Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Premiile pentru Debut ale României literare de Reporter


Incinta Clubului "Prometheus" a găzduit miercuri, 20 mai, festivitatea de decernare a Premiilor de Debut ale României literare. Juriul, alcătuit din redactorii revistei România literară, l-a avut preşedinte pe Nicolae Manolescu. Emoţiile au aparţinut nu numai celor nominalizaţi, dar şi publicului aflat în sală, iar prezenţa unui mare număr de camere de televiziune a făcut ca reflectoarele lor să încingă aerul pînă la pragul caniculei.

Potrivit protocolului decernării, fiecare debutant s-a bucurat de pledoaria unuia din membrii juriului. Cum unul dintre nominalizaţi, Florin Caragiu, se află la a doua sa carte, juriul i-a înmînat o diplomă de nominalizare fără a-l mai include pe lista finaliştilor. Cartea Svetlanei Cârstean, Floarea de menghină, a fost prezentată de Ioana Pârvulescu: "Dacă nu aş fi ştiut că Svetlana Cârstean scrie poezie, mi-aş fi dat seama de lirismul ei în urma interviului pe care mi l-a luat în urmă cu cîteva luni. Din felul în care îşi formula întrebările puteai să-ţi dai seama că Svetlana are o structură poetică. Ceea ce nu înseamnă că, dacă ai structură poetică, ştii să scrii poezie. Poţi s-o ai şi totuşi să scrii prost. Dar nu acesta e cazul Svetlanei Cârstean. Autoarea scrie o poezie foarte bună, personală şi patetică. În plus, Svetlana nu s-a grăbit să debuteze în volum, ci a aşteptat cîţiva ani, iar acesta e un detaliu grăitor. Eu cred foarte mult în debuturile tîrzii de poezie, căci ele dovedesc că persoana are stofă. De obicei, poezia ţine de un episod al tinereţii, care trece o dată cu vîrsta. Cînd nu trece, atunci putem fi siguri că avem de-a face cu o natură poetică. De aceea, cred că Svetlana Cârstean are un viitor în literatura română."

Volumul de poezie al Danielei Popa, Paper clips, a fost prezentat de Gabriel Dimisianu, care şi-a precedat lectura cîtorva fragmente din carte cu o suită de observaţii: "Volumul pe care l-am primit la redacţie de la Daniela Popa a apărut la o editură din Botoşani, dar a fost trimis prin poştă de la Sibiu. Îmi place să văd în acest detaliu un simbol al axei culturale Ardeal - Moldova. Întîmplarea face ca dna Constanţa Buzea să fi publicat, în ultimul număr al revistei România literară, cîteva poezii semnate de Daniela Popa, dar cum nominalizarea ei pe lista premiilor de debut s-a făcut înaintea întocmirii acestui număr, nu există nici un motiv să vedem aici un semn de părtinire a juriului. Mai precis, nominalizările s-au făcut în penultimul număr, devansînd cu o săptămînă pagina de poezie. Poezia Danielei Popa m-a impresionat. Autoarea scrie poeme lungi, patetice, adevărate revărsări lirice de bună calitate, şi acesta e motivul pentru care Daniela poate fi încredinţată de simpatia şi preţuirea mea."

Cartea Petru Dumitriu & Petru Dumitriu de Oana Soare a fost prezentată de Nicolae Manolescu: "Cartea Oanei Soare poartă subtilul ŤO monografieť, sintagmă pretenţioasă care cere autorului o cuprindere exhaustivă a temei abordate. Oana Soare se achită bine de această sarcină, căci reuşeşte să se mişte pe un traseu ce merge de la opera lu Petru Dumitriu la biografia lui şi invers. Riscul cel mare ar fi fost ca Oana Soare să se rătăcească pe acest traseu, suprapunînd laturile temei ca într-o bandă a lui Moebius: trecînd de pe o faţă pe alta, putea la un moment dat să piardă direcţia. Dar Oana Soare nu s-a rătăcit, reuşind chiar să se despartă de un tip de critică ce a fost dominant la noi. Cînd spun asta mă gîndesc că, pînă la plecarea din ţară a lui Petru Dumitriu, despre prozator s-a scris elogios, pentru ca, după plecare, să nu se mai scrie deloc. După 1990 această tradiţie encomiastică a fost reluată. Din nou, Petru Dumitriu a fost prezentat ca un scriitor mare a cărui Cronică de familie este o capodoperă literară. În realitate, felul în care a fost tratat l-a deservit profund. Oana Soare se rupe de acest stil dominant şi scrie o carte bine aşezată, în care Petru Dumitriu e înfăţişat cu luminile şi umbrele lui. Pentru aceste umbre, la scara istoriei literare, Petru Dumitriu nu se va bucura de amnistie, ci doar de graţiere: vina nu-i va fi anulată. O felicit pe Oana Soare pentru răbdarea şi discernămîntul cu care s-a orientat printre inegalităţile morale ale scriitorului."

Cartea Regăsirea intimităţii de Simona Sora a fost prezentată de Alex Ştefănescu: "Simona Sora este o prezenţă imposibil de ignorat în viaţa noastră culturală. Am remarcat-o cu cîţiva ani în urmă, cu prilejul participării la o emisiune TV, cînd Simona m-a captivat prin felul inteligent şi rafinat în care vorbea. De altfel, îmi amintesc că, în timpul studenţiei, Simona Sora a colaborat la România literară cu articole vii, atrăgătoare, scrise cu talent. De atunci o citesc mereu, cu atenţie şi încîntare. Cartea de faţă are o temă delicată: regăsirea intimităţii, temă ce îi dă posibilitatea autoarei să facă o voluptuoasă trecere în revistă a volumelor de literatură în care sunt abordate nuanţele intimităţii. Volumul de faţă e ca un caleidoscop pe care îl învîrţi în faţa ochilor şi ale cărui figuri neaşteptate le priveşti cu bucurie. În cartea Simonei Sora am întîlnit o remarcă inedită, pe care nu am mai întîlnit-o la nici un alt autor: că poeziile lui Ladima din Patul lui Procust nu dovedesc defel că Ladima ar fi fost un geniu, aşa cum ni-l înfăţişează Camil Petrescu. Ceea ce înseamnă că, scriindu-i poeziile, Camil Petrescu ar fi trebuit el însuşi să fie un poet genial pentru a reda în chip verosimil geniul personajului. Regăsirea intimităţii este un răsfăţ intelectual, de aceea o consider pe autoare un serios pretendent la cucerirea Premiului de Debut."

Cartea Irinei Szász - CuMinte la Dalai Lama - a fost prezentată de Adriana Bittel: "În Occident există o specie aparte de scriitori care poartă numele de Ťscriitori voiajoriť. Ei călătoresc pretutindeni şi descriu ce au văzut. Cărţile lor sunt un amestec de reportaj şi aventură, în paginile cărora atracţia pentru necunoscut joacă un rol esenţial. Irina Szász s-a apropiat de literatură venind dintr-un domeniu acerb şi dur, lumea televiziunii. Ea a urcat ierahia funcţiilor din diferite posturi de televiziune şi, la un moment dat, a devenit producător independent, făcîndu-şi propria companie media. Una din dorinţele ei a fost să facă un film cu Dalai Lama şi, hotărîtă cum este din fire, punîndu-şi în gînd proiectul, pînă la urmă l-a făcut. S-a dus în Tibet, a stat în mînăstiri, a cunoscut viaţa călugărilor şi, într-un final, a ajuns la Dalai Lama cu care a stat de vorbă. Cartea de faţă este o prelungire a filmului despre Dalai Lama, un reportaj, dar şi o aventură iniţiatică. Defectul este că Irina a încărcat-o cu prea mult material. De aceea, cartea seamănă cu o mîncare prea condimentată în care mirodeniile, adăugate în exces, ajung să-şi acopere una alteia gustul. În rest, Irina Szász are o mînă sigură de prozator. Povesteşte foarte bine, cu talent, şi acesta e motivul pentru care a fost nominalizată pentru premiile de debut."

În urma deliberării juriului, Nicolae Manolescu a desemnat cîştigătorii din acest an: Svetlana Cârstean, Oana Soare şi Simona Sora. Fiecare premiu a fost în valoare de 1000 RON şi a fost acordat cu sprijinul Fundaţiei Anonimul. Festivitatea din 20 mai a reprezentat cea de-a opta ediţie a "Premiilor de Debut ale României literare".