Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poemul Şi scrisoarea de Constanţa Buzea

Minerva CHIRA

Motto: "Duş subacval-/ purificare pentru
a fi încoronată/ la Thirassia/
de toate planetele din ochii tăi/
când cazi urcând/ pe cerul din
mare/ regina unui amurg de val" (M.C.)

Poetă de când se ştie, dar trăieşte la Negreni în singurătatea bolii sale necruţătoare, în pauzele căreia ne trimite versuri şi veşti. Este membră a Uniunii scriitorilor, dar trăieşte la Negreni, judeţul Cluj, aşadar atât de departe, ca încercările de evadare cu sufletul măcar, să nu întâmpine, din prea multa delicateţe, oprelişti. Cărţile sale de poezie, din câte ştiu, opt la număr, sunt tot atâtea gesturi de a depăşi cu bine şi cu demnitate întâmplări de o cruzime reală. Mărturiseşte într-una din epistole: "Mă întreb pentru ce mi s-a dat şi această încercare? Ca să fie posibilă întâlnirea noastră în revistă? Deci cărţile mele sunt trepte spre dumneavoastră? Jar şi lebădă n-ar fi existat fără Manual de târâre (pierderea tatei), }ara nimănui (ruptura cu omul pentru care am făcut o pasiune), Fosforescenţa putregaiului (stingerea surorii pe care n-am cunoscut-o), Poemele absenţei (moartea mamei), Leandrii Greiciei (apărarea de umilinţă), Cântecul lumânării (un accident cu traumatism cranian şi comoţie cerebrală), Rama Da Nu (intrarea unei maşini în propria-mi casă)... Aşa mi-am scris cărţile - pe muchie. Scriu sau mă sinucid... Până au trăit ai mei, nu m-am desprins de casă. Erau bătrâni şi bolnavi. După ce am rămas singură am început să călătoresc. Trăiesc foarte modest, n-am nici o pretenţie materială. Lumina vine dinăuntru. Am fost în excursii organizate, cu ghid. Dacă finalul se amână, mă gândesc la o antologie... Am un singur abonament la România literară. Nu înţeleg de ce primesc numerele în dublu exemplar..." Apoi, în altă epistolă: "Mulţumiri pentru scrisoarea cu floare. M-am recunoscut în gest. Şi eu obişnuiesc să culeg flori din locuri dragi şi să le pun la presat. Mi-aţi scris să vă trimit veşti. Ana Blandiana mi-a mai cerut aceasta, după ce i-am trimis un grupaj poematic. Unele întâmplări se repetă... N-am putere să cred în bine... După două săptămâni de la intervenţie, primul lucru ce l-am făcut, la întoarcerea din spital, a fost să-mi aduc lemne, ca să fac focul. Până s-a încălzit, am curăţat zăpada, apoi am scos apă din fântână. Şi încă 14 zile am mers la Cluj, pentru îngrijiri. Plecam cu trenul dimineaţa şi mă întorceam seara. Şi era decembrie. Am fost puternică fizic, am muncit mult alături de părinţi... Ca şi dăscălia. Şcoala mi-a servit o doză imensă de umilinţă. E cumplit când nu eşti soţie de..., odrasla lui... colegă cu... Doar pe-ai mei i-a durut cu adevărat de mine. Cum ar fi suportat, dacă ar fi trăit, să mă vadă în această situaţie! Dar chinurile din perioada chimioterapiei?! Atunci am vrut să mă sinucid. Găsisem şi varianta... La fiecare perfuzie luam cu mine România literară şi-mi acopeream faţa, să nu văd ce mi se întâmplă... Mi-apăsa creştetul o stâncă... Apoi, taxi, tren personal, două ore, şi casa-gheţar. Nu puteam nici citi, nici scrie. Şi nimănui nu-i spuneam nimic. îl imploram pe Dumnezeu să mă ia. Crucea mi-am făcut-o în ^95... E albă, din marmură. Dacă zilele au fost negre..." O precipitare în aceste rânduri scrise de poeta Minerva Chira, care trăieşte în Negreni, de unde primim din când în când poeme şi veşti. Am aşteptat să se ivească un prilej, un spaţiu norocos pentru poemele ei sensibile şi poate uşor sălbăticite de singurătate, teamă şi uitare. în alt rând spune: "Intenţionam să scot o antologie. Am renunţat, revenind asupra unui manuscris. Tot nemulţumită sunt. L-aş lăsa până în vară, dar nu ştiu cât mai e. Citesc N. Berdiaev - Sensul creaţiei Creaţia nu este permisă nici îndreptăţită prin religie, creaţia e ea însăşi religie. Noul Testament e pe sfârşite. Am primit recent Psalmii şi Vechiul Testament. în casa noastră nu au fost aceste cărţi. Părinţii mei au rămas fără mamă, de mici. Au fost fraţi mulţi şi au fost servitori. Eu i-am dăruit mamei, în 72, o Carte de rugăciuni. I-a cusut filele, căci nu se mai ţineau de coperţi, atâta a citit în ea... Cât scriu şi citesc uit că exist. Poezia mă mai ţine..." Epistolele Minervei Chira sunt cutremurătoare prin simplitatea lor, prin sinceritatea lor. Nici un comentariu din exterior nu le-ar putea cuprinde lacrima şi puritatea spovedaniei. Am ales din poeme, spre mângâiere vindecătoare poate, doar câteva. De la Negreni la Bucureşti drumul pare şi chiar este uneori mai lung şi mai greu, decât de la Bucureşti la Negreni. Sperăm să primească în continuare câte două numere de revistă pe un singur abonament. Mai am de transcris în final, mulţumindu-i pentru poezia sa, câteva rânduri trimise nouă de poetă în decembrie anul trecut: "Neavând cui să citesc minunata scrisoare, m-am dus la mormintele părinţilor mei şi le-am citit-o lor, printre lacrimi, în şoaptă..." (C.B.)


Adresă greşită


Umbra închide uşa după mine
Ramuri s-au semnat indescifrabil
Nimic nu se poate din ce vreau
Eufratul înzăpezit conturează
hărţile ţinuturilor de coşmar
Speriat sufletul se îndepărtează
ca pentru totdeauna
Din fiecare evadare se întoarce stîngaci,
cu teamă
parcă ar fi valul auros
în rotiri din jurul unei turle închipuite
Aude izbiturile cozilor -
tigrii ţîşnesc din mine
apoi se-ntorc asupra mea
anulînd cercurile iscate de tine
Se cutremură ca în faţa unei nebunii
Revărsări de fiere - potecile greu accesibile
Nu faci diferenţa între cădere şi înălţare
Cu un fier înroşit în Aya Sofya
risipitorul fixează giulgiul pe faţă
E un amestec din împietrirea de la răspîntii
şi limbă moartă
îngînă cu voce strivită:
atît de rece pentru a deveni stea
sau am nimerit
la adresă greşită?


Nu şi învinsă


Frunza impunătoare
de mai multe ori fusese muşcată
chiar şi atunci cînd perle
forţau roua să se ascundă în ea
Refuzase ofertă de învelişuri
Cum s-ar mai putea numi "frunză"?
Pare harta insulei Samotrace
Nedesluşit e murmurul
înceţoşat e gestul
Drumurile nu mai duc la Roma
Cochilia zace răvăşită
pe sîrma ghimpată
Fiecare glonţ înseamnă moarte
Sforţările au fost recuperate de rid
parcă leagăn i-a fost sicriul
Există zbor fără prăbuşire?
Năzărire de sfinţi vînduţi
pe cerul îngropat la Oia
în nopţi înflorite
sau reversul arderii pe rugul de zăpezi?
Totdeauna pregătită - semnalul de alarmă
a fost tras pentru toată viaţa
Umilită nu şi învinsă
căci puţinul devine mult!


Spre rug


Vîslire fără fluviu - meteoriţii
au spoliat obîrşii
Chemarea era fugară
pe coame înverşunate
Zbor fără văzduh - fusese ferecat
cînd dorinţele treceau în baloane de săpun
Fiecare fir de nisip
din Bisericile Creştine pictate şi cioplite
în stîncă la Goreme
se mişca în alt sens
Simţurile au fost hărăzite
pentru a înregistra dezacorduri
provocate cu disperarea florii de tei
Cerul era mai aproape decît firimitura
Abureau în nenoroc
ca-n mătăsuri de sfîrşit şi început
Iubirea pe care o doriseră o viaţă
zăcea în miezul omătului
Cînd miraje revărsate din Palatul Topkapî
fremătau
mirese fără miri
între coperţi de vocale-mpuşcate
printr-o mare convinsă de lună
spre rug alergau


Foşnetul aripii de metal


De neînţeles limbajul omenesc
ci doar zîmbetul spadei
în Muzeul Civilizaţiei Anatoliene din Ankara
Aisberguri avortate în deznădejde
au decapitat zori
Din cînd în cînd erau îngăduite
partituri cu ecoul înşurubării
în oglinda lacului fără fund
Un desiş de viespi
unelte deasupra căldării goale
trase pe traversele căii ferate
Gura neagră sufla brumă depăşind
bariere puse de stihii la Priene
Codobelci se poticneau în sămînţa
lăsată de copită pe buze
Din priviri fugeau toţi
alungaţi cu foşnetul aripii de metal
Cer şi pămînt îşi schimbau locurile
Vasele sanguine - puhoaie agresînd albii
Dezghiocări, selecţii la festinul firelor
S-a lăsat încercuită de iarbă
pentru că şi tu ţi-ai retras mîna


7 martie 1999


Sfîrşit de urlet rostit în alintul
din Munţii Pindului
A rămas doar hornul
pentru întrebări fără nici un răspuns
Pe ruine depuse în jurul temeliei
ca o dantelă prinsă la poala rochiei
cad nestemate cu piroane
din galaxii în criză de epilepsie
Dospeşte picătura pe scut -
vina de-a fi viu
în Moscheea Albastră din Istanbul
am simţit în briză
răbdarea vişinilor înfloriţi
Nu mai am pe cine
nici ce pierde
O singură direcţie e cunoscută -
cea arătată
la faruri nevrozate
de personaje negative din basme
Nu sînt animalul
ocrotit de lege

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara