Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Primim de Horia Gârbea

Domnule Director, în virtutea drepturilor la replică, vă rog respectuos să publicaţi rîndurile de mai jos ca un răspuns la comunicatul juriului de premiere al USR apărut în nr. 22 din publicaţia dvs. Cu mulţumiri deosebite, Horia Gârbea.

Din greşeală în greşeală către o gală anuală 

Am făcut parte pentru a cincea oară din Juriul USR şi am în această privinţă o experienţă superioară majorităţii distinşilor colegi din juriul de decernare. Nu îmi place să fac parte din jurii, dar fiind ales de colegii din Consiliul USR, am găsit că trebuie să mă arăt onorat şi responsabil, mai ales că scriu anual despre aproximativ 250 de volume noi şi deci cunosc bine anul editorial. În urma votului din juriul de nominalizări am avut, ca de fiecare dată, destule motive de tristeţe: nu totdeauna cărţile „văzute” de mine în primele cinci ale unui gen au intrat pe lista finală. Unele au căzut abia la balotaj. Desigur, am avut şi bucurii. Oricum a fost însă, nu mi-a trecut prin gînd să fac vreun reproş colegilor de juriu care au votat cu convingere şi bună credinţă. Iar dacă juriul „mare” va alege la unele genuri, din cele cinci alte cărţi desemnate de noi, altele decît favoritele mele, iar acest lucru sigur se va întîmpla, prin inevitabilele diferenţe dintre oameni, nu-mi voi face publică frustrarea şi nu voi da, promit, niciun comunicat de presă.
Mai mult: mi se pare că procedeul juriului dublu nu este unul adecvat premiilor anuale literare, după cum cred că nu este bine să se acorde un singur premiu pe gen într-un an foarte bogat în opere valoroase, cum a fost 2010 pentru proză şi poezie.
Cu toate acestea, sînt gata să respect regula jocului, mai ales fără a recurge la scuza clasică: „eu am vrut, dar ceilalţi...” Poate voi fi crezut dacă voi spune că, în cazul în care aş fi fost în juriul de desemnare, n-aş fi avut nici o vorbă rea despre juriul „mic” şi sigur nu într-o publicaţie. Forţa unei organizaţii stă în capacitatea membrilor de a respecta statutul şi regulile adoptate de majoritate, ca şi organele legal alese, chiar dacă membrii au păreri diferite şi unele antipatii.
Mă întreb: dacă juriul de nominalizări din care am făcut parte (şi) în acest an ar fi ales, cum au sugerat membrii marelui juriu, valoroasele, indiscutabil, volume ale lui Traian T. Coşovei, Radu Vancu şi Liviu Ioan Stoiciu (am scris elogios despre toate trei) şi nu pe cele ale lui Ion Mureşan, Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, nu am fi întreptăţit un comunicat identic al „fraţilor mai mari”, dar cu numele schimbate? Sigur că da, şi pe bună dreptate! La fel şi la alte genuri. Deci, orice-am fi făcut, ne-am fi atras binemeritata dojană a celor care, deocamdată, nu greşesc. Însă ar fi potrivit să ia seama respectaţii colegi din juriul final că, aşa cum arată nominalizările la proză şi poezie cel puţin, oricare două volume le vor alege din cele zece, vor săvîrşi – inevitabil, vai! - opt greşeli. Iar atunci şi mai potrivit ar fi să arate indulgenţă faţă de greşelile, tot de neocolit, ale altora care, înainte de a fi traşi de urechi în public, au lucrat după priceperea lor şi au vărsat cîte o lacrimă pentru fiecare valoare rămasă în plus, peste fatalul număr cinci, la porţile gloriei.
Plăcut lucru trebuie să fie să faci parte dintr-o organizaţie cu membri care-şi respectă legile, tot de ei adoptate, şi arată solidaritate şi înţelegere faţă de colegi. Mai bine să lucrăm la îmbunătăţirea ziselor legi decît să ne arătăm cu degetul pentru vinovăţii ce nu le putem ocoli orice-am face.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara