Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Post Restant de Constanţa Buzea

Doamne, de când visez/ Să pot spune tot ce ştiu/ Precum mortul ajuns viu!" este începutul cel fără de capăt la umbra căruia mesajul autorului, care se străduieşte cu ambiţie să aibă el toată dreptatea, va trudi s-o aibă. Şi dacă ar avea-o, şi dacă se va şi vedea curând, atunci bravo lui din partea mea de pe acum. Să nu mai piardă timp preţios cu trimiteri de cele mai frumoase gânduri, ci să scrie, şi iar să scrie la a sa operă, cu sârg. (Ion Nete) * După 40 de ani de profesie grea de asistentă medicală aţi întâlnit multă suferinţă şi deznădejde, dar aţi scris şi versuri, de-a lungul vieţii, numărate peste patru sute de texte, spuneţi că fără nici o pretenţie de publicare, pe care le păstraţi "doar pentru uzul propriu". Totuşi, v-ar interesa o părere despre valoarea lor reală... Din fragmentul care urmează, cititorul îşi poate face o părere nu cine ştie ce încurajatoare: "Cere gândule la stea/ Tot ce-i bun în ţara mea!/ Omul să aibă pe masă/ O bucată mai aleasă./ Bătrânilor, dacă poate,/ Cât mai multă sănătate,/ Lumea să îi preţuiască/ Iar copiii să-i iubească". (Suzy Ghiza, Dej) * Autorul Florilegiului lui Mai şi-al Paltonului şaptezecist, al Reculului talazurilor, Ars poeticei şi neobrăzărilor din A pune în sus (?!), mirosind suspect, întâmplător a uitat ori a evitat să şi le semneze. Semn că nu-şi mai lasă la vedere identitatea. Are, anonimatul, deliciile lui de joasă speţă, modul lor de a se distra, hăhăind şi imaginându-şi stupoarea în care-l îngrămădeşte pe redactor cu insanităţi de care nu se poate apăra. (Anonim) * Pastelul cuminte "şi toamna-mi sărută umărul stâng/ şi luna-mi arată faţa ei fadă/ şi salcia pe mal mă învaţă să plâng/ şi roua pe mine încearcă să cadă// şi fuge copacul din calea mea/ şi umbra mea lasă o dâră adâncă/ şi cerul în două-mi arată o stea/ şi fac o cărare între atât şi încă// şi frunzele cad în cerul din baltă/ şi seara ghiceşte că iarăşi sunt trist/ şi lacrima-n sus spre frunte se saltă/ şi uite, mă vezi, dar eu nu mai exist/ (şi trenul spre tine, uitat într-o haltă"- prin comparaţie cu textele multora, grosolane şi seci, poate pretinde a i se face loc ca unei sărbători a simţului bun. (Valentin Văran Valisan) * Cu ce ne uimeşte tânărul de 25 de ani, Ovidiu Ciobică. "Am 25 de ani şi aş dori să devin scriitor, deoarece consider că am talent narativ. De asemenea îmi place să scriu poezii, vă voi trimite una ca mostră, iar, dacă consideraţi că e valoroasă aş fi încântat să o publicaţi. Am scris şi altele". Pe celelalte începeţi să le adunaţi într-un sipet de taină, iar pe aceasta o transcriem în continuare, ca să rămână limpede, pentru cititorul pe drept cârcotaş, că autorului nu i se face vreo nedreptate. Textul se intitulează Dragoste nemărginită şi are doar două strofe: "Dragostea ce-i port în suflet mă înalţă şi mă poartă/ Spre noi culmi şi universuri, numai cu a mea consoartă!/ împreună doar cu ea. Şi ceea ce uneşte - dragostea/ Vom petrece cea mai dulce şi frumoasă viaţă - pururea.// Atât de mare este dragostea din al meu suflet/ încât pe cer am pictat al ei portret/ Şi se tot răspândeşte într-una (sic!), ca o mare/ Ce cuprinde tot pământul, plină de viaţă şi culoare!" (Ovidiu Ciobică) * Chiar dacă ni se vor împuţina nădejdea şi puterea în a ne menţine pentru suflet reperele, armoniile, muzicalitatea poeziei şi credinţei şi va fi ca o rupere de oase cu durere şi lacrimi desfacerea de obişnuinţele blândeţii, fiecare cu sacul lui de cărţi la şold şi în memorie, într-o crâncenă negare şi singurătate, vom rămâne cumva, plutind în nostalgia lui de a nu fi oprit. Am primit urările de sărbători cu bucuria de a vi le putea întoarce, alegând dintre texte unul singur, şi poate cel mai frumos: "Eu mi-am trăit lumea/ acum îmi trăiesc esenţele./ Timp nu mai am/ pentru dilatarea spaţiului./ Am venit să aprind candela/ ultimei nopţi./ (Uşa nu este lumină/ nici peretele întuneric./ Fericirea aţi consumat-o în Eden. Perfidă ideea de om pe cerul albastru./ Poate că Terra este doar un popas.)/ De auziţi un zgomot la plecare.../ a fost o idee fără azi! (Vasile Chirilă, Râmnicu Sărat). * Ar fi mai bine să nu vreţi să aflaţi deocamdată, formulată politicos, părerea despre poeziile dvs. pentru copii. Păstraţi-vă bucuria de a le scrie şi a le citi doar celor mici. (Iulia Vladimirov) * Mi-ar fi plăcut să găsesc fie şi un singur vers între cele trimise, care să mă facă să vibrez şi să cred în viitorul dvs. literar. (Daniel Lăcătuş) * Mi-ar surâde ideea să-i dau o pagină întreagă, şi cât mai repede. Mi-ar plăcea să-i văd debutul editorial intrând în concurenţă cu lumea tânără ce se munceşte să facă bijuterii din defectele şi urâţeniile de când lumea ale lumii. Lume în care părem că nu mai avem loc de atâta derâdere câtă se deşiră de la unii la alţii, de la o minte la alta, sălbăticindu-ne foarte în fugărirea sufletului, considerat singurul vinovat de relele din lume, cele de când lumea. Este vorba de Alexandru Gheţie, piteştean de loc, abia la anul făcând 30 de ani. în prezent profesor de română la Şcoala cu clasele I-VIII din Bădiceni, Argeş. îl rog să-mi trimită o fotografie şi date biobibliografice aduse la zi, şi încă nişte poeme, să fie, pentru când va veni ceasul potrivit. Că ne aşteaptă vremuri şi mai grele şi că poeţii intră de-a binelea în dizgraţia lumii, dintr-o confuzie dirijată, că toată suflarea înnebuneşte, că poezia poartă vina, că Dumnezeu, că mielul e prost, că să-l mâncăm, că tot nu-şi află locul printre betoane şi afacerişti... Să încep cu această Re-memorare: "Re-memorare/ cu timp oprit în oră/ cu minute agitate, foindu-se în cerc/ şi zbor de secunde.../ închis// re-memorare/ într-o întindere de arc, cu respiraţia/ încătuşată la marginea buzei întredeschise -/ încordare// şi un râu întors - chemându-şi/ peştele înecat într-un vârtej de ore încrucişate/ labirint -/ Rotund// departe/ sunet stins de câtec de sfere.../ tăcere ţipându-şi moarte// timp paralizat/ sprijinit de oglindă/ Statuie// noi... aşteptând Timpul.../ uimiţi ca şi el susţinuţi de oglinzi// re-memorare/ într-o călărire de clipe oprite/ hipodrom împrejmuit/ arenă grecească/ Tensiune, Stagnare// timp paralizat - contemplându-şi/ chipul/ Amnezie/ Moarte. (Alexandru Gheţie, Bădiceni, Argeş)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara