Iluzia scriitorilor brazilieni că ar fi de fapt scriitori portughezi, pe care doar împrejurări cu totul accidentale i-au făcut să trăiască departe de Portugalia, s-a perpetuat timp de secole. în toate coloniile europene legătura intimă cu Metropola a durat mai mult sau mai puţin, deoarece scriitorii din colonii au cultivat pretutindeni în lume spiritul patriei depărtate, numai că, în cazul Braziliei, legătura a devenit obsesie.

De-a lungul întregului secol al XVII-lea, provincia Bahia şi capitala ei, Salvador, formau inima Braziliei, economică şi spirituală. Oare ce făceau tinerii aspiranţi la glorie culturală, dacă proveneau din familiile înstărite ale Bahiei? Plecau să studieze la Universitatea din Coimbra, în Portugalia. Nu în altă parte, ci la Coimbra! Secolul al XVII-lea Brazilian e plin de absolvenţi ai legendarei universităţi lusitane. S-ar zice că pe tinerii brazilieni nu-i atrăgeau alte părţi ale lumii, nici alte Universităţi europene, mult mai celebre: ei voiau doar la Coimbra! Privirea lor nu era doar întoarsă spre Portugalia, ci aţintită asupra ei.

Gregório de Matos, născut la Bahia în 1636, a studiat la Coimbra, s-a întors după aceea în Brazilia, unde s-a sfîrşit în 1696. Sufletul îi rămăsese însă definitiv în patria studiilor sale. Dovadă - poezia pe care a scris-o. A abordat cu uşurinţă un evantai tematic dintre cele mai largi, îmbinînd poemele erotice cu cele religioase, poezia de notaţii sociale cu cea filozofică, precum majoritatea poeţilor baroci portughezi. Societatea bahiană, care tocmai se năştea, apare în poezia lui sub forme bizare, privită de un poet spiritual şi satiric, sensibil la ridicol şi la nedreptate, la sexualitatea celor în mijlocul cărora trăia: totul văzut însă cu ochii licenţiatului de la Coimbra.

A rămas astfel mai presus de toate un emul camonian: pe el îl interesa cu deosebire să se ştie că a absorbit lecţia lui Camőes cu toată fiinţa şi că undeva, departe, dincolo de Ecuator, un îndrăgostit de Camőes îşi parafrazează cu pietate maestrul. Citindu-l pe Gregório de Matos, ne vine uneori greu să credem că s-a născut la Bahia şi că a murit la Recife. Versurile sale sună astfel:

O todo sem a parie năo é todo;
A parte sem o todo năo é parte;
Mas se a parte o faz todo, sendo parte,
Năo se diga que é parte, sendo o todo.


Şarada lui Matos în româneşte ar arăta astfel:

Căci totul fără parte nu e totul,
Iar partea fără tot nu e o parte;
Dar dacă partea-i tot, fiind doar parte,
Nu spunem că e parte, ci că-i totul.


Aproape nu e nevoie de traducere! Cele mai conceptuale sonete ale lui Camőes se regăsesc în sonetul de mai sus, artificial la culme, şi din care nu am citat decît prima strofă: rimele tuturor celor 14 versuri ale sonetului sunt date de cuvintele todo şi parte. Conceptismul camonian nu era niciodată sec, ca în strofa transcrisă mai sus; el s-a transformat, la brazilian, în pretext emulatoriu, în dorinţă de a se împărtăşi din splendoarea abstracţiunilor înzestrate cu forţă poetică.

Iată un camonian în plus şi un poet propriu-zis brazilian în minus. Ceea ce s-a întîmplat cu Gregório de Matos, poate cel mai talentat dintre versificatorii secolului al XVII-lea, s-a întîmplat cu aproape toţi poeţii brazilieni ai secolului.

Ce să mai spunem de steaua acestui secol, de unicul prozator baroc portughez care a atins valoare şi notorietate universale, Padre António Vieira! însăşi apartenenţa naţională e greu de stabilit. Născut la Lisabona în 1608, mort la Bahia în 1697, viaţa lui - lungă cît veacul - s-a împletit cu cea a brazilienilor spre care s-a îndreptat plin de iubire. Pendulînd mereu între Brazilia şi Portugalia, a decis să-şi sfîrşească zilele în ţara de adopţie; numit "Bossuet portughez" (l-am putea numi la fel de bine "Antim Ivireanul portughez", dar puţini ar înţelege ce înseamnă asta), cadenţatele şi înfloritele sale fraze, expresie magnifică a subtilităţii idiomului natal, au vorbit mai ales despre lumea nouă, despre nenorocirile şi despre speranţele brazilienilor, în mijlocul cărora talentatul iezuit a trăit.

Iată deci şi primul exemplu de portughez ilustru care, atunci cînd s-a aflat departe de Brazilia,a întors consecvent capul spre Lumea Nouă, spre acea lume pe care a vrut s-o îndrepte cu puterea verbului său.