Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Meridiane:
Poezia de limbă germană a evreilor din Bucovina de Grete Tartler


În "Raportul editorial" care prefaţează antologia lui Alfred Margul Sperber1 privind poezia de limbă germană a evreilor din Bucovina, antologie reconstituită din documentele postume şi dată recent publicităţii la Institutul pentru Cultură şi Istorie Germană din Europa de Est a Universităţii Ludwig Maximilian din München (IKGS), de către George Guţu, Peter Motzan şi Stefan Sienerth, se precizează de la început că această strădanie de mare acribie se constituie în­tr-un omagiu postum adus lui Alfred Margul Sperber (1898-1967). Între publicaţiile IKGS se numără o "serie ştiinţifică" - coordonată de Thomas Krefeld, Anton Schwob şi Stefan Sienerth - consacrată istoriei literare, istoriei limbii şi ediţiilor: aici şi-a găsit în fine locul, după decenii de aşteptare, şi această antologie - care fusese propusă spre publicare la Berlin deja în 1937. Evident, ajunge să vedem anul pentru a înţelege de ce cartea rămăsese nepublicată.

Spiritus rector şi neobosit promotor al literaturii de limbă germană din Bucovina, "Margul, bunul uriaş", cum îl numea Moses Rosenkrantz într-o poezie din 1940, a fost evocat - în amintiri, scrisori, schiţe de portret, poezii - de către cei mai cunoscuţi autori bucovineni de limbă germană, de la Rose Ausländer la Paul Celan, de la Alfred Kittner la Kubi Wohl. Înnăscuta sa generozitate faţă de tinerii literaţi e în mod special subliniată de Alfred Kittner (1906-1991), cel care i-a editat şi prima culegere postumă, Das verzauberte Wort, la doi ani după moarte, la Bucureşti. Din 1980, opera postumă a lui Margul-Sperber s-a aflat la Muzeul Naţional al Literaturii, între care mai multe variante ale antologiei realizate de el. Oferind-o spre publicare Editurii Schocken din Berlin, antologatorul scria că a renunţat deliberat la note şi lămuriri bio-bibliografice, "pentru a lăsa efec­tul integral în seama expresiei poetice". Ulterior însă, pe alte variante ale manuscrisului rămas nepublicat au apărut notaţii în germană sau română privind biografiile şi opera.

Poeţii selectaţi scriau toţi, în acea perioadă, numai în germană (Kubi Wohl fiind singurul care publicase şi în idiş). Diferitele variante ale selecţiei, dosarele şi comentariile pe marginea manuscriselor sunt descrise şi notate cu impresionantă seriozitate de către George Guţu şi Peter Motzan. (Un exemplu: "MLR 25000 /323. Manuscris dactilografiat pe diferite feluri de hârtie; foi disparate, găurite, de format diferit, legate originar cu o sfoară într-un înveliş de carton. Pe partea anterioară a acestuia e scris cu creion albastru un A - probabil de mâna unui vameş sovietic..." etc.) Editorii declară că s-au decis pentru publicarea celei mai cuprinzătoare variante (A1), preluând din altele (B1) doar poemele care nu fuseseră cuprinse în prima selecţie.

Ediţia mai cuprinde trei texte de Alfred Margul Sperber despre literatura bucovineană de limbă germană, un amplu şi exact indice biobibliografic (privind antologiile, culegerile de texte, istoriile deja apărute, dar şi literatura secundară - studii ale unor germanişti precum Klaus Werner, Horst Fassel, Joseph Strelka, Herbert Wiesner, Andrei Corbea Hoişie, Hartmut Merkt, Klaus Werner, Peter Rychlo ş.a.), precum şi o postfaţă semnată de George Guţu şi Peter Motzan. Prezentările autorilor sunt succinte şi clare, renunţând la analiza operei; dar nu atât de succinte încât să nu lase vederii extremele incredibile ale unor destine deseori căzute în uitare. Cine mai ştie astăzi prin câte oraşe europene şi chiar din afara Europei au fost siliţi să bântuie aceşti poeţi mereu ameninţaţi, mereu pe fugă, izolaţi, umiliţi, adesea ucişi sau obligaţi să se sinucidă? Cei mai mulţi au trăit un timp în Viena (de aici şi jocul de cuvinte Buko-Wiener), dar şi în multe alte capitale, de la Bucureşti, Londra, Paris, Praga, New York, Ierusalim, până la... Beijing. Un roman în sine e constituit, de exemplu, de viaţa Klarei Blum (Zhu Bailan), născută în 1904 la Cernăuţi şi decedată în 1971 la Kanton/Guangzhou în China, după ce militase pentru emanciparea femeilor la Viena, se măritase la Moscova din mare pasiune cu un chinez - deportat în Siberia -, pe care l-a căutat tot restul vieţii (căci nu aflase de moartea lui) într-o odisee prin şapte ţări europene (între care şi România), sfârşită în China - unde Klara Blum şi-a căutat în continuare iubitul timp de trei decenii, predând ca profesoară de germană la diferite universităţi, adoptând cetăţenia chineză şi publicând până la sfârşitul vieţii sub noul ei nume, Zhu Bailan.

Dar romane par toate vieţile acestor poeţi născuţi în multiculturala Bucovină, toţi poligloţi, cunoscători ai diferitelor sfere intelectuale din lumea largă, traducători, marcaţi de spiritul Kakaniei (prescurtarea k.u.k, "kaiserliche und königliche" Monarchie), dar şi de toate tulburările miezului de secol XX. Romane de cele mai multe ori tragice, din păcate. Ale celor care s-au numit Rose Ausländer, Uriel Birnbaum, Klara Blum, Paul Celan (Paul Antschel/Ancel), Zeno Einhorn, Norbert Feuerstein, Ernst Maria Flinker, Robert Flinker, Benjamin Fuchs, David Goldfeld, Lo Jaslowitz, Josef Kalmer, Alfred Kittner, Ewald Ruprecht Korn, Artur Kraft, Josef I. Kruh, Kamillo Lauer, Siegfried Laufer, Ariadne Baronin Löwendahl, Hugo Meier, Itzig Manger, Tina Marbach, Alfred Margul-Sperber, Salomea Mischel-Grünspan, Johann Pitsch, Moses Rosenkrantz, Heinrich Schaffer, Isaac Schreyer, Jakob Schulsinger, Erich Singer, Isak Sonntag, Klaus Udo Tepperberg, Victor Wittner, Kubi Wohl.

Poeziile selectate poartă amprenta "selecţiei Margul-Sperber": o muzicalitate sobră, o anumită eleganţă a formei. Nu şochează; transmit echilibru - în ciuda temelor uneori dramatice. În afară de influenţa melosului românesc, detectată de cei mai mulţi comentatori, aş spune că influenţele liricii clasice germane şi expresioniste austriece predomină. "Natură, copilărie, eros, mit. Peisajele poeziilor sunt deopotrivă peisaje ale dorului şi ale pierderii". Majoritatea poeziilor par alese ca să treacă de o posibilă cenzură. (Poate e vorba doar de cenzura interioară a egalului cu sine Margul-Sperber). Mulţi autori sunt de o cuminţenie în care rareori poţi întrevedea linia de evoluţie ulterioară.

La Paul Antschel, de exemplu, se simte marca viitorului uriaş Celan, dar în direcţii pe care acesta nu le-a continuat. Iată, de pildă, urmele lui Arghezi (traducerile din acest articol îmi aparţin): "Tăcerea gâfâie. I-austrul trudă, oare?/ Garoafă, fi-mi coroană, tu viaţă, fii în floare./ Cine-n oglinzi? Ce trece? Să nu mă păcăleşti./ Cine ascultă, vede, de-nceată, albă eşti?/ Călătoreşte bezna. E strigăt noaptea grea./ Se ia la trântă. Lanţul e rupt, s-o libera./ Patru pumnale lungi o stea din urmă-mbie./ Se-nvolbură-nainte. Norii vuiesc trezie./ Cum creşte. Aşchiază lumina casei, când / Cu-n cântec sufletelor noastre face vânt." (Paul Antschel/ Celan, Die Geisterstunde/ Ceasul duhurilor) Sau, vom recunoaşte tonalitatea eminesciană: "Vrej verde infinit de iederi creşte/ Pe a tăcerii despletite faţă./ Vrea albă-arípă de columbă-n cleşte./ Rămâne-un licăr doar din ce-mi fu viaţă./ Acum adâncul ancore despică,/ Steag de primejdie-n catarg se-agaţă./ Şi iarba unde am dormit iar se ridică./ Ştii ce-mi lipseşte aripa columbei,/ Mai sus de iederi nevăzută-n zare./ De ce plângi tu când eu înalţ o sumbră/ Pânză ce se întunecă la-nziorare?" (Paul Antschel/ Celan, Taglied/ Cântec de zi).

Dar tocmai documentarea punctului de plecare al unei poezii "stigmatizate, alungate, ghettoizate şi deportate", radicalizate abia ulterior, are o deosebită importanţă nu numai pentru istoria literară, ci şi pentru cititorii care continuă să se emoţioneze la aproape un secol de la scrierea poemelor. Nu voi încheia aceste rânduri admirative faţă de performanţa editorilor fără a cita un poem de Kamillo Lauer (1887-1966), autor aproape necunoscut în România: "Seara dansează ca o stea nebună, iar eu trebuie să mor./ Peste munţi va fi veşnică neaua, dar eu voi dansa./ Mama o să mă legene-n braţele-i mari/ ca un leagăn o să mă legene într-un vis./ Peste munţi va fi veşnică neaua, dar eu voi dansa./ Picioarele mele-s şerpi albi unduind/ înaintea unui zeu străin, fără voie dan­sându-i./ Peste munţi va fi veşnică neaua, dar eu voi dansa./ Voi dormi, ce dulce pieirea./ Picioarele-mi vor dansa, mă voi odihni". (Kamillo Lauer, Das Lied der fremden Tänzerin, Cântecul dansatoarei străine).

________
1 Die Buche. Eine Anthologie deutschsprachiger Judendichtung aus der Bukowina. Zusammengestellt von Alfred Margul-Sperber. Aus dem Nachlass herausgegeben von George Guţu, Peter Motzan und Stefan Sienerth. IKGS Verlag, München 2009. (Fagul. O antologie a poeziei evreilor de limbă germană din Bucovina. Alcătuită de Alfred Margul-Sperber. Editată din opera postumă a acestuia de către George Guţu, Peter Motzan şi Stefan Sienerth, Editura IKGS, München 2009, 469 pp.)