Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezii de Octavian Doclin

Autoportret
(gol am venit, gol mă duc)

Doclina-m-aş şi n-am cui
doclina-m-aş vinului
şi smerit copilului
şi-ncet asfinţitului
şi în veci liturgului
de din deal de la Doclin
de la Mănăstire-nchin
între Eros şi Thanatos
am trăit viaţa pe dos
dar nu mai puţin întors

între Thanatos şi Eros
cînd pe-o stea şi cînd pe jos…

 

Singur

A căutat mereu
să găsească unul care să-i semene
dar şi să-i descrie făptura poemei
dacă a văzut-o cumva
el însuşi avea halucinaţii
în privinţa chipului ei
însă numai atunci
cînd revenea la suprafaţă
din subteranele lui
era disperat şi pentru un alt motiv
că nu întîlnea pe acel cineva ca el
cu presupusa ascunsa dorinţă
gîndi că putea merge împreună
pînă la un moment dat
adică pînă la locul care hotărăşte hotarul Eben-Ezer
ca mai apoi după o scurtă îmbrăţişare
să pornească pe drumuri opuse
aştepta aştepta fără să-şi dea seama
decît mult prea tîrziu
că rămăsese singur
poate pentru totdeauna.

 

Neînţelegerea

Pe neaşteptate parcă
veni şi ziua sărbătorii
pe care o uitase
trăită numai în copilărie
cînd mama sa doar atunci
îl îmbrăca în haine noi
purtate de-acum înainte
doar duminica la biserică
unde învăţa cuvintele de aur
ori cum se întîmpla acum
la această sărbătoare
cînd în el se năştea şi creştea
fără să simtă şi să bănuiască măcar
bătrînul acela ciudat de mai tîrziu
neavînd un nume a-nume
avînd însă pe trup şi pe chip
ca nişte tatuaje de nedescifrat
semnele lui numai ale lui
de tînăr imberb
cu care se mîndrea mereu şi mereu
pînă cînd şi-a găsit femeia vieţilor lui
la un singur lucru nu s-a aşteptat
cînd a ajuns şi el bătrîn
nu s-au mai putut înţelege
cuvintele le erau
din vremi şi lumi diferite.

 

Jocul

şase şase
ca în jocul cu zaruri
pe care nu l-a ştiut
şi învăţat vreodată

acum priveşte o fotografie
precum un desen de Modigliani
şi o vede pe ea cu pata aceea roşie
pe gîtul prelung

de fapt fotograful a fost chiar el
i-au fost interzise şi alte imagini
de chiar cel care i-a îndrumat
paşii spre ea
poetul acela mereu în căutarea
femeii vieţilor lui.

 

Numele, numele

Îi mai rămăsese
o singură cale
de a căuta Cartea
mult visată
între sub-Pămînt şi Cer
de găsit nu putea fi vorba
decît atunci cînd va fi sigur
că ştie numele celui
ce o scrisese
începu astfel să caute
mai întîi întrebînd
pe cei vii dacă ştiau
dacă au auzit
de vreun eventual cititor
al Cărţii desigur mort demult
se pare că veni vestea
mai era chiar unul în viaţă
care deţinea secretul numelui autorului
o dar cum să mai ajungem azi
şi cu ajutorul cui
în îndepărtata Teopia
şi cum anume
şi-i veni în minte un singur nume
Teop El-Teop.

 

Să vorbeşti în limba
şi prin cuvintele poemului tău
să gîndeşti
cu şi în gîndurile poemei tale
o sărbătoare iniţiată
să.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara