Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Prezenţe enesciene de Dumitru Avakian

Cu totul recent, la începutul acestei luni, la New York, în noiembrie la Heidelberg şi Mannheim, la sfărşit de octombrie la Berlin, în mijlocul aceleiaşi luni la Universitatea din Illinois, creaţia enesciană a fost prezentă în acest an pe multe dintre meridianele internaţionale ale muzicii. Momentul de maximă strălucire l-a constituit, desigur, Festivalul Internaţional organizat în toamna acestui an la Bucureşti. Tot în acest an - anul în care lumea muzicală internaţională comemorează cincizeci de ani petrecuţi de la plecarea în eternitate a maestrului - marea creaţie enesciană Oedipe, capodoperă a teatrului muzical european din prima jumătate a secolului trecut, a fost prezentată în primă audiţie în Italia, la Teatro Lirico din Cagliari sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal, şi în Statele Unite, la Urbana Champaign, sub bagheta dirijorului Jan Hobson. în primăvara acestui an, la Paris, în sala de concerte de la Pantheon, muzicienii Filarmonicii bucureştene au susţinut o seară dedicată în întregime creaţiei enesciene. Pe de altă parte, cu totul recent, la început de decembrie - am în vedere concertul susţinut la Roma de Orchestra Filarmonică ,Transilvania" din Cluj sub bagheta dirijorului Nicolae Moldoveanu din Elveţia, concert prilejuit de aniversarea Zilei noastre Naţionale - prezentarea celei de a 2-a Rapsodii enesciene în Complexul de la ,Auditorium" a demonstrat formalism şi lipsă de angajare din partea tuturor muzicienilor performeri; mă refer la dezinteresul profesional faţă de o lucrare în cazul căreia dictonul nostru naţional ,merge şi aşa" devine realmente destructiv. Să mai amintesc, oare, faptul că întreaga seară la care mă refer a fost oferită unui larg şi divers eşantion de oficialităţi romane, corpului diplomatic, că întregul concert a fost transmis în direct de postul nostru public de televiziune?

Prin contrast - nu poţi să nu observi acest lucru! -, Berlinul rămâne locul în care numeroase şi semnificative pagini enesciene camerale au fost prezentate la nivelul exigenţelor unui profesionalism entusiasmant; în locuri dintre cele mai importante ale georgrafiei berlineze a muzicii au putut fi audiate creaţii enesciene majore cum sunt Simfonia de cameră - la celebra Filarmonică, apoi Octuorul - în concert la Deutsche Oper, în partea de Vest a capitalei federale a Germaniei.

Greu de imaginat şi totuşi, la sfârşit de octombrie, concomitenţa a două importante manifestări muzicale - la Filarmonica berlineză şi la Universitatea de Arte - a făcut ca încheierea seriei de concerte desfăşurate sub genericul ,Zilele Enescu la Berlin" să se petreacă în paralel cu marele concert dedicat de Berliner Philharmoniker, de Simon Rattle şi Placido Domingo, unor celebre pagini wagneriene.

Şi totuşi, Sala de Concerte a Universităţii de Arte a fost plină până la refuz; ...o asistenţă neobişnuit de numeroasă i-a covârşit, literalmente, pe muzicienii performeri. Concertele şi simpozionul de la Berlin s-au dovedit a fi cea mai importantă manifestare închinată maestrului nepereche al muzicii româneşti; a fost cea mai importantă manifestare susţinută în afara graniţelor ţării şi realizată cu sprijinul autorităţilor române, a Institutului Cultural Român, manifestare susţinută într-una dintre marile capitale europene ale muzicii şi în parteneriat cu una dintre cele mai importante instituţii de invăţământ artistic din capitala Germaniei. Profesor în cadrul acestei presigioase Universităţi berlineze, violoncelistul Cătălin Ilea are meritul iniţiativei dar şi al concretizării parteneriatului cu autorităţile din ţară, cu Institutul Cultural Român, cu Institutul ,Titu Maiorescu" din Berlin.

în acest cadru, tot la Universitatea de Arte, în dimineţile ultimelor zile ale lunii s-au desfăşurat lucrările simpozionului organizat de tânărul muzicolog german Joerg Siepermann; alături de eminenţi exegeţi din ţară ai muzicii enesciene, alături de muzicologi sosiţi din diferitele centre muzicale din Germania, din Belgia şi din Statele Unite, personal am avut bucuria de a fi prezentat o comunicare privind particularităţile diferitelor viziuni regizorale asupra relaţiei dintre personajul titular al operei enesciene Oedipe şi Sfinx. Imi permit a considera că la fel de importante ca lucrările simpozionului s-au dovedit a fi şi discuţiile participanţilor.

Celebrul Octuor pentru corzi - creaţie exemplară terminată de tânarul Enescu la începutul secolului trecut - a încheiat, la Berlin, suita celor patru concerte prilejuite de înplinirea în acest an a unei jumătăţi de secol de la trecerea în eternitate a maestrului. Dirijorul Lawrence Foster şi-a asumat conducerea artistică a acestei capodopere, partitura primei violine fiind preluata de inimosul muzician Tomasz Tomaszewski, primul violonist de la Deutsche Oper. Sonata pentru violoncel şi pian în do major şi Sonata "Torso" pentru vioara si pian au fost prezentate cu participarea violoncelistului Cătălin Ilea - muzician al elitei artiştilor noştri, a violonistului Florin Paul, a pianistului Cristian Niculescu, muzicieni stabiliţi în Germania în ultimele decenii, maeştri de o entuziastă, de o benevolă participare în concertele festivalului enescian. Emoţionant s-a dovedit a fi cuvântul domnului Adrian Vieriţa, Ambasadorul Romaniei la Berlin; a mulţumit cu cordială comunicare muzicienilor români şi germani care au făcut posibilă susţinerea manifestărilor festivaliere.

Consistentă, în adevăr captivantă, s-a dovedit a fi evoluţia violonistului american Sherban Lupu, originar din România; a fost protagonistul Impresiilor din copilarie, al unor inedite pagini enesciene prezentate în primă audiţie berlineză.

Cu totul emoţionant s-a dovedit a fi concertul tinerilor muzicieni români din diaspora; unii dintre aceştia sunt studenţi ai Universităţii de Arte, altii sunt absolvenţi ai acestei presigioase instituţii de invăţământ artistic, acest important for de cultură care - iată! - şi-a dovedit deschiderea faţă de acest important eveniment cultural artistic românesc european. Ma refer, de asemenea, la pianiştii Michael Abramovich si Luiza Borac; au prezentat Sonata a 3-a şi, respectiv, ciclul Pičces impromptues, op. 18, o etalare de profesionalism, de imaginaţie artistică, de autentică sensibilitate; mă refer la cuplul muzical cameral format din violonistul Răzvan Hamza si pianista Andreea Butnaru, muzicieni care au prezentat o versiune spectaculoasă a Sonatei în caracter popular românesc; mă refer la entuziasmantul duo cameral al fraţilor Aaron si Michael Dan, originari din Cluj, studenţi ai Universităţii berlineze de Arte, tineri muzicieni care au prezentat cunoscuta piesă Cantabile si Presto pentru flaut şi pian. Devine imperios necesar ca Institutul Cultural Român să înlesnească continuarea circuitului dinamicei vieţii muzicale prin cercetarea posibilităţilor de programare a acestor minunaţi tineri artişti ai diasporei româneşti în stagiunile curente ale instituţiilor noastre de concert; un proiect în acest sens trebuie construit. Vocaţia spirituală europeană a personalităţii enesciene devine inspiratoare, poate fi continuată.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara