Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poemul Şi scrisoarea de Constanţa Buzea

Nu te mai văzusem de ani. în răstimp îmi dădeai câte un telefon şi aşa ştiam că trăieşti. Mă întrebai dacă poţi să aduci pentru revistă poezii, şi parcă te uimeai de răspunsul meu afirmativ. Dar nu veneai la redacţie. Ştiam că suferi, dar nu ştiam de ce anume, cum nici acum nu ştiu. Dispăruse-şi din peisajul aglomerat, după un debut frumos în 1968, în Luceafărul şi Astra, colaborând apoi în revista noastră. Cărţile tale de versuri, cu nişte titluri impresionante pentru anii aceia, Desueta nobleţe (1975), Cavalerul din dreptul soarelui (1979), Leoaica adormită (1984). Citez din succintul text despre tine, din DGLR al Academiei Române: "Volumul de debut [...] celebrează ieşirea din adolescenţă şi relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purităţi. Primele drame existenţiale sunt dramele celor dintâi iubiri şi ale descoperirii incomunicabilităţii în dragoste. Tonul general este dat de convingerea apartenenţei la o genealogie princiară, de sentimentul acut al descendentului zdrenţăros care vinde în talcioc steme regale. Versul este liber... Cel de-al doilea volum sărbătoreşte iubirea. Analiza fină a diferitelor ipostaze ale iubirii se îmbină cu gestul ludic, dar şi cu stări halucinante sau cu dorinţa nestinsă de a transforma vrăjitoreşte lumea. în Leoaica adormită, tematica se diversifică şi procedeele se rafinează... Versurile par născute din Ťvoluptatea unui chin cum apa prefăcută-n vinť. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăieşte în acelaşi timp spaima celui mereu supravegheat." Scriu despre Mariana Bulat: Ulici, Piru, Manolescu, Tuchilă, Grinevici, şi dispare din peisaj, lăsând şi o traducere care apare la Univers, din Aşug Alexer, poet azerbaigean. în fine, apari la redacţia României literare, de fiecare dată cu exorbitante buchete de flori, cu un zâmbet bun şi luminos pe chip şi cu poeme, din care am ales câteva pentru acum şi aici. Ele fac parte din volumul Ora lupului..., un proiect din 1984, încă nefinalizat? Bine ai revenit Mariana Bulat! (C. B.)



MARIANA BULAT



*

Mi-ai fost rană şi ulei

Luminau pe dealuri tei

Soarele stătea să cadă

într-o rană de zăpadă



Soarele curgea pe lemn

Ca un moale undelemn

Şi în pomii din livadă

CANDELE dădeau dovadă



Era aerul de jar şi mătase

Pielea mea ardea încet în miroase



Şi-a fost totul în zadar

Pe o muche rea de zar

Pe o muche de zar stins

Cu tocmeală dinadins



*

O, am trecut

atît de oarbă printre lucruri

fără să ştiu că sufletul

îmi era o nuia răsucită

că răsuflarea se lăţea ca o

amprentă de cerneală

pe canapeaua de jad

Acum le văd

dar în ele, vai,

nu se mai poate să cad...



*

nimbul meu

spălat cu lacrimi

uscat de soare

mă-ncunună

şi mă doare

ca o sfîntă zămislire

din planeta cu iubire

Te-am purtat prin timp şi tină



o damnare la lumină!...



*

Poezie pe pîine

şi şorţul bunicii

rămas din deceniul trecut

atărnat de speteaza scaunului din

bucătărie

N-aş fi putut imita

vocea unei ciori

dacă n-aş fi fost îndrăgostit

de ea.

Prin mimesis se-nvaţă

Poezie pe pîine



Vremea e prea lungă

pentru arta care se

strecoară prin crăpăturile

tencuielii de la baie,

se strecoară şi se strecoară

deşi n-o mai aude

aproape nimeni

Arta e făcută din

bucăţele de cuvinte

dar mereu oghialul

acoperă imperfect sentimentul

Poezie pe pîine



Guguştiuci nebuni

şi şorţul bunicii

ca o stampă nevinovată

a unor vremuri mai bune

fiindcă ştim cum au fost



*

Plîngînd ca ploaia în burlane
veni tristeţea,
burlane ruginite de un secol,
tristeţe ruginită de un secol
Şi tristeţea
nici măcar nu era a mea
în carnea mea plîngeau
o sută de călugăriţe biciuite
Plîngeau şi prelaţii care le biciuiau
şi plîngea chiar diavolul
molipsit de ispitele
care în biciul roşu ardeau
Toate ceasornicele lumii
plîngeau
şi scîrţîiau, scîrţîiau,
scîrţîiau

Iar eu în tristeţe
ca într-un işmac
mă-nfăşuram
şi cu timpul nedumerit
cochetam, cochetam,
cochetam...



într-o zi timpul se sătură
de ploaie, de rugină,
de burlane,
şterse norul ca pe o
iscălitură diavolească
şi soarele ca un prunc
nou născut
începu să zîmbească
Dar tristeţea care îmi devenise
un viciu
se-ncuie în ospiciu



*

Demonii rîd
şi-un singur înger plînge
O flacără se plimbă pe meninge
Beţivul timpul ca pe-un stîlp
în braţe-l strînge
Orgoliul suveran mă-ngheaţă pîn^la os
iar cerşetorii toţi
au chip frumos

Sînt istovit de propria-mi privire
în oglindă cînd mă uit
văd infinitul
Iar măcelarii îşi ascut cuţitul
pe inima ce îşi oferă gîtul
Cel ce ucide
ucide şi inima din sine

Ţin cumpăna nestinsă
cea între rău şi bine

Dar în rotundul dilatat de groază
al orei
eu v-am deschis cutia cu surprize
a Pandorei!...



*

Eu m-am născut bătrîn
Sînt mai bătrîn ca fiecare-n parte
Şi mai bătrîn ca omenirea la un loc

De-am ridicat cetate dintr-o carte
e poate fiindcă n-am avut noroc
să-mi lepăd
deşertăciunea de-a citi în stele
Sînteţi cu toţii personaje de-ale mele
şi tot ce faceţi nu mă miră
Sînt prea bătrîn şi prea hîrşit de rele!


Veniţi să vă citesc în palmă
Veniţi să pun pe rană degetul
De cînd mă ştiu
să rîd nu preget
Dar nu-ncercaţi să mă priviţi
de prea aproape
Am întunericul originar sub pleoape
şi ochiul tot atît de greu
ca însuşi Unul Dumnezeu!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara