Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poezie de Carmen Focşa

Poem de duminică

Câte-o duminică pentru fiecare ne-a fost împărţită
Cum împarţi pâinea, nu-ntotdeauna egal,
Ne aşezasem cuminţi, cu mâinile-ntinse, la rând,
Unul primea o zi, altă zi-celălalt,
Fiecăruia i se părea mai mult decât ceruse
Mai mult decât putea duce departe, spre-nalt...
Ar fi trebuit să fiu chiar eu mâna-mpărţitoare de duminici
Dând fiecăruia mai mult decât ceruse
Mai mult decât putea duce pe umeri,
În gând,
Ai fi stat cu mâinile-ntinse spre mâna mea
Aş fi-mpărţit numai duminici, câte nu poţi să numeri
Până când mâna mi s-ar prefăcut în stea...

 

Orizont

Creştetul ei se unea cu soarele
Atât de departe era
Drumul devenise tot mai îngust,
Pasărea-n zbor-tot mai grea...

Nu era iarnă dar nu era nici vară
Soarele, doar soarele o mângâiase
În punctul acela, pe creştet
Ca pentru ultima oară...
Copacii îşi decojeau umbra de pe oase
O priveam de departe: prea multă lumină,
Îmi ziceam în gând, şovăind, aşteptând...
Cerul era un clopot ruginit
De când nu mai sunase...

 

Alt fel de poem

Crivăţul geruia luna din căuşul palmelor tale
Pulsând se topea-a câta oară?!
Şi dacă m-atingeai,din întâmplare
Mă răvăşeam precum omătul rămas de astă-vară...
Alături creştea cuminte iarba păscută de oi
Niciun lup nu pândea vreo turmă
Fiindcă niciodată nu treceam câte doi
Întotdeauna rămâneam cu un pas mai în urmă...

 

Şarpele de aur

Poate naşterea ta a fost plătită cu o moarte
Poate la naşterea mea, moartea-nviase
În somnul meu şi al tău, uneori,
Se zbăteau îngeri de mătase...
Atât de departe-i clipa aceea încât
Poate eram eu sau poate altcineva
Aşezând în pragul casei strachina cu lapte
Să vină şarpele de aur şi să-l bea...

 

Ocrotind

Toate vechile,înălţătoarele imagini,
ochii mei le refuză
Ca pe nişte păsări care doar trecură
Fără urme, fără foşnet şi totul a rămas
Între mine şi ceilalţi-arsură.

Miros pieile verii a pustiu, a cireşe amare,
A cer fumegând
Şi doar mâna ta-ţinută-n palmele mele amândouă
Parcă ocrotind un zbor care nu se va-ntâmpla nicicând...

 

Poem

Orice tren există
Ca să fie pierdut,măcar uneori
Măcar atunci când peronul îşi primeşte nesomnul
Rezemat de stâlpi, ca să nu plecăm prea departe...
Rămâne-n urmă oraşul-un taur imens
Înţepenindu-şi coarnele în câte două puncte stelare
Mugind îşi apropie păsările
Care-l vor ciuguli cu disperare...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara