Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Pre-Apocalipse now de Pavel Şuşară


Artist plastic resident în Montreal, Florian Liber este o prezenţă extrem de alertă în spaţiul occidental, nord american şi european deopotrivă, şi este interesat în aceeaşi măsură de limbajele consacrate şi de noile medii şi tehnologii. Pornind de la premisa, aproape o profesiune de credinţă, că arta facilitează comunicarea după cum şi comunicarea încarcă şi determină expresia artistică sau, mai ferm exprimat, că arta şi comunicarea sînt acelaşi lucru, Liber îmbină exprimarea artistică propriu-zisă, de la pictură şi pînă la tehnicile digitale, cu toate consecinţele lor în definirea spaţiului simbolic şi virtual, cu analiza teoretică şi cu investigarea directă a multiplelor înfăţişări ale lumii contemporane. Iniţiind un proiect de cercetare asupra disoluţiei corpului uman, aşa cum este el proiectat în procesul de virtualizare prin procedee numerice şi prin practici mediatice, Florian Liber (artist plastic, Universitatea din Montreal) a avut sprijinul nesperat al unui material didactic cu totul excepţional, şi anume concursul de felaţie pentru fetiţele de doisprezece ani, organizat după triumful paradei homosexualilor din Montreal. Iată relatarea lui Florian Liber, preluată de pe internet şi publicată cu avizul şi consimţămîntul autorului! (P.Şuşară)

Birth of Cool sau naşterea noii mode pe Net


Se întîmpla la Parada Homosexualilor, în Montreal, la cîteva săptămâni după ce au cîştigat dreptul de a se căsători. Participantele la concursul de felaţie sunt fete de 12 ani, iar obiectele sunt organele genitale ale băieţilor sub 18 ani - pentru a nu putea fi arestaţi, fiind minori. Se poate viziona sau vizualiza numeric în reţeaua Net o parte din desfăşurarea concursului, imaginile sunt captate digital pe telefonul mobil. Televiziunea naţională quebequeză (RDI.CA, TQS.CA) a hotărît să Ťfacă reclamăť indirectă concursurilor prin intermediul ştirilor. Deci suntem cu toţii invitaţi la un performance sintetic, hiperreal, urmărind o felaţie virtuală cu minori. Cîştigătoarele (erecţia cea mai rapidă) primesc bani buni, americani.

Scopul: producţia şi difuziunea de plăcere şi nu alterarea afecţiunii umane în societatea occidentală.

Mi-am început proiectul de cercetare în domeniul dezmembrării corpului uman cultivat de sistemele numerice şi mediatice în sînul procesului de virtualizare numerică. Proiectul este legat de practicile artistice şi mediatice actuale şi de transformările recente ale corpului uman (de cîteva zile, în timpul, felaţiei minorilor), şi este finanţat de o universitate de renume nord-americană.

Mi se părea interesant să analizez reprezentarile corpului uman (corporeitate şi imagine DE SINTEZĂ), să-i reconstruiesc tipologiile, via artele numerice şi digitale, şi asta pînă acum cîteva zile. Am abordat tema transexualităţii, observând dezangajat viaţa unor transsexuali (artefacte ale tehnologiei şi ale dopajului) şi am aflat că sunt depăşit de operatorii din tufişuri (telefon mobil, via noi tehnologii spaţiale şi nanotehnologice) care transmit senzualitatea orală a unor minore de 12 ani, direct prin satelit. Am plecat de la o constatare: instrumentele informatice şi tehno-biologice transformă percepţia corpului, propunînd concepţii inedite, un nou antropomorfism. Este vorba despre prezenţa sau teleprezenţa umană în inima virtualului digital şi a imaginii mediatizate în reţeaua numerică. Asta am şi primit: un concurs de felaţie on-line şi în timp real .

Am dat telefon unor amici quebechezi care au o fiică adolescentă, de 14 ani. I-am intrebat dacă fata lor cea chic are telefon mobil cu captare de imagini, adică poate fotografia digital. Mama a răspuns imediat: Ť Bineînţeles că are, fiica mea a insistat foarte multť. Probabil de cînd avea 12 ani... Birth of Cool!

Florian LIBER



Un mic comentariu în loc de P.S.


Migrată din spaţiul său iniţial, acela romantic şi generos al unui neoalexandrinism ceva mai implicat social, postmodernitatea a luat înfăţişări vehemente o dată cu identificarea sa exclusivă în cîmpul noilor tehnologii, al virtualului şi al consecinţelor imediate ale acestora în cotidian şi în socialul brut. Confundînd, prin suspendarea judecăţii şi prin abuzul de sofisme, modificările de percepţie a realităţii cu modificarea nemijlocită a realităţii înseşi, apostolii virtualului generalizat, strecurîndu-se prin nenumăratele breşe pe care abuzurile corectitudinii politice le-au provocat în blindajul ordinii morale general acceptate, au extins agresiv ideea democraţiei şi a egalităţii şanselor pînă la limita libertăţii de a face orice şi pînă la punctul în care toate diferenţele individuale se suspendă. În felul acesta s-a ajuns la discriminarea pozitivă a agresorului în raport cu victima, la dreptul cuplurilor de homosexuali de a înfia copii şi de a substitui, astfel, capacităţii de reproducere biologică posibilitatea de reproducere, prin inducţie culturală, a practicii homosexuale, şi la ideea hilară, dacă n-ar fi de-a dreptul sinucigaşă pentru specie, că oricine, indiferent de datele ireproductibile ale personalităţii, de gradul de educaţie şi de validitatea mintală, poate accede cu şanse nediferenţiate la creaţia simbolică.

Această asimilare deliberată, abuzivă şi stupidă a realului cu virtualul, în care mediile vizuale au un rol fundamental, nu numai că nu îmbogăţeşte şi nu resemnifică realitatea umană în toate dimensiunile ei, ci, din contra, ficţionalizează viaţa, suspendă orice criteriu moral şi transferă în imaginarul pur reperele noastre umane fundamentale: viaţă, moarte, dragoste, prietenie, suferinţă, credinţă, cunoaştere etc. etc. Sacerdoţii gureşi ai virtualului, în esenţă nişte monştri autişti şi bigoţi, incapabili să trăiască pe cont propriu şi cu toate funcţiile vitale active, incapabili de schimburi senzoriale şi simbolice cu lumea din jur, îşi creează cu orice preţ condiţii optime pentru o masturbare amplă şi incontinentă, virtuală şi ea, însă folosind un material concret, din viaţă, ficţionalizat prin nenumăratele procedee tehnologice, din simplă laşitate şi pentru atenuarea oricărei suspiciuni de culpă, adică folosind copiii, suferinţa, războiul, moartea şi iubirea ca spectacole pure, ca pe nişte filme derizorii de Sergiu Nicolaescu.

Concursul de felaţie pentru fetiţele de doisprezece ani, pe care Florian Liber îl descrie şi îl analizează succint, nu este decît un biet episod, e adevărat, de un dramatism inacceptabil, din lungul scenariu al sodomizării globale şi, din păcate, ireversibile, pe care omenirea îl trăieşte acum ca pe o certă experienţă preapocaliptică.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara