Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poemul si scriitoarea de Constanţa Buzea

Vă mulţumesc pentru respectul cu care mă întâmpinaţi chiar de pe faţa plicului. înăuntru însă, nimic din care să deduc ce vă doriţi cu textele, texte din care se degajă o tristeţe intensă. Stil lapidar, ironie, comentarii la viaţa de fiecare moment a pensionarului, care a prins absolut toate păcălelile istoriei, ca noi toţi, de altfel. O tristeţe amestecată ca oboseala visurilor vag împlinite şi-a amintirilor care nu şterg deziluzia şi nu îndulcesc condamnarea de a fi trecători şi pe sfârşite. ,într-o zi, poate chiar mâine,/ Voi pleca ostenit spre alt continent./ Oare acolo, departe,/ Există lumină, cetate,/ iubire sau pâine?" Mă gândesc ce semnificaţie daţi ideii de cetate, când vă referiţi la celălalt tărâm. înşiruirea sumară nu-i întâmplătoare. în popor se crede că dincolo te întâmpină faptele proprii, bune, rele, căldicele, milele şi iubirea către cei de lângă tine, aici pe pământ. Ca unui egal înţelegător şi hâtru ce-ţi face trecerea mai lină din peisaj în necunoscut, i te poţi adresa flatarisindu-l cu o expresie modernă şi care trebuie să aibă efect bun: ,Luntraşule Charon, hai patroane,/ să aşteptăm măcar până mâine...", el intervine cu îndemnuri preţioase de ultim moment: ,Hai, omule, fii isteţ şi vino cu mine,/ Te cinstesc cu un pahar de lumină.../ Şi ştii ceva, mai bine schimbă-ţi meseria.../ Fii manager de principii sezoniere,/ Fii stilist de vorbe goale, cămătar de idei,/ Ai ghicit, bre, - acolo e trai pe vătrai, -/ Politica, tată, e tot ce se caută.../ Restul... este pentru noi, noi,/ cei mici şi moi:/ Când e soare, nu sunt ploi./ Urmează taxe, impozite, scumpiri şuvoi,/ o mlaştină de nevoi." Ştiutor, înţelegător şi bine informat, Charon se implică patern în restul nostru de viaţă, în amintirile noastre cu cai troieni şi birocraţie. Stă omul trecător la taine cu bătrânul. Dar şi personajele din lecturi au probleme şi poveşti demne de pus pe tapet. Charon vâsleşte şi ascultă şi trece Stixul ca pe-o memorie adâncă, încăpătoare să capteze şi să prelucreze evenimente: ,Se împăcaseră cu toţii, la final:/ rude, duşmani şi chiar amici./ - Se cam termină rostul meu pe aici,/ gândi cu obidă calul troian -/ (locuia gratis acolo de peste un an)./ Era trist, se obişnuise tipul cu confort substanţial:/ spor de veghe, interviuri, ipoteze de viitoare strategii etc.!/ în plus, fiind foarte înalt,/ avea permanent situaţia şi evenimentele sub control,/ Ceea ce era un avantaj, pentru un eventual şantaj.../ -informaţiile erau stocate, dar orice are un preţ./ Aşa că, abătut, dar optimist, straniu,/ cu nota de lichidare în perfectă stare,/ - birocraţia de rigoare -/ Calul troian îşi consultă blogul şi mobilul./ - Sunt sigur că la multe partide ar fi o pâine albă de mâncat!/ Mare păcat, mi-ar mai fi trebuit zece fraţi de ajutor,/ Pentru a face schimb de informaţii calde, discrete./ De fapt, se ştie, noi, caii troieni/ suntem conducătorii în prea multe cetăţi." Dar să nu dăm atenţie cailor troieni care s-au înmulţit în lume şi nu lasă pacea poeţilor la locul ei, şi care au devenit cârcotaşi, uitând de marea călătorie şi de timpul fără timp al oricărei ruperi de ale lumii păcăleli omeneşti. ,Călător sunt - îşi revine poetul, şi se cercetează în ultima oglindă a vieţii lui aici. Textul e dintr-odată important, sobru, frumos: ,Călător sunt, elegant în veşminte confuze,/ Aici, pe Terra, toţi poartă haine stranii,/ cusute de tainice fire, clar obscure!/ Peste umbra mea,/ acoperită temeinic cu înserări şi spornice greşeli,/ coboară o sabie gingaş-amară... Doamne, Tu, ce singur ai cântarul, Ocroteşte-mi frica de dincolo,/ unde sufletul, sfiindu-se foarte,/ Rămâne prudent, static, la prima treaptă a scării." Poemul care se intitulează banal dar dă brusc de gândit cu altă rezonanţă, spre ceva simplu şi profund Anotimpul acesta nu figurează în calendar! De n-ar fi fost îngăduit ligamentul riscant şi stricător de imagini! înlocuiţi timpul cu alt cuvânt, vremea, de pildă, ori de câte ori cuvântul următor începe cu vocala a, ori ă, e, i, o, şi cam atâta ar ţine restricţia!) Ce bine sună: ,Peste umbra mea, acoperită temeinic cu înserări şi greşeli, coboară o sabie gingaş-amară..." Cum ziceam la început? Versuri ce relatează corect, de valoare amestecată, din păcate, cu triste băşcălii şi dialoguri pedestre. Ideea unei tristeţi care nu este doar a noastră ci şi a umbrei pe care o facem pământului. Oricât ne-am strădui rămânem ai unei neputinţe suverane. Ce spune poetul călător, până una alta suferind de nevroze complicate şi care-l fac apt de a suporta cu surâsul pe faţă orice, ,Norocul meu este că, în situaţii dramatice, fără soluţii, grabnic mă uit la publicitate; acolo totul e luminos şi cald,/ orice are rezolvare, miraculos. Acum aştept, mă uit şi aştept, soluţia garantată şi pentru tristeţea umbrei mele" (Sezon de epidemii). Pe măsură ce v-am citit textele, n-am mai avut nici o îndoială că mi le-aţi trimis la redacţie cu buna intenţie de a mă convinge că e păcat de ce ni se-ntâmplă şi cât de umiliţi am fost, suntem şi vom mai fi noi, oamenii simpli. Nu suntem destul de isteţi ca să răzbim în lume,/ între semeni, aici pe pământ. Sarcasmul nostru de cumpănă nu ne mângâie şi nici nădejdea că vom răzbi cumva în faţa lui Dumnezeu îndreptându-ne ochii la cerul care le ştie şi le vede pe toate. Transcriu în final Este ora 19. Urmează ştirile: ,Păpuşarii urcă alert treptele./ îi urmează, mimând viaţa,/ oamenii-roboţi, făuritorii de scame./ încă vii, ce tupeu, câţiva bătrâni, ascund grabnic calendarul,/ Să înduplece iarna şi facturile?/ între Ei şi ei, şubrede poduri de silabe triste !/ între Ei şi noi toţi/ - ferecate uşi -/ labirinturi noi de plus./ Ei în urcuş, mereu în urcuş,/ Noi, ca întotdeauna cu preşul duşi!", datat acest text, noiembrie 2008. Şi mai transcriu un text de anul trecut, intitulat Sunt pensionar, deci REZIST : ,Născut sunt într-un orăşel micuţ şi bănăţean./ Aici, e-adevărat însă, cam demult s-a întâmplat,/ Bunicul, care mă iubea,/ Mă plimba adesea prin oraş/ Până când bunica pregătea prânzul,/ şi mai ales clătitele cu urdă sau caş.// Astăzi, acestea toate, ca toate, au trecut./ Cu Bucureşti, eu mă simt înfrăţit !/ Motivul?/ Şi eu şi el, avem circulaţia deficitară!" Mă tulbură faptul că toate semnele minunării (ale mirării) sunt la dvs. trasate apăsat, îngroşate semnificativ, şi parcă vă văd meditând plin de năduf şi făcând o pauză de respiro, tocmai pentru a le accentua semnificativ. (Nicolae Popcov, Bucureşti).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara