Numărul curent: 31

Poezii:
Poezie de Gelu Vlaşin


în dimineaţa asta sunt cezanne
şi beau absint şi fumez cu jojo
tutun englezesc
jojo are degetele
în formă de pâlnie
prin pâlnie se strecoară
arakhne
ca o imagine prăfuită
care mă învăluie
din piramide de calaveras
sau
still life with apples and pot of primroses
în dimineaţa asta
sunt cezanne
şi o pictez pe aila
cu alţi ochi

*

respir aila
24 de respiraţii
câte una pentu fiecare
absenţă
pentru fiecare
străluminare
pentru fiecare senzaţie
de abis
respir aila
si respirându-te
mă înalţ
deasupra lumii
sunt acum lângă
mintea din
mintea ta
lângă ochiul
din ochiul tău
landscape with
butterflies

*

aila se plimbă
cu garbarek
şi mestecă
rotocoale aburinde
în camera plutitoare
locuieşte
dzihan & kamien
aila şi niacin
nu-şi vorbesc
doar buzele mişcându-se
ca două
rococo-uri de goya
în această clipă
doar în aceasta
aila
se luminorează
aila esta mirando
hacia saturno
devornado
a sus hijos

*

acum pot să te simt
aila
tu nu eşti
morceeba
şi nici nu mesteci
rotocoale
străvezii
în camera plutitoare
cu burroughs
şi gysin & kerouac
acum tu eşti
femeia lui saturn
aila
şi-o să-l priveşti
devorându-ţi carnea
din carnea ta
aila
i couldn't feel
so i tried
to touch
hallelujah

*

văd în zori
un vârf de munte
acolo o revăd
pe Aila
ea cântă cu tony
şi muzica ei
mă îmbrăţişează
ca o răbufnire de val
pe malul mediteranei
mii de săgeţi înspumate
glasul Ailei
s-a ridicat deasupra ei
şi din vârful acela
de munte
se prăbuşeşte
ca o acvilă regală
nu pot să privesc zborul
dar zborul
Ailei
mi se lipeşte
de privire
cu el o să călătoresc
mereu
până când zborul
se va preface
în lumină
lumina de deasupra
luminii

*

câteodată Aila
e ca un bumerang
în formă
de pasăre
când zboară
priveşte cu o pereche
de ochi negri
când tace
perechea de ochi albi
ţi se roteşte de jur împrejur
ca un titirez ameţitor
apoi Aila
deschide o fereastră
şi ultimul ei ochi
se luminează
în formă de aripă
deci Aila
din interiorul Ailei
a început
să se trezească

*

Aila
e o lume
şi lumea asta
e dincolo de lume
când o îmbrăţişez
simt sfâşierea lumii
încă nu ştiu dacă
eu fac parte din lume
sau lumea face parte
din mine
dar o copleşitoare stare
mă face să uit de toate
când o îmbrăţişez
pe Aila
o nouă lume
se deschide
în faţa lumii

*

un tren cu nişte aripi mari
mă îndepărtează de
Aila
e un fel de aer
cu iz de mare
în această încăpere
suspendată desupra lumii
şi-n gustul mării
Aila
şi-a făcut un culcuş
numai al ei
totul în jurul meu miroase
a mare
e ca şi cum Aila
şi-ar fi pulverizat
epiderma
deschid fereastra
şi o respiraţie nouă
pătrunde prin mine
Aila a devenit o
bossa nova
un gilberto un jobim
şi un moraes din
chega de sudade