Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Programul şi Bunul Dumnezeu de Doina Ruşti


În mitologia urbană a scos urechile o nouă credinţă, întemeiată pe un ideal pe cât de măreţ pe atât de schizoepic - Programul. Originile lui vin de la un vechi zeu pe care lumea nouă l-a scos din moloz apreciindu-i darurile generoase: e categoric, limitativ, vorbeşte într-o limbă simplă şi clară. Eu l-am descoperit într-o zi văroasă, pe Strada Iancu Căpitanu, mai mult o străduţă, pe cât de cacofonică, pe atât de pitorească, luminată din toate părţile, populată cosmopolit şi guvernată de turlele mari ale Bisericii Sf. Pantelimon. Iniţial mi-a atras atenţia lăcaşul înalt şi aşezat la loc larg, spre deosebire de majoritatea bisericuţelor înghesuite între blocuri cenuşii. Părea o prinţesă în mijlocul unei grădini, însă burta ei albă era sigilată de obloanele mohorâte şi strânse sub apăsarea unui lacăt gras. Şi-a rămas aşa închisă până în ziua de azi. Nu pentru că ar fi părăsită. Doamne-Fereşte! Ci pentru că este o instituţie cu program. Se deschide dimineaţa devreme, chiar foarte devreme, odată cu zorile. Preoţii îşi ţin slujba cu seriozitate, iar pe la ora 11 capitolul este încheiat; corul se risipeşte, cerşetorii îşi iau tălpăşiţa, iar pe uşa bisericii apare lacătul mare ca un ciocan.
Aflându-mă în faţa unei biserici, sub loviturile soarelui şi pe strada Căpitanului Iancu, unde mişună legendele urbane, am avut o revelaţie, pe care trebuie neapărat s-o povestesc, ca sa nu fermenteze. Mi-am dat seama că nu doar rugăciunile sunt ţinute sub talpa programului; că toată viaţa, mai cu seamă cea culturală, e împărţită în sectoare mici, orânduite după mari planuri. Programul este o schemă existenţială la care poţi să aplici, dar este şi un mod riguros de viaţă, ca un paravan pus să stea după cum îl mânuiesc supraveghetorii, preoţii, iniţiaţii, adică elita. Nu neapărat că ar ţine cineva cont de ea, ci mai ales din motive filologice mă gândesc să lămuresc puţin termenul. O elită e de regulă o mână de învingători. E cineva supărat pe ei? Nu e mare brânză! Se poate repara, pentru că nu-ţi trebuie cine ştie ce ca să intri în rândurile ei. Totul este să stabileşti locul şi condiţiile. Există câte un loc strategic, de exemplu, o televiziune culturală, prin care se perindă cinci-şase persoane, din categoria celor care vorbesc încet, ca să nu se-audă bine ce spun şi să nu-şi dea seama auditoriul cât li se-ntinde creierul. În plus vorbesc ei între ei, cu mama, tata şi unchiul de la Chicago. Nu e vorba despre o gaşcă mistică, ci despre un program: o mediatizare a culturii de dormitor sub un ideal familial. Iar orice familie face din când în când alianţe, pentru că şi ele intră în program, după cum, dacă se clatină vreun scaun, există un program prin care câţiva fraieri ies imediat în stradă şi protestează. Prin urmare, dacă ai stofă de luptător, nu-ţi rămâne decât să aplici. Nu elita face cultura, ci Programul. El ordonează priorităţile întrucât se află la putere, susţinut de un milion de mituri. Unul dintre acestea ni se pare dacă nu interesant, cel puţin ilustrativ. Se spune că exista un om care citise toate cărţile din Biblioteca B.P. Hasdeu, din Şoseaua Ştefan cel Mare. Era, în consecinţă, un om cult. Însă nimeni nu ştia despre cultura lui. Şi doar de ce citise omul? Nu ca să se ştie? A frecventat mai multe cercuri, strânse conştiincios în jurul marii culturi mediatizate, dar nimeni nu părea interesat de efortul lui de lectură. Până într-o zi, ziua aceea care vine până la urmă în viaţa oricărui amărât, când un individ onest, deşi aflat în elită, s-a înduplecat şi i-a spus adevărul: trebuia să intre într-un program. Iluminat, omul a hotărât pe loc să devină proiectculturnic. Mai întâi s-a gudurat, apoi a dat din coadă şi apoi a lins mâna care stăpânea Programul, iar Bunul Dumnezeu nu l-a lăsat de izbelişte. Omul a-nceput să scrie cronici literare. Şi după scurtă vreme munca lui s-a transformat într-un program productiv. O armată întreagă de scriitori s-au aliniat în faţa uşii lui, cu braţele pline de cărţi, pe care cronicarul, care citise toată biblioteca din Ştefan cel Mare, avea puterea, nu neapărat să le facă celebre, cât să-şi creeze o clientelă sigură şi capabilă să-i susţină cu fidelitate modestul său proiect. Vasăzică, învinsese.
Dar Programul are numeroase dimensiuni şi se manifestă la toate nivelele, ca orice schemă pe cale de mitologizare. Şi ca să luăm un exemplu recent, Festivalul Enescu a intrat mănuşă în programul de promovare a grupurilor interesate. Acestea au trecut pe la Ateneu, în mare disciplină şi prin rotaţie, cu discursul pregătit pentru jurnalul naţional de ştiri. N-a ratat nimeni condica de prezenţă deschisă special pentru cei înscrişi în program, care se ştie, funcţionează pe principiul bifării unor activităţi de promovare în special culturală. Sfântul Program scoate la suprafaţă toate acele lucruri care trebuie făcute: să treci măcar în fugă pe la evenimentele mediatizate, nu contează că sunt festivaluri, proteste publice ori înmormântări, să cumperi un bestseller, ştiind prea bine că n-o să-l citeşti niciodată şi, mai nou, să intri în circuitul bloggerilor. N-ai blog, nici nu exişti. În acest din urmă caz, programul funcţionează ceas. Sunt câteva bloguri plătite să promoveze piei de cloşcă şi o miliţie disperată, gata să servească unei cauze pe gratis. Vorbim despre victimele programului, masa de manevră, inocentă şi gata de sacrificii. De aici începe credinţa, care pietrifică pe neaşteptate aburii calzi ai unei apariţii bine primite, căci o modă se spulberă sau se clasicizează - ca în cazul programului riguros şi terorist sub impulsul cărora se închid bisericile, se selectează valorile, se căpătuiesc învingătorii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara