Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Povestea unei literaturi mici de Radu Aldulescu


E un adevăr ocolit îndeobşte în mediile culturale autohtone, cu bună ştiinţă sau dintr-o ignoranţă asimilată ca un obicei al locului şi poate ca o garanţie a supravieţuirii - literatura română face parte dintre literaturile mici ale lumii; mai mult chiar: e o literatură mică printre literaturile mici din Europa. Orice studiu critic dedicat autorului român ar trebui să ţină seamă de acest adevăr, iar într-un fel sau altul, prin procedee mai mult sau mai puţin subtile, chiar aşa se şi întîmplă. Uneori chiar se pune degetul pe rană, şi atunci sînt invocate, pe bună dreptate altminteri, verigile unui cerc vicios de cauze şi efecte printre care nu se prea întrevăd breşe: limba de circulaţie restrînsă (care poate fi privită la o adică şi ca o consecinţă a circulaţiei restrînse a literaturii), slăbiciunile politicii culturale a traducerilor (derivînd din înfruntarea unor grupuri de interese) haos al valorilor, răstălmăcirea valorilor, iar în ultimă instanţă anularea valorilor prin promovarea critică şi premierea unor autori care şi-au asigurat de nişte zeci de ani statutul de scriitori români importanţi consolidat prin funcţii importante în instituţii culturale. La toate astea se adaugă sărăcia generalizată, care n-are cum să priască literaturii şi scriitorului.

E bine de amintit aici că starea de maturitate a unei literaturi naţionale, tonul, măsura, anvergura, sînt date de roman - o specie aptă să le cuprindă pe toate celelalte, păstrîndu-şi dimensiunea de gen popular, accesibil, dezvoltîndu-şi totodată nelimitat virtuţile estetice. Marile literaturi ale lumii, rusă, engleză, americană, spaniolă, se sprijină pe tradiţia unor capodopere româneşti. Aşa se face că poezia noastră, de valoare universală prin unele din vîrfurile ei, nu-i de ajuns pentru a propulsa întreaga literatură.

Dintre toate speciile, proza, romanul au fost la noi cele mai afectate de cenzura ideologică. Şi totuşi. Mutilarea unei tradiţii de-a lungul a patruzeci şi cinci de ani, practicată la sînge în perioada proletcultistă, este o explicaţie şi o justificare parţială, poate mai puţin întemeiată decît aceea că românul nu s-a născut romancier, fiindcă de cînd se ştie el este poet. Oricum, românul ca romancier e în urma cehului, ungurului, şi nu se compară cu polonezul care, alături de rus, se trage dintr-o mare cultură şi literatură nu doar printre ţările foste comuniste. Chiar şi fără a lua în calcul nobelurile pentru literatură acordate unor scriitori din estul fost comunist, uite că nici unul din românii traduşi în Occident n-a avut succesul unui Makine, Kundera, şi nici măcar al albanezului Ismail Kadare.

Cum-necum, prozatorul şi romancierul român a fost şi este tradus în limbi de mare circulaţie. Fără succese răsunătoare de public şi critică, fără premii importante, el intră totuşi în circuitul marilor tîrguri internaţionale de carte. E bine, dar lumea literară şi critica se află de cincisprezece ani într-o aşteptare din care se ivesc bilanţuri, polemici ori simple constatări precum cea de faţă. încă se mai dă vină pe calitatea traducerilor; se mai practică şi acest soi de transfer; monştri sacri autohtoni, care în franceză sau engleză nu sună atît de sublim ca în româneşte... în fapt, politica promovării prin traduceri are un efect lesne de văzut cu ochiul liber: lamentabil şi împiedicînd apariţia în Occident a unor scriitori care să dea literaturii române mult rîvnita aură de universalitate. Autorul român ajuns în librăriile din Occident e un fel de Mutu care rupe tăcerea după ce a fost dat în fapt că se droghează şi despre care se ştie că e tobă de Dostoievski. Oricum, el este cam acelaşi de nişte zeci de ani, ajuns un veritabil patriarh şi stăpîn al filierei, amintind la infinit să se înscrie pe orbita succesului. El e totodată marginalizatul privilegiat din regimul trecut, care a mîncat o pîine bună rezistînd prin cultură (un adevărat sport naţional) şi care îşi va juca şi dincolo de mormînt şansa de a se universaliza, fără să-i treacă vreodată prin cap să-şi ceară scuze în public pentru contraperformanţele sale literare. Una din grijile lui de căpătîi este să-i împiedice pe alţi conaţionali să-i ia pîinea asta de la gură, intrînd pe filiera traducerilor. E notoriu faptul că şi-n privinţa asta românii se comportă diferit de polonezi, unguri, cehi, ruşi etc. E o chestiune de mentalitate şi de cultură în ultimă instanţă - alte două verigi ale cercului vicios de care vorbeam mai sus. E, de asemenea, o chestiune de caracter şi de specific naţional.

Un exemplu sugestiv în privinţa politicilor culturale care se practică la noi mi se pare unul colateral literaturii, dar petrecîndu-se după acelaşi tipar - acel proiect cultural care a înghiţit nişte milioane de dolari şi al cărui nume se poate potrivi cu poveştile de genul celor spuse aici - Eterna şi fascinanta Românie... Fiindcă de acolo ne tragem, cu tot cu literatură şi cultură şi tot acolo ne întoarcem (acelaşi cerc vicios) cu şanse minime de a răzbate în universalitate. în ce mă priveşte, pot afirma cu mîna pe inimă (sînt gata oricînd să dau explicaţii suplimentare cu exemplificări pe viu, aplicate pe cărţi şi autori): scriitorii români care încearcă de 15-20 de ani sau mai mulţi să rupă gura tîrgului în Occident sună mediocru şi în versiunea lor autohtonă, umflată artificial prin politici culturale aidoma celei prin care sînt traduşi.

Ar mai fi de adăugat un lucru care face parte dintr-un capitol separat al aceleiaşi poveşti. Şi anume că există autori de valoare din cei apăruţi după ^90, care nu prea au şanse să se impună prin traduceri (datorită desigur tot politicii culturale practicate aici) şi care au greutăţi şi în a fi apreciaţi în România. Sînt prost editaţi, difuzaţi, publicitaţi şi neplătiţi la valoarea lor reală. Va veni fără îndoială şi timpul ca aceşti autori să mişte din loc statutul de literatură mică al literaturii române, prin cărţile lor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara