Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Reţeta succesului de Florina Pîrjol


Steve Hely, Cum am devenit un romancier celebru,
traducere din limba engleză de Laurenţiu Dulman,
Bucureşti, Editura Pandora M, 2012

Steve Hely e un tânăr romancier american, cunoscut publicului larg ca scenarist al emisiunii Late Show with David Letterman, precum şi al unor seriale în mare vogă: American Dad, 30 Rock şi The Office. Scrisul de televiziune şi cunoaşterea tuturor dedesubturile PRistice, esenţiale pentru promovarea oricărui produs cultural, scrisul „la temă”, cu gaguri şi umor fabricate în funcţie de cerinţele publicului, scrisul-entertainment – toate acestea au contribuit la facerea acestui roman, intitulat simplu Cum am devenit un romancier celebru (nu fără legătură cu romanul lui Martin Page, M-am hotărât să devin prost).
Publicat în 2010, romanul este o satiră spumoasă la adresa „fabricanţilor” de bestseller- uri, dar şi a publicului acestora. Toate clişeele genului – temele favorite, tonul abordat, tiparele personajelor – sunt aruncate în aer într-un text scris cu o ironie ce aminteşte vag de Woody Allen, poate chiar de Kennedy Toole. Umorul e negru, (uşor) livresc, pe alocuri inaccesibil publicului din afara Statelor (nu doar pentru că referinţele sunt locale, ci şi pentru că imaginarul american are particularităţile lui).
Pete Tarslaw, eroul narator, e un ins şcolit şi înzestrat în ale scrisului, dar condamnat la plictisul unei meserii oarecare – scrie eseuri pentru admiterea la facultate, comandate de aspiranţii cu bani, dar slab mobilaţi intelectual. La firma EssayAides mai lucrează şi alţi colaboratori „recrutaţi din rândul celor înfometaţi şi supraeducaţi”. Pete se trezeşte din lâncezeala cotidiană când primeşte un mail de la iubita lui din facultate, Polly, în care e invitat la nunta acesteia. E sfâşiat de ideea că ar putea să treacă neobservat la măreţul eveniment şi-şi propune ca, până atunci, să devină un romancier celebru.
De aici, practic, începe aventura: listele de subiecte, tonul, studierea modelelor celebre (dintre care se distinge numele lui Preston Brooks), studierea publicului şi a preferinţelor sale, apariţiile mediatice ale autorilor etc. E inserată chiar şi o pagină dintr-un (fictiv) top de best-seller-uri al New York Times Book Review, unde apar, printre altele, titluri ca: Aerobică pentru minte, de Pamela McLaughlin, Cavalerii cornului întunecat, de Gerry Banion, Parfum de bumbac şi brânză, de Jennifer Austin-Meyers şi, fireşte, Blândeţe pentru păsări, de Preston Brooks. Boemul Pete – care doarme îmbrăcat, manâncă acelaşi lucru zi de zi şi-şi foloseşte blugii pe post de şervet la masă – îşi doreşte faima şi bogăţia tuturor acestor autori („casă superbă lângă ocean sau pe malul unui lac pitoresc”) şi e dispus, pentru toate astea, să scrie o carte proastă, cu toate ingredientele succesului pe care le poate el distinge. Regulile pe care şi concepe sunt de-a dreptul hilare; „Evocă o tristeţe confuză la sfârşit”; „Romanele trebuie să aibă episoade care se petrec pe autostrăzi, făcând şofatul să pară poetic şi magic” etc. Pe lângă reguli, avem şi mostre de text, savuroase (şi, evident, trebuie să scrii bine şi să ai experienţă ca să poţi scrie ceva atât de prost). Aşa se naşte Clubul Rămăşiţele Tornadei care – surpriză (sau nu)! – chiar ajunge un best-seller, nu din efortul autorului de a îndesa în el toate porcăriile vandabile, ci dintr-un „accident” care ne arată că, deseori, scandalul creşte vertiginos vânzările. Fireşte că, la nuntă, Pete face o grămadă de tâmpenii şi nu reuşeşte s-o impresioneze (nicidecum s-o umilească, aşa cum şi-a propus la început) pe snoaba de Polly. În final, după o mulţime de peripeţii (are o aventură cu o scriitoare faimoasă de romane siropoase, Pamela McLaughlin, e arestat de Fisc din cauza şefului de la EssayAides ş.a.), i se împlineşte un vis (în aceeaşi fantasmă a succesului): vine să-i ia un interviu jurnalista lui preferată, Tinsley Honig. Totul e atent pregătit (producţie, machiaj, script), înregistrarea începe, dar Pete, în loc să joace rolul autorului celebru care emite banalităţi sforăitoare, hotărăşte să spună adevărul: povesteşte de-a fir a păr cum s-a pregătit el să devină un scriitor celebru, cum şi l-a luat drept model pe Preston Brooks, cum, de fapt, e un „şarlatan”, la fel ca tot restul autorilor iubiţi de public. Emisiunea provoacă un scandal uriaş, vânzările cresc. Dar când, în logica scandalului, Tarslaw e confruntat cu „modelul” său, la o dezbatere în cadrul unui târg de carte, mincinosul Brooks face figură bună – arătând că el crede cu ardoare în filozofia scrisului său, în vreme ce autenticul Tarslaw, nu. Faima ţine cât ţine minciuna. Secvenţa – şi cartea, în sine – pune o problemă serioasă: aceea a (valorii) autenticităţii în postmodernitate, mai ales în contextul inflaţiei de romane de succes şi de seriale de televiziune (soap operas, sitcoms etc.). În ciuda umorului coroziv, etalat în texte din registre şi genuri diferite, Cum am devenit un romancier celebru e o carte tristă despre metehnele scriitorilor, dar mai ales ale cititorilor.
Am lăsat la final un citat amuzant, exemplificator pentru satira pe care o face Steve Hely lumii editoriale, de data asta lovind în cei care comentează cărţile: ,,Criticii literari sunt cea mai scârboasă şi mai mârşavă specie de porci care a trăit vreodată pe pământ. Sunt nişte creaturi respingătoare, pline de bale, care sfâşie cărţi numai ca să-şi ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt nişte gunoaie umane. Cu toţii merită să fie răpuşi de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină şi a hârtie mucegăită, iar respiraţia lor pute a cafea stătută. Din când în când, îşi pun pe ei cămăşi prea strâmte şi pantaloni cu catarame, după care cu feţele lor mereu încruntate ies din bârloguri”. După citatul de mai sus, nu pot decât să mă semnez.



Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara