Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Aniversare:
Profesorul de la Amsterdam de Mihai Zamfir

Cînd, spre finele anilor ’50, în Amfiteatrul Odobescu al Facultății bucureștene de Filologie, la capătul unei sesiuni științifice studențești, Tudor Vianu înmîna, solemn, premiul întîi studentului din ultimul an Sorin Alexandrescu, profesorul știa că îl are în fața sa pe nepotul lui Mircea Eliade. Zîmbetul tandru și complice cu care Vianu însoțea gestul spunea mult despre speranța care, în acei ani sumbri, continua să fie întreținută de cîteva dintre marile figuri ale Literelor noastre. Diploma oferită de Tudor Vianu materializa transmiterea unui mesaj.
Nepotul lui Eliade! Această calitate, transformată mai tîrziu în efigie, avea să ghideze viața tînărului Sorin Alexandrescu imediat după absolvirea facultății. Admis cu întîrziere ca asistent la Catedra de literatură universală, însă figură proeminentă a Cercului de poetică și stilistică imaginat de același Tudor Vianu, el urma să devină lector de română, apoi profesor la Universitatea din Amsterdam. Aici, în continuarea preocupărilor deja afirmate la București, se va îndrepta spre structuralismul intransigent; monografia stilistică închinată lui Faulkner (1969) și mai ales descrierea geometrizantă a operei acestuia (Logique du personnage, 1974) îl arătau pe tînărul român plasat pe creasta valului rezultat din tsunami-ul structuralist ce devasta atunci emisfera de Nord a planetei.
Sorin Alexandrescu va face din Catedra lui de la Amsterdam unul dintre cele mai proeminente centre de studiu și de răspîndire a culturii noastre în lume – prin cursuri, colocvii și publicații specializate. Dacă interesul pentru studiile românești în străinătate n-a încetat cu totul în funesta „epocă de aur”, asta s-a datorat și Amsterdamului. Așa cum Mircea Eliade se impusese lumii intelectuale prin statutul său de profesor la Universitatea din Chicago, nepotul său – profesorul de la Amsterdam – a creat pe harta științifică a lumii o referință inconturnabilă, cunoscută nu doar de românii din țară, ci și de româniștii din întreaga Europă.
Savantul român exilat ce emite adevăruri despre cultura sa are șansa de a fi luat în serios mai mult decît colegul său din Iași ori București. Acest adevăr general s-a consolidat în timpul regimului comunist, cînd dimensiunea politică devenise inerentă oricărei aprecieri estetice. Poate de aceea studiile despre cultura noastră scrise de Sorin Alexandrescu la sfîrșitul exilului său olandez și în primii ani după revenirea în țară, după Revoluție (culminînd cu Paradoxul român, 1998 și Privind înapoi, modernitatea, 1999), au trasat o nouă perspectivă asupra istoriei românești moderne, perspectivă în care esteticul se transforma în doar una dintre componentele culturii.
Sorin Alexandrescu a ținut să se adreseze explicit și operei eliadești înseși. Editarea în colaborare a Jurnalului portughez și analizarea în amănunțime a etapei portugheze din existența savantului (Mircea Eliade dinspre Portugalia, 2006) au căzut însă într-un moment cînd contestarea atent orchestrată a profesorului de la Chicago atinsese cote maxime. Din aparent alte rațiuni decît cele ale anilor comunismului, personalitatea filosofului român al religiilor se vedea plasată sub tirul unei artilerii ideologice. Cu ce rezultat final toată această ofensivă? Probabil cu același ca al ofensivei dintîi. Scrierile despre Eliade ale nepotului său apar drept un alt act simbolic; Sorin Alexandrescu arată că a preluat ștafeta, într-un arc peste timp întins pe mai bine de jumătate de secol.
Profesorul de la Amsterdam, savant ce împlinește acum neverosimila vîrstă de 80 de ani, a personificat, poate fără voia lui, evoluția din ultima jumătate de veac a meditației asupra literaturii: contestare alegră a ideologicului, adoptare a celor mai moderne metodologii, privire din perspectivă locală a marilor autori străini, revenire la cultura românească. Profesorul, european de la primele lui studii, a reușit astfel să demonstreze prin reflex excelența gîndirii românești în ansamblul gîndirii continentale de astăzi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara