Scriitori la Farrera



sala de conferinţe şi Internetul vor fi instalate în fosta şură, în staule

altfel totul s-a păstrat, acolo în colţ au mai rămas fire de fân agăţate pe grindă



am lăsat, ca şi primii constructori, stânca muntelui, netezită, ca

perete interior (seara, veţi vedea, sclipesc aproape

fosforescent cristalele coapte in illo tempore, în cuptoare cât

muntele)

zidurile de piatră sunt cum le-au ridicat cu două-trei secole-n urmă pe

temelii romanice, acoperişe de piatră peste tot, sunt din plăci de...cum îi

zice, cândva scriau copiii la şcoala primară... ardezie, da...

o, mulţumesc, ce bine că-şi mai aduce careva aminte.

pe toate casele, vedeţi, ţigle din ardezie cioplite şi acum de mână. Sunt cele

mai scumpe

iar de unde ne-aduc până aici carnea şi laptele, în maşini frigorifice, asta demult nu ne mai întrebăm



voi, copiii zilei, pentru care patria dintâi e o scară de bloc

tot mai puţini din voi aţi ajuns să înfigeţi un ţăruş în pământ ori să v-alegeţi

ramul potrivit, nici tânăr, nici bătrân, din care să faceţi fluier şi praştie



tot mai puţini copiii pământului încins de soare, uscat de vânt

înzăpezit sub tălpică de sanie



azi voi căutaţi în dicţionar cuvinte-ncălzite la obrazul

nenumăratelor generaţii

mulţimi de cuvinte neinteligibile, scoici uscate rostogolite în joacă -

din risipa lor, dincolo de orice sentinţă, se întâmplă încă

sub ochii noştri tot mai miopi

să crească o nouă viaţă



Seminar de traducere



"Oho, cât de departe vrei tu s-ajungi în poem

...la vremea când lumea-ncepea şi-i luau întâia măsură..."

spui: şi te privesc difuz, tangent, din toată fiinţa

în ochi neîndrăznind, fiindcă lumea cea opacă

transparentă e pentru tine, până atât de departe



tu şi pe întuneric ai ştiut vedea

căile spre ai tăi, cei izgoniţi din cărţi, din Carte

pentru că aspra, tandra splendoare-a limbii voastre pământene

n-au existat edicte şi regulamente

s-o poată domestici



şi teatru ai făcut atunci, pentru ai tăi de-acasă

cei dintre lumi, cei de la margine

când Cenzorii la Centru dormitau

: pe nimeni n-ai lăsat să îţi traducă jocul

în care-a trebuit să dovedeşti

pricepere, umor şi gravitate

mai presus decât ţăranii tăi



ani mulţi au studiat apoi cei de la universitatea franţuzească

fenomenul, cu instrumentele la modă -

trecând, mai înainte, pragul cuvintelor tale materne



Nu pleca Jordi-Pere, Antoni, domnule Cerda

nu pleca la părinţi şi nici altundeva

stai şi spune-ne din falduri de munte, de la şes

cum păzeai oile când erai copil şi ciopleai fluiere de alun

cum puneaţi voi ţăruşi la stână, cum îi legaţi pe crăcane

să faceţi oilor adăpost -

lăsând şi lui Dumnezeu culcuş printre ele



Mai spune-ne tu câte nu ştim - suntem atât de uituci



Cuvintele cu gâtlej luminos

ţi se hrănesc în palmă

se pregătesc să zboare



Citind poezie catalană



încerc să descifrez cuvintele tale, poet catalan

prin peretele aproape transparent al acestei distanţe,

între munţii tăi şi munţii mei, la două margini de continent

auzim şi acum pulsând miezul latinei - din care odată

în direcţii opuse, viae stratae s-au răsfirat

şi multele poteci neştiute



Prin perdele campestre de lumină

prin zidul de rocă translucid, timp condensat

faţă în faţă cuvintele care-au fost cândva unul

se privesc

degajă ploi de stele, nebuloase

fantasme fluide ale războaielor fără şir

ale speranţei şi pierderii absolute

ale visării, nedreptăţii, surâsului impalpabil, cruzimii

ale râsului nebun, ale morţii şi gloriei



asemenea, micile invocări de iubire

talismanul pentru încă o zi



singurătatea abruptă de a te găsi

printre cuiburi de foc în prima linie



Descifrez ceva din cele ce spui, văd în reflex

întâmplări geologice ale silabelor mele de-acasă

tipărite în calcare şi pirite subţiri

în ape freatice îndelung strecurate



cărţi de piatră înălţate spre cer

pentru generaţii fără de număr

care-au trebuit să vadă pe întuneric, sau calcinant

prin lumina de interogatoriu



Din somn adânc, muma vorbirii noastre

ne încălzeşte cu suflare fierbinte cărarea sub pas



răsfirate pe mirişti de-octombrie

pletele ei sunt aceste focuri subţiri

ce hrănesc şi iluminează

istorii paralele



încerc să descifrez cele ce spui

văd cum aşterni covorul vast al vieţii

versuri-corăbii încete de bogăţia orei

vocale alungite la crepuscul



dar mai ales cuvintele de piatră-ndelung şlefuită

neschimbătoare peste milenii

cum ţi se potrivesc ca arme în palmă

niciodată pe deplin îmblânzite

: cu ele, timpul tu l-ai ţintuit

de ziduri, de pământ,

de făptura omului lunecătoare



Timpul, captiv rostirii tale

într-o zi, poate, va evada

însă cu mantia sfâşiată n



Gradul zero



un elf un înger un spiriduş neascultător de stăpân

a dat kilometrajul la zero

fără avertisment



zeul a picurat anestezic

în povestea pe care, neîntrebaţi

o locuim



aripile-s tunse până în carne

primejdioasă e lumina ce ni se revarsă din ochi

cufundaţi în cristelniţa Clipei

preotul ne acoperă cu palma sa faţa



Ioana IERONIM

Cum să scrii un poem într-o vale din Pirinei?



cum ai putea găsi atâtea cuvinte

câte suflete are vântul

câte foşnete are iarba şi glasuri pământul

câte cântări are pasărea-n zori şi pe-nnoptat?



cum să găseşti dintr-odată cuvinte pentru

câte feluri există de a purta poverile-n spate

sunt copii? sunt cartofi? sunt părinţi?



în câte feluri izbesc zmeiele pământul - de la

violent la moderat...?



cum să scrii un poem în această

lume de piatră şi soare, fiinţe frunzişuri

unde toate s-au spus clipă de clipă se spun

în cheia deplinătăţii divine?



Cum să scrii un poem? îl vei scrie

la loc strâmt

după ce-ai închis toate ferestrele

afară, poate, de una