Numărul curent: 39

Meridiane:
Poezie în Ţara Sfântă de Ruxandra Cesereanu

Recent a avut loc a XII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Nisan, organizat de asociaţia omonimă în localitatea Maghar din Israel (2-5 aprilie 2011). Pentru a treia oară au participat şi membri ai Uniunii Scriitorilor din România, care au fost de fiecare dată printre prezenţele cele mai notabile ale manifestării. Participanţii, printre care poeţii români Ruxandra Cesereanu şi Horia Gârbea, au susţinut recitaluri publice de poezie, au participat la un workshop de traduceri, au avut numeroase întîlniri formale şi informale. Traseele festivalului i-au purtat pe poeţi prin Nazareth, Haifa, Acra, Tiberias, pe malul Iordanului şi al mării din Galileea, la Maghar şi Cana. Au fost prezenţi poeţi israelieni de expresie arabă şi ebraică printre care şi Riri Sylvia Manor, membră a USR, ca şi oaspeţi din Rusia, Albania, Germania, Irlanda, Italia, Suedia, Turcia. Gazdele, cu profesorul Naim Araidi şi poetul Moaen Shalabia în fruntea unei echipe numeroase, au făcut eforturi remarcabile ca toţi invitaţii să se simtă perfect, programul să fie dens dar şi agreabil. Poezia în toate limbile, cu mesajul ei de pace, a fost suverană în zilele lunii Nisan (aprilie) într-un eveniment literar memorabil. (H.G.)
Între 1-5 aprilie 2011 sunt invitată, împreună cu Horia Gârbea, la Festivalul de Poezie Nisan, organizat în satul Maghar, Israel (cea de-a XII-a ediţie). Uniunea Scriitorilor din România ne trimite cu tot dichisul şi susţinerea (eu sunt recomandată de Irina Petraş).
Tel Aviv: căldură umedă, palmieri disciplinaţi, flori galbene de stâncă, dune intermitente, marea aburită pe margine, zgârie-nori mediani, dar şi blocuri în paragină.
Nazareth. Oraşul e un hibrid araboevreiesc, seamănă şi cu o insulă grecească, dar şi cu un bazar musulman. Bisericile creştine de culoarea untului. Minaretele verde-petrol.
Dimineaţa avea să mă trezească vreme de cinci zile glasul muezinului, seara, tot glasul lui avea să mă îmbie să ies pe terasele violete. Aroma unei cafele proaspăt prăjite străbate oraşul ca o şiră a spinării. Deasupra acestei arome s-au suprapus damfurile kebabului şi mirodeniile aferente, salatele picante şi dulcegăriile încărcate. Vizităm izvorul Mariei şi biserica Buneivestiri. Apoi asistăm, în centru, la o predică musulmană extrem sonorizată. Seara ne întâlnim gazdele: Naim Araidi şi Moaen Shalabia; plus câţiva poeţi cu personalitate histrionică: Michael Augustin (din Germania), Vito Intini (din Puglia, Italia), poetul irlandez Gabriel Rosenstock (care vorbeşte gaelica), Bengt Berg (din Suedia).
A doua zi, suntem aşteptaţi (Horia şi cu mine) la Haifa, în casa Rozicăi şi a lui Mirel, cu tihnita lor terasă şi tarta delicioasă a Rozicăi. Gazdele noastre ne poartă la geometricele grădini Bahai ale oraşului, mai aruncăm ocheade şi după urmele templierilor haifiţi de odinioară, avem acces la marea zărită mai întâi de sus, într-un abur de făgăduinţă, apoi de aproape, unde e mai puţin magică.
Seara e un mic Turn Babel la festivalul pe poezie Nisan: nu ştim ce poeme ne sunt traduse în idiş şi arabă, aşa încât, străinii, vom citi la nimereală. Recitativele sunt de la început variate: sobre sau, dimpotrivă, exaltate; rostite limpede sau confuz; cu voce albă sau cântate. Se recită poezie-şnur, ca într-un tren de marfă. Ne grupăm după dispoziţii şi stări de a fi: mă integrez într-un grup voios-ironic (autoporeclit al submarinului galben beatles-ian), ai cărui membri sunt – neamţul Michael, suedezul Bengt, irlandezul Gabriel (şi soţia sa Etna), eu şi Horia Gârbea.
A treia zi, o luăm spre Lacul Tiberias şi apoi spre Iordan, la locul botezului Domnului. Turismul religios este suprem aici. Fireşte, fiecare din noi îşi are ideile şi trăirile sale pe dinăuntru, dar pe dinafară se vede doar scepticismul nostru în faţa kitschului turistic religios, întreţinut teatral şi demonstrativ.
Cireaşa de pe tort a zilei este portul Acra (Akko), fief al templierilor, cu o fortăreaţă ca în insulele Rodos şi Kos, cu moschee şi bazar. În timpul prânzului, o iau singură pe ulicioare şi găsesc Spitalul templierilor, precum şi subteranele lor, pe care le străbat cu un grup de turişti, ieşind în cealaltă parte a oraşului. Urmează a doua rundă de recitaluri: nu mai avem public, aşa că suntem doar între noi.
A patra zi – ceasuri de discursuri oficiale, plus întâlnirea de show cu liceenii din Maghar: jumătate nu au poftă de poezie, altă jumătate vrea circ. Profesorii îi ceartă, drept care câţiva dintre poeţi fac giumbuşlucuri. Recitativele sunt iar babelice. Adolescenţii spectatori reacţionează şi ei cum pot. Apoi suntem invitaţi la primărie: liderul local este un arab, intelectual rasat, care discută cu noi despre literatură şi pace. Urmează atelierul de traduceri. Seara, iar recital de poezie: de data aceasta avem parte inclusiv de lacrimi, întrucât poetul albanez Uke Bucpapa vrea cu orice preţ să trăiască poezia pe scenă. Recit (poeme din „Coma”) şi cânt („Corbul negru”). Poveştile despre poezie nu se mai termină: eu stau la taclale cu Braha Rosenfeld (al că- rei poem citit la Festivalul Nisan mi-a plăcut enorm), Zvika Szternfeld, Metin Cengiz, Yulliy Gugolev; Horia povesteşte cu mai toată lumea.