Înapoi la pagina curenta

Poezii:
Poezie de Ion Tudor Iovian

şi ea mica vicioasă mă trage de mânecă
şi ea
mica vicioasă poezia
mă trage de mânecă îşi apropie buzele umede în flăcări
deja
de lobul urechii
tocmai când vreau să mă duc cu băieţii „la una mică”
la birtul Nevermore
ca să uit de toţi şi de toate

să-mi beau porţia de cer şi de fiere să-mi beau minţile
şi ea îmi face semn cu arătătorul
să o urmez – fie ce-o fi –
în turnul ei de fildeş pitit într-o iarnă de poveste d’antan
undeva sub muntele Venus
deja vraişte
în care e frig şi e târziu şi ecoul aduce muzici tare ciudate

şi mă pune să-i fac până seara
un paradis artificial tu
ca-n filmul ăla sud-american
din oscioare de pitulice şi puf de păpădie şi
rouă din stele şi gângurit de copii fără somn
şi raze de asparagus
un paradis tu
în care plouă cu soare în dormitor
şi cactuşii fac pe ei de ruşine când o văd pe Musette cu
vaporizorul
şi îngerii de turtă dulce se dau de-a crucea babei
prin pod şi cămări
excitaţi de prea mult emilbrumărel prost şi botezat

şi mă pune să-i aduc
din ţări tare ciudate de dincolo de moarte de
dincolo de spaime
de la barul Nevermore
ca oaspeţi
pe Charles pe Cesare pe Alvaro pe Arthur pe Vladimir
ca să facem împreună un guleai de pomină
să se cutremure din toate încheieturile şi raiul şi iadul
un guleai cu vodka Kalinka Kalinka maia şi rachiu năprasnic de
Câlnău
şi bere şi mititei lungi aioşi

să facem un guleai
cu esenţa a cincea
a durerii de-a fi
prelinsă pe spinul în carne adânc
înfipt de Kierkegaard
cu prăbuşirea en abime
a Micului Prinţ
de trei ori pe noapte până la lepădarea de sine
cu moartea legată fedeleş cu o şfară cu motocei la capăt
de
crapă săraca moarte jucându-se cu ei

cu Susana dolfosana cu coana Miţa biciclista cu popândăul
erotic
scăpat
de sub fustele lui mam’ mare şi tanti Miţa ambetate absolut
de telenovela de la ora 5 d.a.

„ca un stâlp eu stam în lună” – se jeluie săracul

dar hai să facem un guleai de pomină în craniul lustruit al lui
Yorik
până nu vine peste noi
întunericul
cul cool cu
lutul mâzga pestilenţa canalelor –

până nu vine peste noi şi marele măturător cu un sfert de
creier în marşarier
duglişul de el
zevzecul de el
iubitul nostru secret
de care tremură taurul
şi coana Miţa biciclista cu tot cu strudelul ei cu
camembert
şi firele albe ale lui Barbă Albastră
şi toiagul pre moale al lui Arghezi
până nu vine
cu făraşul cu lopata
cu echipa de hingheri a lui Big Crow Big Clown

cine nu-i gata îl iau cu lopata cu sorcova cu
zăhărelul
cu
imaginea rose-bonbon a lui Nichipercea în
în călduri şi în spume
călare
pe madame pardon / coana Miţa biciclista - republicana
ambetată din Ploieşti
cu Lolita în extaz
friptă pe reşoul erotic
cu pluta pe Bistriţa
cu carul cu boi cu vidanja paradisului « La Mâşkin »

şi ea
mica vicioasă poezia
tocmai când urc treptele Catedralei
mă aţâţă
dezgolindu-şi sânul lăsat dar încă plin de zăpezi şi lavă
vulcanică şi vis

îmi arată cărţile de tarot ale pierzaniei şi mă leapădă
într-o lume pe care nu o cunosc

şi ea
mica vicioasă poezia
îmi cotropeşte nopţile pune stăpânire pe vise
pe copiii şi castanii şi copoii străzii
călăreşte cu Baba Cloanţa Cotoroanţa
pe cuferele în care am ascuns
norii cumulus
dimineţile ratate
icoana stinsului amor
şi amorul înşuşi pus în formol pentru zile mai negre ca astea

îmi pune aşchii sub unghii ca să-i scriu mai repede
chitanţele că a stat în gazdă la mine şi am ţinut-o
la post negru şi i-am stors
toate glandele
de frumuseţe şi senin şi venin şi surâs
dulce-amar
şi i-am ars cu ţigara tălpile cu care a mers pe ape
şi i-am pus la păstrare în sare şi oţet
fetuşii luminiscenţi
ieşiţi unul câte unul din Muntele Venus
pentru tine pentru ea pentru el