Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poezie de Laurenţiu-Ciprian Tudor

Poem din preistoria zilei

Din semisomn
de psihanalizat vise:
femei tinere fac viraje prin minte
nici una nu se opreşte, nici una nu se dezbracă,
una creaţă, feciorelnică, mignonă,
cântă curat mângâind cu degete fine chitara,
îi beau vocea cum bei dimineaţa
agheasma,
în planul doi o femeie superbă, coaptă,
de septembrie, cu fiu autist,
citeşte poeme dintr-un testament bilingv
compasiv îi urez să-i fie râsul atât de limpede
încât să i se vadă în el peştii

apoi mai vine-un viraj cu femei tinere,
deloc decăzute, aţâţătoare,
mai spune superba-un poem, mai
cântă drăgălaşa cu pielea
de sticlă o melodie;

Somnul de dimineaţă e un eveniment
de fotografii suprapuse,
de dorinţe rezolvate suprarealist şi decent
de suferinţă;
uneori e un ţărm de mare,
alteori e un deşert încărcat de regret,
uneori o tânguire,
alteori un ison bizantin sau
vocea de băut a mignonei.
Apoi vine femeia mea, mama cu inima ruptă,
se îmbracă în poliţist
şi dirijează!

 

Vis despre suferinţă

Suferinţa e o apă adâncă,
întunecată, fără peşti,
o apă moartă, o apă oarbă.

Imi tot spun:
trebuie să înveţi să înoţi
trebuie să ieşi la suprafaţă
să dai din braţe
să mergi mai departe
să crezi soarele
că undeva e o insulă
în care e linişte, ca un fel de fericire timidă,
în care te poţi întinde
te poţi odihni
te poţi uita
e suficient!
Apoi râzi.
Râsul e în minte ca o zi de vară
ca un cuptor de ars mizerii, nervi,
poveri, necazuri;
râzi isteric şi înjuri şi înveţi să înoţi zilnic;
uneori îi scrii cuiva din insulă mici
scrisori despre eşec,
despre rănile destinului, despre sângele
subtil al sufletului,
despre masacrul licornilor...
închei optimist ca să nu-l întristezi
ca să nu strici totul
ca să nu sufere!

 

Poem cu morţi

Pentru fiecare naştere o moarte
şi invers
viii şi morţii trec unii în alţii
după principiul vaselor comunicante,
sunt peste 7 miliarde de morţi
în lumea de dincolo
atară de unul născut azi

şi pentru că e incorect ca numai viii
să se înmulţească
şi doar ei să determine numărul morţilor
unii morţi refuză naşterea
şi femeile viilor rămân sterpe
unii morţi se îngreţoşează de urmaşi,
se retrag în asceză
şi femeile viilor rămân sterpe
unii morţi acceptă de complezenţă
şi din cinism
ca într-o călătorie din obligaţie
şi femeile viilor nasc prunci niciodată vii
melancolici şi trişti şi tăcuţi
ca Lazăr
nici un mort nu scapă de naştere
până la urmă,
lumea de dincolo e suprapopulată
un fel de Babel, un fel de mall
toţi morţii sunt nemulţumiţi
se duc la servici
se întrec în chinuri
şi se tem de lumea cealaltă
ca de un iad
nici un mort nu s-a întors din viaţă
afară de Lazăr
care a tăcut şi a murit demult într-un viu,
el nu a fost un eliberat
eliberat a fost doar tâlharul acela
de pe cruce, din dreapta Mântuitorului
înviatul acela care se plimbă cu El
şi cu îngerii, cu suita, deasupra lucrurilor,
Lazăr a văzut vasele comunicante, cercul
cum trec viii şi morţii unii în alţii
fară scăpare
Lazăr s-a întristat şi a înţeles
Că singura ieşire e Învierea
în duh şi în adevăr
şi s-a rănit de visul acesta.

 

Ea

coapsele ei şi pulpele
şi picioarele care nu se mai termină
fac un arc de triumf
singurul valabil
pe sub care
armata de gală a nervilor mei
defilează.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara