Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronică Literară:
Poezie de închisoare de Nicolae Manolescu

E vorba de poezia concepută și rareori scrisă în închisoare în perioada comunistă de autori români (cărora li se adaugă patru tătari dobrogeni) cunoscuți sau necunoscuți, unii nici măcar identificați. O masivă Antologie a liricii de detenție anticomunistă din spațiul românesc (Fundația Culturală Memoria, 2016), cuprinzând 167 de poeți și 1310 poezii, a alcătuit Ilie Popa. Conform spuselor alcătuitorului în Nota asupra ediției, antologia reprezintă o selecție din cele câteva culegeri existente, apărute în anii 1990-2000, plus versuri inedite, prezentate cu ocazia diferitelor ediții ale Conferinței Internaționale „Experimentul Pitești”, în fine, câteva provenind din arhiva lui Cicerone Ionițoiu. Ideea este, neîndoielnic, demnă de apreciat, chiar dacă, sub raport strict literar, puține sunt creațiile cu adevărat remarcabile. Ilie Popa o spune el însuși, distingând „poeziile de înaltă valoare literară” de „cele care n-au depășit pretenția de literalitate”. Eu m-aș fi referit la calitatea lor emoțională. Am un argument personal în această privință. Când mama mea, care nu ținea minte pe de rost nicio poezie, a ieșit în 1954 din închisoare, mi-a recitat destul de fidel, pe cât mi-aduc aminte, As’ noapte Iisus a lui Radu Gyr. O învățase, scriind-o vers cu vers, pe o bucată de săpun. Nu mi-a plăcut niciodată Radu Gyr, deși l-am reținut în antologia Poezia română modernă din Biblioteca pentru toți din 1968 (el fiind unul din motivele interzicerii cărții), dar poezia cu pricina, una din cele mai emoționante ale poetului, n-aveam cum s-o uit vreodată. Ilie Popa vorbește și despre caracterul documentar al restituirii poeziei carcerale. Antologia liricii de detenție poate fi considerată un document istorico-literar. În Studiul introductiv , Ilie Popa stabilește riguros contextul istoric și politic al nașterii acestei specii literare.
Mai puțin riguroasă este alcătuirea volumului. Să începem cu începutul: Oratoriu creativității. Un delirant supliment introductiv semnat de prof.univ. dr. Victor Grecu, salutat de editor ca „un împătimit al liricii de detenție, cu numeroase teme și teze de doctorat coordonate”, „aflat permanent alături de noi, spiritual, fizic, faptic”. Prezența la loc de cinste în volum a textului este compromițătoare. M-am întrebat cu teamă, citindu-l, în ce spirit va fi coordonat Victor Grecu atâtea și atâtea teze de doctorat. Oratoriul d-sale începe prin a saluta Antologia ca pe un, remarcați stilul, „triumf al umanitarismului și al genialității umane”, „simbioză celestă, providențială, fecundă, înnobilându-se în patosul prolific al scientismului, primenindu-i în aleanul și vraja tainelor tehnicii inginerești, ale profesionalismului tehnic, în mânuirea cărora (Ilie Popa – n.n.) și-a ghicit menirea și patosul incandescent al inventatorului etc”. Emfaza devine insuportabilă: „În aluviunile ideatice ale coagulării acestui Oratoriu ne-a binecuvântat o revelație cerească”. N-o să ghiciți despre ce revelație cerească e vorba. O doamnă al cărui tată l-a avut coleg de celulă pe Radu Gyr i-a trimis câteva rânduri olografe conferențiarului (deducem că Oratoriul a fost rostit cu ocazia uneia din conferințele amintite la început), în care tot ce putem remarca e o greșeală de ortografie: a-ți oferit. De altfel, singura legătură a textului lui Victor Grecu cu Antologia lui Ilie Popa constă într-un elogiu oratoric, cum altfel, adus lui Radu Gyr.
Din păcate, sunt și unele nereguli în compunerea volumului. Asta, apropo de „patosul prolific al scientismulului” pe care îl constată Victor Grecu la alcătuitorul ediției. Ordinea poeților nu e explicată nicăieri și nu cred că poate fi explicată în vreun fel: nici în funcție de vârstă, nici de anul debutului, nici alfabetică. În primul mare capitol, nu sunt doar poeți „consacrați înainte de detenție”, cum afirmă Ilie Popa, ci, destui alții, necunoscuți la data arestării. Nici toate poeziile care ar fi fost scrise în detenție nu îndeplinesc acest criteriu. Câteva ale lui Gyr sunt datate de poetul însuși înainte de a fi fost întemniț at de comuniști. E și cazul unora ale lui Vasile Voiculescu. Nu vreau să insist, dar consider că e păcat ca o muncă precum aceea a lui Ilie Popa să fie umbrită de o anumită lipsă de acurateță, cum altfel, științifică.
Ca și precedentele culegeri, nici aceasta n-a avut difuzarea cuvenită. N-am văzut-o în librării. Mi-a parvenit cu întârziere, prin gentilețea unei doamne, la peste un an de la apariție. E ciudat și oarecum paradoxal ca astfel de cărți să împărtășească soarta clandestină a poeziilor în momentul conceperii lor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara