Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Post restant de Constanţa Buzea

"Nimic nu mai contează când se năruie zidul/ şi dispare ultima urmă de glonţ/ E plin de orfani şi EMO sinucigaşi/ nu mai există raţiune/ Nu te cunosc nu mă cunoşti dar nu mă lăsa/ afară în ploaie/ Mi-e FRICĂ! Am călcat pe inima de gheaţă/ şi pe cioburile însângerate/ ale oglinzilor/ De ce/ e atâta durere între pietrele de pavaj/ a căzut cumva dumnezeu din cer?" (Alexandra Dolfi); ,...soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine şi zădărnicie, ci sensul libertăţii, sus/ dincolo de năluca tristeţii/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace" (Valeriu Dg Barbu); ,să ne iubim/ lance a singurătăţii/ care obturează admisiile de oţel -/ învârtind amorul pe unghia universului/ aprinzând turnesolul din inimi/ ca un proiectil/ sub măştile de hidrogen/ ah! spune-mi, millz, cum e dumnezeu?/ tras pe sârmă de puşti/ cu dinţii portocalii/ mestecat de milioane de nări/ de creiere în tăcere/ atât de intens încât/ aerul roşiatic şi dens/ ia forma sticluţelor de opium din vitrine/ cu o privire de-a ta/ cu o mişcare/ ce smulge crinolina sârmoasă/ cu doar un gest/ cu un atom/ cu julitura picioruşului tău/ chipul de mucenic/ se răsuceşte în sus/ ca un tirbuşon de plută/ ca o elice de oscioare.// să ne iubim.../ deşi acesta nu e un omagiu" (Sânziana Maria Stoie); ,Poftiţi maică, luaţi şi mâncaţi!/ Mâncaţi, cum nici o generaţie nainte n-a făcut-o./ Faceţi burta mare, haliţi până la os,/ să nu lăsaţi nici zgârciurile, nici pielea/ de parcă aţi fi pus în capul mesei Mafoamea./ Leorbăiţi ciorbe, vinuri, zămăraie,/ nu v-ar mai ajunge, nu v-ar mai sta.../ Nehaliţilor! Nesătuilor! Nepotoliţilor!!!/ Guri de burdihan, guri de iad!/ Se ciocoí lumea, nu vezi,/ stă la căldurică toată ziua/ cu mâna pe puţă./ N-are treabă, nu tu cărat apă/ nu tu făcut foc, nu nimic./ Barem de animale, nici capu nu-i doare,/ Ia colea vreun mâţ fleocăit/ de gingăşii urdinoase.../ Da-l iubeşte, nene, cât pe zece oameni,/ că la sărac n-ar da.../ Sta-le-ar în gât zeamă de pisică!/ Aşa maică, io-s pensionară./ Na, că muncişi măiculiţă o viaţă/ şi nu-mi dau nici de pâine./ Nu muncii la stat prea mult, făcui copii,/ unii se prăpădiră de-a-n totul,/ dar alţii s-au dus, duce-s-ar cu-a brânzii/ în Gălăţi, în Arad, în străinătăţuri./ Nu mai ştiu de mumă-sa,/ nu tu scrisoare, nu tu un semn,/ nu nimic. Doar se-mbuibă/ ei şi ăştilalţi,/ sterpii, fugarii, puturoşii./ Băgaţi maică în voi/ până vă roadeţi şi degetele din mână./ învăţaţi să faceţi carieră de viperă,/ să vă putrezească c... în maşini/ şi să vă ardă la ficaţi/ că n-aveţi alta mai scumpă./ Băgaţi maică în voi,/ nu vă mai uitaţi la baba voastră/ slabă ca bastonul ista./ Băgaţi ca un val de lăcuste,/ ca nehaliţii cei mai aţoşi/ ce se pomeniră pe-aici./ Doamne, iartă-i!" (Gabriel Adrian Mirea); ,spre nopţile uitate-n târguri grele/ eu mă îndrept cu paşi mărunţi şi singuri/ când nu mai pot a îngropa prin crânguri/ faţada ştearsă-a României mele// omor cu gândul feţe inamice/ mă-mpiedic sobru de un trai grotesc/ şi asta-i ţara-n care azi domnesc/ picioare strâmbe semne şi varice// privirea mea se-ndreaptă către pleavă/ organice nimicuri cu pretenţii/ zadarnice-ntrebări se strâng la poartă// trăiri intense-n veşnica dumbravă/ când locului pe rând incompetenţii/ conduc o societate-aproape moartă" (Ionuţ Popa); ,Intru-n posesia ajutorului social/ şi-mi cumpăr o pâine, de toţi banii, o pâine/ şi dintr-o dată devin,/ dacă nu mai fericit, (mai liber)/ sigur mai spiritual,/ mai câine:/ pun mai mult suflet când plâng/ pe umerii costelivi ai zilei de mâine.// Uneori admit că n-am un ban în buzunar,/ că prostul se poate uni împotriva mea/ cu întreaga omenire,/ (oricum, anii trec, greoi, pe lângă mine/ şi mult mai lungi decât s-ar cuveni)/ că mă sâcâie gândul sinuciderii,/ beau, atunci, ca să uit,/ reuşesc să-i păcălesc pe mulţi,/ pe mine, niciodată." (T. Roşu)

Şi această mică antologie, pentru care am făcut efortul de a răscoli în sacul meu plin de scrisori, şi a citi cu grija de-a alege acele texte al căror numitor comun să fie disperarea şi lipsa unor soluţii simple de supravieţuire- ar fi putut continua la nesfârşit! Scriem, se pare, dintr-o nevoie de aer, scriem de sete şi de neputinţa de a privi în viitor. Şi din solidaritate cu lumea necăjită înţeleg că dacă nu scriam ne sufocam fiecare în bârlogul său, în somnul său, înfrigurat, unde există, dar nu pentru toţi un brad fabulos de Crăciun, împodobit cu texte pe care nu le citeşte mai nimeni. Numele care apar cu câte-o mostră, ce şansă au să apuce primăvara? Poate că toate îşi înteţesc la focul vreunei speranţe infime, bucuria gloriei de sine, semnând textul şi astfel mai respirând. Autorii acestei mici antologii aşteaptă să fie văzuţi, înţeleşi, iubiţi, recunoscuţi în ecouri dintr-un viitor care îşi macină în prezent oglinzile fermecate. Vin Sărbătorile, vine Crăciunul, vine An-Noul beat ca laleaua, să ne colinde cu Steaua... Şi m-am gândit să-i adun aici, pe acelaşi loc de hârtie, să fim împreună, să fim în calea ninsorilor cu tristele versuri şi cu ciudatele trăiri asemănătoare, sătui de sărăcie, insultaţi de nepăsarea celor care au din belşug căldură în casă şi bucate aburinde pe masă. Să fim sănătoşi, să scriem versuri, să ne răzbunăm în acest fel magnific pe neşansă, şi pe tremurul din voce când din destin vine minunata urare Crăciun luminat! La Mulţi ani!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara