Numărul curent: 41

În anul Caragiale:
Revelaţiile cartofiliei de Gabriel Dimisianu


Am mai avut prilejul să vorbesc, tot în revista noastră, despre revelaţiile cartofiliei. Am făcut-o atunci când m-am raportat, într-o evocare a Brăilei de odinioară, la cercetările în domeniu ale fostului meu coleg de liceu Valeriu Avramescu, pasionat de colecţionarea şi studierea cărţilor poştale ilustrate vechi. Acesta şi este obiectul cartofiliei, disciplină derivată din filatelie.
Spuneam atunci că soiul acesta de preocupări se întâmplă să intersecteze teritoriul istoriei literare. Astfel, mai de mult, Valeriu Avramescu, studiind câteva cărţi poştale ilustrate de la începutul veacului XX, cu imagini din Brăila epocii, a reuşit să identifice, până la amănunt, elemente de ambianţă urbană prezente în Chira Chiralina, scrierea cea mai cunoscută a lui Panait Istrati. Am găsit că este cazul să mă refer, în România literară, la descoperirea sa. Acum vine cu alta, încă mai interesantă, întrucât îl implică pe I.L. Caragiale. Să vedem despre ce este vorba.
Specialiştii au stabilit faptul că prima carte poştală ilustrată românească datează din 1894, fiind editată cu ocazia organizării în acel an la Bucureşti, în Cişmigiu, a "Expoziţiei Cooperatorilor". Concepută de Constantin Jiquidi, grafician şi pictor, tatăl caricaturistului Aurel Jiquidi, ilustrata cu pricina prezenta în prim-plan o ţărăncuţă în costum naţional, văzută din profil, ţinând grigorescian în mână un snop de spice, iar în fundal pavilionul "Exposiţiei Cooperatorilor" şi siluetele minuscule ale unor vizitatori care se îndreptau spre intrare (fig. 1). Un timp s-a crezut că Jiquidi desenase ţărăncuţa după natură, mai tîrziu descoperindu-se si alte ilustrate cu tărăncuţa dar fără pavilionul "Exposiţiei", în versiuni în care personajul apărea fie ţinând în mână aceleaşi spice, fie flori. Neîndoielnic personajul, cu aceste minime diferenţe, era acelaşi (fig. 2). Concluzia la care au ajuns cartofilii a fost aceea că Jiquidi nu desenase după natură ci după o fotografie, aceasta fiind şi la originea celorlalte cărţi poştale ilustrate în care apărea ţărăncuţa, cu autori deocamdată neidentificaţi.
Şi mai era un fapt încă nelămurit de cercetătorii cartofili: cine fusese personajul real din fotografie, acea tânără femeie a cărei imagine a preluat-o Jiquidi pentru a face din ea capul de serie al ilustratelor cu ţărăncuţe emblematice.
Datorită lui Valeriu Avramescu avem acum un răspuns, echivalent cu o revelaţie: personajul din fotografia după care a desenat Constantin Jiquidi nu e altcineva decât domnişoara Alexandrina Burelly, una din cele două frumoase fiice ale arhitectului Gaetani Burelly şi viitoarea soţie a lui I.L. Caragiale.
În revista filatelică Colecţionarul şi apoi în Magazin de filatelie, cartofilie şi numismatică, Valeriu Avramescu relatează în ce împrejurări a făcut descoperirea. A pornit de la un articol recent din Magazin istoric despre exilul berlinez al lui Caragiale, ilustrat cu o fotografie a soţiei scriitorului, preluată din colecţia de stampe a Academiei. Imediat a făcut legătura între aceasta şi imaginea ţărăncuţei lui Jiquidi, asemănarea părându-i-se izbitoare. La Jiquidi era însă vorba de un desen, iar aceasta era o fotografie, de unde concluzia: Jiquidi şi-a desenat ţărăncuţa după fotografie, iar fotografia o reprezenta pe soţia lui Caragiale. Surescitat, V. Avramescu mi-a cerut părerea, iar eu, cu o reacţie reflexă când e vorba de Caragiale, l-am îndreptat către scrierile lui Şerban Cioculescu. Să caute acolo un indiciu şi poate o confirmare. Şi, într-adevăr, găsi. În Viaţa lui I.L. Caragiale, ediţia din 1969, în secţiunea ilustraţii, ne întâmpină imaginea-foto a ţărăncuţei pictate de Jiquidi cu explicaţia dată de Cioculescu: "c.p. ilustrată cu autograful lui Caragiale (19 iunie 1907), reprezentând pe soţia lui Caragiale, ca domnişoară, în costum naţional" (fig. 3). Cât priveşte "autograful", acesta era un mesaj de familie iscălit "Tata" şi continuat, sub iscălitură, de următoarea trimitere la "ţărăncuţă": "Vă place această cartă poştală?". Atrăgea astfel atenţia adresanţilor, cu un zâmbet ce se poate ghici, asupra imaginii din tinereţe a doamnei Caragiale, aşa cum o fixase cândva aparatul de fotografiat.
Să recapitulăm. Întâi a fost fotografia originală, care i-a servit ca model lui Jiquidi. Fotografia i-ar fi putut-o înmâna ilustratorului chiar Caragiale, presupune Valeriu Avramescu, între cei doi existând legături de presă. A circulat mai târziu (sau în paralel) un lot de cărţi poştale ilustrate care nu mai erau desene ci reproduceau chiar fotografia "ţărăncuţei", una dintre ele fiind aceea pe care o expedia Caragiale în 1907. Se ştia şi de unele şi de altele, dar legătura dintre desenul lui Jiquidi şi fotografie a făcut-o, abia în zilele noastre, Valeriu Avramescu, rezolvând astfel o necunoscută a cercetării cartofilice şi, prin tangenţă, a istoriei literare. Oricum, pentru cartofili, aceasta reprezintă, după cum titrează "Colecţionarul" Carto-bomba Anului Caragiale!