Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Retraducându-l pe bard la Köln de George Volceanov

La începutul lunii mai am primit din partea British Council-ului (reprezentat de Alis Vasile, director de proiect) invitaţia de a mă alătura unui grup de universitari şi traducători români, ca team leader, în cadrul unui proiect cultural de anvergură dedicat comemorării celor patru secole de la dispariţia Bardului de la Stratford.

Colegi de proiect mi-au fost poetul Radu Andriescu şi traducătoarea Dana Bădulescu (ambii de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi), Loredana Pungă şi Andreea Şerban (o specialistă în traductologie şi una în studii shakespeariene, de la Universitatea de Vest din Timişoara), Violeta Baroană, Eliana Ilinoaia şi Bogdan Radu Stănescu (un om de editură, un asistent universitar şi un experimentat traducător de filme – toţi trei din şcoala de traduceri literare a Lidiei Vianu), Anca Tomuş (lector la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, cu un Romeo şi Julieta deja montat în palmaresul ei de traducătoare) şi Alexandru Călin (un rafinat traducător din latină, maghiară, catalană şi, la nevoie, şi din Shakespeare).

Proiectul se intitulează A Great Feast of Languages (O mare sărbătoare a limbilor) şi constă în organizarea mai multor seminarii / conferinţe / ateliere de traducere şi adaptare scenică a unor fragmente dramatice din opera Marelui Will. Formatul acestora prevede participarea a câte trei ţări din spaţii geografice dintre cele mai diferite. Ţările selecţionate pentru conferinţa de la Köln au fost Germania, Polonia şi România, iar următoarele acţiuni se vor desfăşura în Qatar, Singapore şi Cuba, urmând ca în luna decembrie să aibă loc o întrunire a coordonatorilor proiectului cu team leader-ii din toate ţările participante, pentru evaluarea rezultatelor obţinute. Acest proiect ambiţios s-a născut din parteneriatul Consiliului Britanic cu Teatrul londonez The Globe (gazda permanentă a repertoriului shakespearian) şi Centrul Britanic de Traduceri Literare de la Norwich.

Conferinţa s-a desfăşurat în intervalul 4-8 iunie 2016. În fruntea echipei de organizatori s-au aflat Patrick Spottiswoode, director al departamentului Globe Education, care şi-a asumat rolul de consultant artistic al traducătorilor; Duncan Large, de la Centrul de Traduceri Literare din Norwich, care a stabilit programul conferinţei şi a moderat toate şedinţele comune; şi Elke Ritt, din partea British Council Germania, care s-a ocupat de cazare, transport şi logistică. Omologii mei au fost Michael Raab – un distins critic de teatru şi un extrem de prolific traducător de teatru britanic contemporan – şi reputata Marta Gibinska, un fel de Leon Leviţchi al studiilor shakespeariene din Polonia.

Textele selectate pentru traducere au fost celebrul monolog To be or not to be din Hamlet; scena primului sărut din Romeo şi Julieta, cu sonetul dialogat al celor doi îndrăgostiţi; şi un fragment din monologul în proză al lui Falstaff despre „ce-i onoarea”, din Henric al IV-lea (Partea întâi): texte de factură diferită – în vers alb, formă prozodică fixă şi proză.

Actul traducerii a fost precedat de vizionarea câtorva secvenţe din spectacolele cu Hamlet şi Romeo şi Julieta, montate la Teatrul The Globe, precum şi a discuţiilor purtate de regizor cu interpreţii. S-a negociat, în plen, dacă vom traduce într-o limbă „istorică” sau contemporană. Eu unul am pledat pentru traducerea într-o limbă modernă, actuală, ţinând cont de faptul că şi Will a scris pentru contemporanii săi, fiind un mare novator al limbii engleze; ba mai mult, am lansat ipoteza că publicul vizat de el trebuie să fi fost, în marea lui majoritate, tânăr, reprezentat de ucenicii londonezi ce traversau Tamisa în căutarea divertismentului. Şi am avut câştig de cauză… Mai mult, Patrick Spottiswoode a repetat insistent: „Nu traduceţi un idol, o statuie, ci un om aidoma vouă…”

Cele trei echipe au lucrat în săli diferite, întrunindu-se zilnic pentru confruntarea dificultăţilor întâmpinate şi raportarea rezultatelor obţinute. Schimbul de experienţă s-a dovedit util tuturor. A făcut înconjurul conferinţei anecdota potrivit căreia mi-am obligat colegii români să gândească şi să vorbească în pentametri iambici, „ca de încălzire”. Fluenţa sintaxei, firescul exprimării, evitarea cacofoniilor şi a inversiunilor nejustificate, preferinţa acordată vocalelor armonice au fost câteva dintre indicaţiile de care s-a ţinut cont în cele cinci zile de lucru. Proiectul îşi propunea, din capul locului, să demonstreze că Shakespeare poate fi tradus pentru scenă şi adaptat momentului/ ţării/ limbii în care este tradus; şi că traducerea consensuală poate fi superioară calitativ celor individuale. La un consens privind traducerea câte unui vers sau a unui crâmpei de vers se ajungea, de multe ori, după ceasuri întregi de dispute, căutări febrile prin dicţionarele de sinonime şi DEX, reluări şi reveniri, ştergeri şi rescrieri pe laptop-ul cu pagina proiectată pe un ecran. Pe lângă traducerile propriu-zise, o altă temă dată de organizatori a fost comentarea pe blogul British Council a cuvântului sau expresiei care a dat cea mai mare bătaie de cap traducătorilor în fiecare zi. Trăgând linie, nu pot decât să-mi laud colegii, care au făcut o treabă excelentă. Confirmând, parcă, valabilitatea zicalei „Tot românul e poet”, cea mai grea probă din tot workshop-ul, sonetul dialogat din Romeo şi Julieta, a generat două variante la fel de reuşite ca poezie şi dramatism.

Lucrările s-au desfăşurat, în primele două zile, în sediul fostei Brigăzi de Pompieri din Köln, după care, în zilele următoare, ne-am deplasat în suburbii, la Schloss Wahn, un castel medieval convertit în Arhiva Facultăţii de Teatru din Köln. Organizatorii ne-au oferit un program variat: pe 3 iunie studenţii Colegiului de Muzică au susţinut un concert de muzică compusă pe textele Marelui Will; pe 4 iunie ne-am deplasat la Neuss, unde, într-o copie fidelă a Teatrului Globe, am vizionat, în cadrul Festivalului Shakespeare, spectacolul cu Doi tineri din Verona, oferit de Berliner Ensemble – jucat pe o scenă goală, fără decoruri, în spirit shakespearian, farmecul lui constând în jocul şi vorbele actorilor; pe 6 iunie Duncan Large a moderat dezbaterea cu tema „Receptarea lui Shakespeare în Germania, Polonia şi România”, susţinută de cei trei team leaderi, iar pe 8 iunie, în prezenţa echipelor reunite, toate traducerile au fost interpretate de actori invitaţi şi filmate pentru arhivele Globe şi British Council. Mi-a făcut mare plăcere reîntâlnirea cu Joan (sic) Pascu (alături de Soby Cseh, Gruşevschi, Stavru, Albu şi Crăciun unul dintre marii cascadori ai cinematografiei noastre), emigrat în Germania în anul 1983, la ora actuală un actor cu o cotă formidabilă în cinematografia germană contemporană. Nu numai că a fost cel mai bun Falstaff, dar şi interpretarea dată noii traduceri a monologului To be or not to be a fost considerată de toată lumea momentul de vârf al conferinţei, participanţii germani descoperind cu uimire că limba română sună frumos şi este… romanică.

Din această experienţă se desprind două concluzii: 1) la Köln prestaţia traducătorilor români n-a dezamăgit; 2) avem la ora actuală câţiva traducători tineri şi de vârstă mijlocie care pot duce mai departe tradiţia (re-)traducerilor shakespeariene, oameni cu care se pot construi viitoare proiecte editoriale de anvergură, precum o selecţie din comediile lui Ben Jonson sau o antologie de teatru elisabetan şi iacobit (sic) în mai multe volume.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara