Înapoi la pagina curenta

Poezii:
Poezii de Eugen Suciu

O zi din august

O mamă
în august
se împuţinează
şi gleznele mele
sînt din ce în ce
mai umflate
spun unii că asta
ar fi un fel de convenţie
un joc de societate – ceva

la micul dejun
grămăjoare de lacrimi pe pîine
şi în loc de ou moale
între două scaune
mama umblă pe sîrmă
şi linguşeşte singurătatea

la prînz
stropi de ploaie măceşe uscate
levitaţii ale grămăjoarelor de nisip
o felaţie singurătăţii
singura capabilă de performanţă

la cină
oamenii se închid înspăimântaţi în case
hoarde de greieri torturează o pernă
şi-ntre ele mama străbate
o încă şi mai nocturnă şuviţă

 

Vitraliu

„Da da nu nu
de fapt
astfel de halucinaţii apar
dacă izbeşti cu un beţigaş
la baza craniului
da da nu nu
în urnele cu cenuşă
purtate pe creştet
unde frumuseţea adulterelor
încă mai fierbe
şi intuiţii vibratile
încă mai joacă morocco
cu resturi de muzică
ori iadeş cu oscioare
din pieptul despicat al carbonului
da da nu nu
cenuşa:
o miză concavă
aplecată peste apele calme”

 

Ieri şi azi

Mi-e ruşine
de puţinul pe care îl ştiu
despre mine

trecutul e atât de inventiv
în camera asta
destinată fricii

cuvinte vibratile
amplificate de superstiţii
izbucnesc din pereţii scorojiţi
şi peste ele
se caţără implacabil
iedera rataţilor şi vertijul

vacarmul
invidiei lor fericite
se depune ca silitra
în naraţiuni impecabile

în pupile
bătrâneţea ieşită în larg
„violenţa viitorului ei nelimitat”

 

În casa măceşului

Anul ăsta iarna
a coborît mai devreme
vrăbiilor din casa măceşului
n-ai mai apucat
să le pui nume

nimeni nu-ţi arată
ce greşeşti
în fiecare zi
nici elegiile involuntare
ale lucrurilor mărunte
nici un semn de beznă din pahar
nimeni

ai putea începe
să şchiopătezi uşor

aşa
fără motiv

 

O plimbare cu Frida

Vara şi-a îndeplinit misiunea
toamna fură zilnic
câte 6 minute din zi
şi din viaţa cerbilor
cu coarnele mari

în culise oboiul ploii
descrie semicercul
în care vor sta răsfiraţi
monahii la bucătărie

nu găseşti întotdeauna
numai lucruri bune
în sufletul tău
unele lucruri îţi scapă

lucrurile care îţi scapă
vor dezinforma cenuşa

 

Plămînii nopţii

Plămînii nopţii
se odihnesc în iarbă
seminţele galaxiilor
lipsite de apă
rodesc tot mai rar

o zi fără ieri
o umbră fără urmaş

din pământ
tot mai des
ca o suricată
se iţeşte
animalul suspiciunii

striveşte-ntre dinţi
partitura zorilor

 

Nici o pală de vînt

Într-un birt pe Meţianu
dăm pe gît cîteva romuri
şi afli că ţi-ar fi plăcut
să fi marinar
să navighezi
măcar de cîteva ori
printr-o acuarelă din Antile
sau prin venele vinete
ca munţii Atlas
să fi măcar de cîteva ori
un copil adormit pe punte
cu batista în mînă

pentru că mîna care scrie
e întotdeuna mai bătrînă
cu o generaţie

 

Orga şi leopardul

Am străpuns inimile groase
mîncăm cu capul plecat
supa de culoarea cositorului
şi visăm la vremurile cînd
cu un săculeţ de piper
puteai să trăieşti
lipsit de griji
o viaţă întreagă

trăim în mintea unei balerine
cu picioare scurte
care stă în faţa noastră
„dreaptă ca un reproş”
o orgă cu gratii de lemn;

„cînd i-au dat mugurii
ceilalţi copaci
au început să rîdă şi au zis:
uitaţi-vă la frasin
s-a jucat cu degetele în cenuşă”

 

Papuci în faţa şemineului

O duminecă intră pe sub uşă
şi-un dans creşte din podele
ca un mic incendiu în pădure
un menuet cu ochii plecaţi
pe care bătrînul meu trup
nu-l mai dansează;

ghicitor
în ambuteiajul şoaptelor
care sar peste jar
pasiunea mea acum
e drumul înlăuntrul furiei
vîntul de pe buzele ticăloşilor
care pătrunde prin horn
clatină ulcioarele de pe poliţe
şi aprinde toate cicatricile

coboară pînă la inimă

 

Boschetarii de nişă

Linguşeala
e zarva hulpavă
a amicilor
boschetari de nişă
bleg vînzolind zăpada
de pe defecaţiile fricii

 

Nimic

Impresii cerebrale
îngreunează glezna
mersul în zig-zag
cu palmele împreunate
puţine rînduri mai păstrează
efemere

nu vă aşteptaţi
la lungi descrieri după natură

după ce s-a îmbolnăvit gutuiul
pe Iisus
l-am căutat în capul pisicii:
acolo
mici ezitări ale hărţilor
desenate în apă