Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Premieră naţională la Opera din Iaşi, baletul D’ale Carnavalului de Mihai Alexandru Canciovici

Opera Naţională Română din Iaşi ne-a prezentat în premieră, baletul D’ale Carnavalului, dramatizare coregrafică după piesa lui I. L. Caragiale, în regia şi coregrafia lui Ioan Tugearu, eveniment artistic ce a marcat anul comemorativ al marelui dramaturg român.

Prezenţa mea la Iaşi a fost, în acest sens, un prim contact cu Opera Naţională, pe care îl voi continua, fără îndoială. Am luat legătura cu directorul instituţiei, doamna Beatrice Rancea, cu care am făcut un interesant interviu, din care vom extrage câteva idei. Întrebând-o care au fost realizările domniei sale până în prezent şi ce proiecte de viitor are, mi-a răspuns astfel:
„Am venit la Iaşi cu intenţia de a schimba nişte lucruri care mergeau foarte greu. Teatrul a fost în renovare pe o perioadă mai lungă, noi dădeam spectacole la Casa de Cultură, nu aveam decât un singur dirijor angajat, iar bugetul Operei era cel mai mic din ţară. Am încercat să atrag mari artişti, oaspeţi de peste hotare, să cresc un colectiv tânăr, scoţând din cor cântăreţi, să alcătuiesc un repertoriu. Am reuşit să-l invit şi să-l aduc pe Andrei Şerban pentru a monta «Indiile galante» de Rameau şi «Troienele» de Euripide, în interpretarea unor cântăreţi de operă care au spus şi textul, pe o muzică compusă de compozitoarea americană Liz Swados. S-a dovedit că prezenţa lui Andrei Şerban în teatrul nostru a fost o experienţă unică, toţi cântăreţii care au lucrat cu el mărturisind că întâlnirea cu acesta le-a schimbat viaţa.
Acum avem două premiere: «Sunetul muzicii», un renumit musical pe care-l vom prezenta peste câteva zile şi «Aida» de Verdi, în anul comemorativ, în regia unui cunoscut regizor maghiar de la Opera din Budapesta. Avem în proiect două lucrări pentru stagiunea viitoare: «Carmen»de Bizet şi «Motanul încălţat» de Cornel Trăilescu.
În domeniul baletului, Roxana Colceag a realizat un spectacol coupé, iar un maestru rus de la St. Petersburg a montat baletul „Giselle” de A. Adam, în coregrafia clasică rusă. În anul Caragiale, maestrul Ioan Tugearu a realizat un spectacol inedit cu «D’ale Carnavalului”, în care balerinii rostesc şi replici importante din text. Anul acesta am în proiect o gală a premiilor criticii care se va desfăşura la Iaşi şi se va televiza în direct, iar în stagiunea viitoare vom organiza un Festival Internaţional de Balet care va comemora pe marea coregrafă Mihaela Atanasiu, dispărută prematur.
Intenţionez să-l contactez pe fiul mastrului Danovski, Oleg Danovski jr., pentru a repune în scenă, în stagiunea viitoare, «Lacul lebedelor» de P. I. Ceaikovski, în coregrafia maestruli Oleg Danovski, un spectacol superb, în care eu am dansat la Bucureşti, desenul actului al patrulea fiind considerat unic în lume.”
O certitudine a acestor preocupări ale lui Beatrice Rancea o constituie baletul original D’ale Carnavalului. Mărturisesc, încă de la început, că niciodată nu l-aş fi putut asocia pe Caragiale cu lumea dansului, dar Ioan Tugearu ne-a convins că ne-am înşelat. Maestrul ne propune o dramatizare coregrafică a unei piese care se pretează, poate, cel mai bine, la un asemenea demers.
Suntem, astfel, confruntaţi cu o manieră nouă, aici în România, de „teatro danza”, un spectacol de balet în care dansatorii rostesc concomitent replici din textul piesei, devenind, implicit, şi actori interpreţi. Pornind de la un libret bine gândit şi scris de Liana Tugearu, care urmăreşte în desen coregrafic toate marile momente comice ale spectacolului lui Caragiale, Ioan Tugearu recreează o lume a mahalalei bucureştene, realizând o tipologie umană şi creând tipuri comice.
Marele câştig al noii producţii îl constituie colajul muzical ales de coregraf cu ajutorul lui Antonel Oprescu. El se alcătuieşte din piese muzicale selectate din aşa zisul „folclor de mahala”, interpretate de Zavaidoc, Cristian Vasile, dar şi din cântece de dragoste cu marea artistă Maria Tănase. Acestea alternează cu melodii de dans de salon într-o frumoasă simbioză, ceea ce îi oferă coregrafului posibilitatea de a-şi scrie o partitură foarte originală, plină de pitoresc local, care foloseşte cu o mare inteligenţă creatoare toate procedeele comicului de situaţie: qui-pro-quo, travesti, imbroglio etc.
Baletul are stare, atmosferă, culoare locală, pitoresc. Plastica mişcării balerinilor ne-a încântat, întrucât ei trăiesc dimensiunea dansului concomitent cu cea a interpretării actoriceşti a textului lui Caragiale. Relev talentul lor de a spune textul, ceea ce devine o performanţă într-un cadru coregrafic ce presupune păstrarea unei tehnici în dans.
Ioan Tugearu ne-a convins, încă o dată, că este un maestru al duetelor, întrucât toate duetele din spectacol sunt excelent realizate pe trupurile balerinilor (nu vom uita duetul Iordache – Miţa, pe muzica cu Maria Tănase a melodiei „Cine iubeşte şi lasă”, dialogul Miţei cu Didina de la bal, şi multe altele). Dar şi scenele colective sunt superb realizate: dansul clovnilor care pregătesc sala de bal, dansul ţigănesc, charlestonul, polka.
Balerinii-actori care au interpretat acest spectacol, fascinant prin inedit şi vioiciune spirituală, s-au subsumat concepţiei coregrafice a lui Ioan Tugearu, rezonând perfect cu aceasta.
Astfel: Nae este interpretat cu mult umor ca un fante de mahala de Sergiu Cotorobai, Iordache (Marian Chirazi) este parcă scos din frizeria Nae Girimea, slugarnic, diplomat, încercând să salveze situaţiile, cei doi eroi comici Crăcănel (Bogdan Tuluc) şi Pampon (Adrian Ciapă) punctează excelent stările conflictuale comice ale personajelor, iar Catindatul, dansat de Dumitru Buzincu, realizează în dans efecte comice memorabile. Cele două personaje feminine sunt deosebit de bine alese: Miţa (Roua Răuţ) o balerină şi mai ales o actriţă plină de talent, care a marcat excelent stările pasionale şi temperamentul posesiv, chiar agresiv al personajului, iar Monica Ailiesei, o Didină feminină, o cochetă de mahala pregătită, parcă, să-şi înşele consortul.
Scenele de la bal sunt realizate coregrafic într-o diversitate de situaţii, urmărindu-se cu mare talent poezia pitorescă a balurilor de mahala, a întâlnirilor amoroase, uneori de scandal, a petrecerilor zgomotoase, suculente prin ineditul lor. În acest sens, coregraful se dovedeşte a fi dublat de un talentat regizor care a transpus cu rafinament spiritul românesc, local al acestei comedii celebre.
La realizarea noii producţii au colaborat fructuos: Marfa Axenti (o scenografă care a gândit funcţional şi sugestiv decorul dar şi costumele), Puşa Darie, care a lucrat minuţios rostirea textului de către balerini, aducându-i la performanţa de a fi şi buni actori, Dorina Cotorobai şi Sergiu Cotorobai, asistenţi de regie.
La terminarea reprezentaţiei am avut sentimentul unei mari satisfacţii artistice, întrucât acest colectiv tânăr de balerini a reuşit să interpreteze la o înaltă cotă valorică un balet foarte greu de realizat. Întâlnirea textului cu mişcarea se produce în contextul unei înţelegeri subtile a funcţiei artistice a manierei de „teatro danza”, cu care noi nu am fost obişnuiţi până în prezent.
Am avut amintirea nostalgică a unei capodopere coregrafice gândite şi compuse de patriarhul baletului românesc, maestrul Oleg Danovski, baletul DOMNIŞOARA NASTASIA de Cornel Trăilescu, după piesa cu acelaşi nume de G. M. Zamfirescu. Mărturisesc că de atunci eu n-am mai văzut o dramatizare coregrafică de aceeaşi cotă valorică ca spectacolul realizat de Ioan Tugearu.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara