Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Povești din traficul egiptean de Grete Tartler

Khaled al-Khamissi. Taxi. Povestiri din trafic.
Roman. Traducere din limba arabă, prefaţă şi note de Laura Sitaru.
Ilustraţie de Gabriel Biţună.
Iaşi, Editura Ars Longa, 2012.

Unul dintre cei mai traduş i autori de limbă arabă, laureatul Nobel Naghib Mahfuz, este din nou prezent în librăriile româneşti cu un roman situat în anii ’60 ai secolului trecut.
Sub semnătura arabistei şi scriitoarei Irina Vainovski-Mihai, imagini ale frământărilor politice egiptene, dar şi o poveste de dragoste desfăşurată în mediteraneana Alexandrie se desfăşoară după un tipar palpitant. De altfel, nu chiar fără legătură cu Egiptul faraonic descris în Radopis din Nubia (căci Nilul găzduieşte întâmplări care se repetă, pământul fiind doar o „casă plutitoare” unde se leagă şi se destramă istoria: „Ai auzit ultima ştire? Consiliul de miniştri s-a întrunit ieri în casa plutitoare a Munirei al-Mahdia, cântăreaţa.”). De data aceasta, într-o situare din anii ’60, acţiunea se petrece la o pensiune grecească (Miramar), unde relaţiile celor câţiva chiriaşi „pe termen lung” se complică în jurul frumoasei şi curajoasei Zohra – o fată fugită de la ţară pentru a scăpa de mentalităţile vremii, inclusiv de o căsătorie impusă. Din momentul în care ea începe să lucreze la pensiune, concentrând toate gândurile personajelor principale (Amer Wagdi, Hosny Allam, Mansour Bahy, Sarhan al-Beheiry), capitolele din roman – care poartă numele acestor patru „îndrăgostiţi”– repovestesc, cu psihologii şi implicaţii diferite, întâmplările petrecute într-o foarte accentuată perioadă de timp. Nu degeaba s-a spus că Zohra ar reprezenta idealul modernităţii Egiptului – frumuseţe, cinste, dar şi neştiinţă de carte, îndărătnicie şi „rigiditate ca oţelul”, totuşi o forţă în stare să lupte cu toţi cei care ar vrea să o stăpânească fără a-i vrea binele: wafdişti, nasserişti, Frăţia musulmană. Zohra e însă în stare să lupte, „când dă de greu”, ca un bărbat. S-a mai spus şi că Naghib Mahfuz, critic faţă de efectele revoluţiei din 1952 (dar nu faţă de principiile ei – el însuşi fiind marcat de naţionalism egiptean) a folosit diferitele voci din roman pentru a-şi contura nemulţumirile anti-nasseriste. Totuşi, cititorul care caută doar acţiune sau conflicte politice nu va găsi dominanţa unor asemenea ritmuri occidentale. Plin de vioiciune dialogală, romanul are mai degrabă, sub sonorităţi sugerate de citarea unor versete-cheie din Coran („totul de pe pământ este pieritor, rămâne doar chipul Domnului tău...”), o curgere de poveste din totdeauna, cu imaginile Egiptului încă păstrând împietriri faraonice (de la Miramar se pot vedea „aproape încremenite” ale Nilului), sau subtilităţile Greciei antice. Alexandria, oraş cu suflet elin - de altfel, personificat de proprietăreasa pensiunii, Mariana – e bântuită de furtuni, cu tunete, fulgere cumplite şi ploi „de nu se mai vede om cu om”, dar şi de muzica vestitei Umm Kulthum, pentru care – ca să-i asculte concertul la radio – locatarii de la Miramar aşteaptă până noaptea târziu. O atmosferă de resemnare şi, poate, eleganţă franceză (rămasă din vremurile atingerii de Napoleon) se suprapune peste „stratul politic”, cel popular şi cel moral-religios (sugerat de numeroasele citate coranice). Pasiunile clocotesc, dar ţinute în frâu de o graţie stilistică multistratificată – iar traducerea reuşeşte să transpună convingător aceste curgeri impuse de cele câteva personaje cu profil atât de diferit.

*

Tânărul autor Khaled al-Khamissi, doctor în ştiinţe politice, scriitor din generaţia care s-a afirmat după 2000, a devenit, prin romanul Taxi, unul dintre cele mai bine vândute nume de pe piaţa egipteană. Din prefaţa substanţială a traducătoarei Laura Sitaru (arabistă şi ea însăşi politolog) aflăm că autorul provine dintr-o familie cu îndelungată tradiţie literară şi că romanul, publicat în 2007, a fost deja reeditat de cinsprezece ori şi tradus în toate limbile importante. Nu e de mirare, căci trendul actual – „noul nomadism” – vizibil şi în literatură, nu putea fi mai bine reprezentat decât de poveştile celor mereu în mişcare, taximetriştii.
Desigur, succesul cărţii nu provine doar din actualitatea comentariilor, din situarea politică „la zi”, cât, mai ales, din compoziţia colorată, din amalgamul de experienţe directe trăite în traficul egiptean, din vivacitatea stilului, care nu ocoleşte „limba străzii, o limbă specială, vie, dură şi directă”. Întâmplările nu sunt culese aleatoriu, ci ordonate astfel încât să alcătuiască răspunsuri la cele mai arzătoare probleme ale celor care fug „după cele necesare traiului zilnic, în sensul pur al cuvântului, ca puşi la curent electric”. Povestitorii şoferi provin din diverse categorii sociale, de la analfabeţi la masteranzi (deşi, ironizează Khaled al-Khamissi, „nu am întâlnit încă şoferi de taxi cu doctorat”). Întâlnim, astfel, înţelepţi calmi sau revoluţionari agitaţi, vorbăreţi sau taciturni, negustori buni sau visători perdanţi, cerşetori mincinoşi sau poeţi, pe scurt, toate tipologiile societăţii arabe – aşa cum existau deja în maqamat – actualizate şi adaptate la trepidaţiile secolului XXI.
Desigur, taximetriştii pot fi consideraţi oriunde în lume „termometre pentru societate”, având posibilitatea să treacă zilnic pe toate drumurile realităţii, iar cititorul român va avea uneori impresia că recunoaşte situaţii prin care a trecut el însuşi. Bancuri şi momente întristătoare, aluzii politice, lupta cu poluarea, aglomeraţia, falsul („în Egipt, să falsifici ceva e la fel de uşor ca şi cum ai bea ceai”), contrabanda etc.
Autorul se declară marcat de poeţii clasici arabi (mai ales Abu-l ‘Ala al-Ma‘arri şi al-Mutanabbi) ceea ce se vede în belşugul de metafore: „Avea atâtea cute pe faţă câte stele pe cer”; „venele care apasă volanul sunt ridate şi ieşite în relief, precum braţele Nilului care hrănesc pământurile uscate”. Pentru un bătrân taximetrist, omul e „o furnică neagră, în vârful unei stânci negre, într-o noapte întunecată şi căreia Domnul îi dă ceea ce-i trebuie ca să trăiască”. În bună tradiţie orientală, nu lipsesc proverbele („cine găteşte otravă, trebuie să guste din ea”, „cel care are mâinile în apă nu se compară cu cel care are mâinile în foc”) sau zicerile hâtre („economia este precum chiloţii curvei, abia de şi i-a ridicat, că îi şi cad”); nici întâmplările neobişnuite (şoferul sărac, bătrân şi bolnav care câştigă pe neaşteptate o mie de lire, fata care lucrează la un restaurant şi se schimbă în taxi, lăsând vălul şi hainele lungi pentru o ţinută modernă) sau chiar fantastice („ginnii, diavolii, îngerii şi alte creaturi care trăiesc pe celălalt tărâm sunt prezenţi în imaginaţia fiecărui egiptean... Astfel, să vorbeşti despre ginni nu e deloc o nerozie, pentru că ginn-ul e o realitate a religiei, istoriei şi tradiţiilor noastre, este, până la urmă, parte a sufletului nostru, este ca şi cum ai pune verdeaţă în mâncarea de ful.”). Nu e deci de mirare că tonul aminteşte uneori de basmele arabe: „Când ginnii... se hotărăsc să apară, trebuie că se întâmplă o mare nenorocire, cum i s-a întâmplat şoferului care mă duce către moscheea Sultan Hassan. După ce mi-a cerut să-l pomenesc în rugăciune, mi-a povestit păţania lui”.
Desigur, faţă de vremea lui Naghib Mahfuz, lucrurile au luat o întorsătură aspră: „Fata mea nu mai e mică, are deja şaptesprezece ani... pe vremea mea, asta era vârsta iubirii şi a suferinţelor din dragoste... stăteam şi ascultam Umm Kulthum! Iar diavolul ăsta de fată îmi spune mai ieri că iubirea e o prostie... că nu există pe lumea asta nimic mai frumos decât banii!” Totuşi mai există modele de moralitate (un şofer duce copiii la şcoală deşi părinţii au sărăcit), oameni generoşi, nefericiţi care îşi consumă suferinţa în tăcere, contemplativi trăind în afara timpului, cu singurul vis de a-şi petrece viaţa într-o grădină. Cartea e imposibil de lăsat din mână: poveşti ale zilelor noastre care şterg lacrimile dintr-o singură rotire.



Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara