. Premierul a protestat însă numai după ce a primit la Cornu o notă de plată a taxei radio-tv şi pentru curentul din casă, dar şi pentru curentul de la grajdul vacilor. Încît Adrian Năstase a ajuns la concluzia că ar trebui să le pună vacilor televizor. Cam tîrziu află totuşi premierul cum se plătesc anumite dări în România.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara