Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Raport despre starea cărţii de Ioan Holban


Adică: raport despre starea naţiunii, în fond. în gară la Mangalia, nepoata (clasa a noua sau a zecea) o conduce pe "mamaie" (o femeie de la ţară, simplu îmbrăcată, cu o broboadă înflorată pe cap). "Să ai grijă de tine, mamaie, şi să mănînci, să mănînci, auzi?". "Şi tu să ai grijă de tine, copilă hăi, toceşte cartea şi mai lasă calculatorul". Un episod din (i)realitatea imediată în care se pot desluşi multe "ahturi şi ofuri" omeneşti, cum le zicea Creangă, de aici şi acum: grija nepoatei pentru hrana bunicii şi, implicit, pentru resursele precare, desigur, de a o procura ("lasă că mănînc eu, cînd mi-e foame", i-a răspuns), bunul simţ al bunicii care îi spune că nepoata petrece prea mult timp în faţa calculatorului în loc să tocească o carte: "mamaie" de azi, dintr-un tren spre Moldova, spune altfel, fără mărci literare, exprimînd, însă, acelaşi fond, ceea ce spunea "tataie" David Creangă într-un pasaj celebru al Amintirilor din copilărie: "Nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi băietul tău oleacă de carte, nu numaidecît pentru popie, cum chiteşte Smaranda, că şi popia are multe năcăfale, e greu de purtat. Şi decît n-a fi cum se cade, mai bine să nu fie. Dar cartea îţi aduce şi oarecare mîngîiere. Eu, să nu fi ştiut a ceti, de mult aş fi înnebunit cîte am avut pe capul meu (...) Din cărţi culegi multă înţelepciune şi, la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare". Mamaie (re)confirmă ceea ce bunicul scriitorului, David Creangă din Pipirig, ştia: cartea îţi aduce mîngîiere şi înţelepciune, te deşteaptă şi te fereşte de nebunie; lipsa de carte, năcăfale multe.

Vorbele din tren şi cele din cartea lui Ion Creangă sînt, într-o altă ordine, cel mai bun comentariu la concluziile unui studiu mereu actual al Institutului Naţional de Ştiinţe ale Educaţiei, intitulat Educaţia informală şi mass media şi realizat în rîndul elevilor de şcoală generală. Iată-le. O treime din elevi nu pun mîna pe nici o carte într-un an întreg, chiar şi în perioada tezelor sau examenelor. 36 la sută din subiecţi n-au citit nici o carte în ultimele trei luni, iar dacă la numărul acestora se adaugă şi non-răspunsurile, ponderea depăşeşte 43 la sută. O carte au citit 19 la sută, iar două, doar 17 la sută din elevi. Ponderea celor care citiseră 5 cărţi în ultimele trei luni era de doar 2,5 la sută. în schimb, un adolescent petrece zilnic, în medie, două ore în faţa televizorului. Astfel, reiese că elevii români sînt tot mai puţin interesaţi de lectură, chiar şi în comparaţie cu alte ţări ale Europei, unde în Franţa, de exemplu, un tînăr de aceeaşi vîrstă citeşte în medie 50 de cărţi pe an. Elevii din mediul rural citesc chiar mai puţin decît orăşenii, iar băieţii citesc de două ori mai puţin decît fetele. în ce priveşte calitatea lecturii, peste o treime din elevi preferă ficţiunea. Titlurile beletristice sînt în cea mai mare parte dictate de şcoală, ele intrînd pe lista de lecturi obligatorii. Un segment important îl ocupă, însă, cărţile de mare succes comercial, citite pentru "simpla destindere, pentru evadarea din tensiunea sau cenuşiul vieţii cotidiene". Nici la celelalte categorii de vîrstă, românii nu se prezintă mai bine. Un studiu al Institutului de Statistică arată faptul că 62 la sută din cei cu vîrste cuprinse între 25 şi 35 de ani nu citesc deloc cărţi. Iar pe segmentul de vîrstă 35-49 de ani, procentul acestora creşte la 64 la sută. O dată cu vîrsta, însă, cărţile sînt tot mai puţin o modalitate agreată de petrecere a timpului liber. între 50 şi 64 de ani, 71 la sută dintre români nu mai citesc deloc.

Mai nou, în plină criză galactică, mondială, europeană şi naţională, editurile şi librăriile au început restructurările, din cauza scăderii vînzărilor, iar previziunile nu sînt deloc optimiste: "Toate editurile şi-au făcut restructurări, pentru că toată lumea e prudentă. în mod sigur vor fi edituri care vor da faliment, însă deocamdată e prematur să vorbim despre asta. Nu s-au lămurit încă problemele legate de bugetele pe care le va aloca Ministerul Educaţiei pentru achizţiile de carte, nu se ştie cît va da Ministerul Culturii pentru cultura scrisă. Nu aveam statistici nici atunci cînd piaţa nu era în criză, darmite acum. Abia prin mai vom putea trage nişte concluzii", spune poetul Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45. Chiar dacă lipsesc statisticile, se spune că piaţa de carte şi manuale ar valora circa 80 de milioane de euro, de patru ori mai puţin decît în Ungaria, de pildă. Primii loviţi de precauţiile editorilor vor fi chiar scriitorii români şi mai ales cei debutanţi, care îşi vor vedea şi mai greu cărţile publicate pe o piaţă din ce în ce mai stresată.

Dincolo de lamentaţiile pe tema dezinteresului alarmant pentru lectură, cîteva observaţii se impun. Tendinţa este globală, deşi, cum se vede, în procente diferite; exemplului Franţei, unde tinerii de aceeaşi vîrstă cu cei români citesc în medie 50 de cărţi pe an (patru pe lună, una pe săptămînă, adică: onorabil, încă, s-o spunem), i se pot adăuga statistici şi din alte ţări europene sau din Anglia şi S.U.A. (mediile educaţionale asiatice au un alt regim, fie şi în epoca Internet-ului): prin raportare la acestea, România ocupă, iarăşi, unul din ultimele locuri (din obişnuinţă şi din consecvenţă cu sine probabil: nu putem sta mai bine cu lectura decît cu nivelul de trai şi, să zicem, cu săpunul consumat într-o săptămînă, o lună, într-un an: co-relaţia între nivelul de trai şi cel al instrucţiei e una dovedită). Internet-ul, televiziunea şi, în general, industria loisir-ului au micşorat, evident drastic, interesul pentru lectură; e un efect, încă unul, al globalizării: plîngerile şi încercările (mai mult retorice) de "a lupta împotrivă" sînt inutile, cînd nu, de-a dreptul, ridicole. Specificul românesc al problemei constă în faptul că proporţia celor care cumpără o carte este mult mai mică decît a celor care o împrumută. Cît poate aloca o familie cu doi copii, din bugetul propriu, pentru instrucţia şi "distracţiile" acestora? Puţinii bani disponibili şi-i dispută teatrul, opera, filarmonica, discoteca, librăria, magazinele de muzică, o oră pe Internet... Şi atunci, făcînd economii şi respectînd, eventual, recomandările/ obligaţiile şcolii, tinerii trec pe la bibliotecă şi uită drumul spre librărie; asta în cazurile rare, cele 19 la sută care mai salvează cîte ceva din statistica Institutului Naţional de Ştiinţe ale Educaţiei.

Sau poate cele cîteva exemplare dintr-o specie pe cale de dispariţie, "expuse" recent la Grădina Zoologică din Sankt Petersburg. "Homo Litteratus", altfel spus, omul cultivat, este o specie cu totul deosebită, care trăieşte toată ziua printre animalele găzduite de Grădina Zoologică. "Exemplare din această specie pe cale de dispariţie adoră să citească". Acest mesaj este afişat lîngă cuşca unde se află cîţiva tineri care nu fac altceva decît să citească toată ziua. Aşezaţi comod pe o canapea sau pe creanga unui copac, exemplarele din Homo Litteratus citesc tot ce le cade în mînă; tinerii fac parte dintr-o organizaţie rusă care promovează literatura şi cultura în lume, ne informează o ştire de presă venită dinspre metropola ţarilor de la Răsărit.

S-ar putea adăuga aici şi cei care scriu cărţi (un şturlubac ar putea observa, contabilizînd debuturile de la noi, că numărul celor care citesc este sensibil egal cu al celor care scriu: românul s-a născut poet, nu, însă, şi cititor, s-ar zice). Revenind la clasici, speranţa se află tot în vorbele bunicului David Creangă şi în fraza "mamaiei" din tren: cînd vom avea nevoie de "oarecare mîngîiere" şi cînd vom refuza să înnebunim şi să fim "numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare", vom regăsi, poate, cărţile: ele aşteaptă cuminţi, răbdătoare, voluptuoase, atingerea mîinii care să le scoată din raft şi a ochilor care să le dea viaţă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara