Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poemul Şi scrisoarea de Cristina-Monica Moldoveanu

Visul de a urma Filologia şi a vă cultiva în domeniu, pentru a scrie conform sensibilităţii şi unei chemări infinit mai blânde şi înţelegătoare decât vi se pare că vi s-a oferit. Urmaţi, în Bucureşti, un Liceu de matematică-fizică, împotriva voinţei dvs., după care aţi urmat nu Filologia ci Psihologia. La 21 de ani, în 1992, primiţi un diagnostic sever, care vă demoralizează şi izolează de lume pe termen lung. O tentativă de sinucidere şi sentimentul că nici un vis nu vi s-a împlinit, scrieţi versuri şi ni le trimiteţi, inspirată de nădejdea sfioasă că trebuie să aparţineţi lumii, dăruindu-le semenilor lucruri frumoase, bine făcute, poezii cărora credeţi pe bună dreptate că trebuie să le asiguraţi un suport cultural şi moral. "De ce am hotărât să vă trimit aceste versuri ale mele, care nu ştiu dacă pot fi numite aşa sau sunt ceva dizgraţios pentru adevărata literatură? (Deşi uneori îmi place să mă gândesc că poate cu mai mult studiu şi fără medicamente care mă limitează neuropsihic aş fi reuşit să scriu mai bine). în primul rând nevoia de comunicare - deşi mi s-au interzis contactele cu oamenii, nu muşc şi într-un grup prefer să ascult. Ar mai fi şi o amintire de la un cenaclu poetic din liceu, când dl Nicolae Manolescu a avut amabilitatea să ne viziteze. Conside­raţi-le ca pe un mesaj într-o sticlă, trimisă de o per­soană exilată. E drept că o parte din poemele mele au fost tipărite oarecum împotriva voinţei mele, prin grija unor apropiaţi, în publicaţii din afara capitalei. Nu am pretenţia să apară în revista dvs., oricum nu mă consider demnă de aşa ceva, nu îmi doresc şi observ bine că nu semăn cu poeţii care apar aici. Rugămintea mea nu este să faceţi un act caritabil răspunzându-mi la scrisoare. Mi-aş dori mult să comentaţi aceste versuri (poate sunt doar proză poetică). M-ar bucura mult o confirmare de primire. Cu respect şi mulţumiri". Stimată Cristina-Monica Moldoveanu, să încercăm să punem un bun început corespondenţei noastre, mai ales pentru că, citindu-vă, ceea ce scrieţi mi se pare omeneşte important şi poeticeşte interesant. Este un bun câştigat severitatea dvs. faţă de valoarea reală a ceea ce scrieţi. Căutaţi-ne ori de câte ori simţiţi nevoia să comunicaţi. Iată câteva mostre, pentru acel început bun care trebuie pus, şi clipa lui acum este: Anotimpuri: "Şi, mamă, pietrele se prefăceau/ în fluturi şi începeau să zboare/ copilul zâmbea şi roiuri întregi/ de lacrimi erau doar rouă/ iar eu păşeam alături ca o umbră/ numărând frunzele pe râuri/ întorcând şoaptele în tăceri,/ hăituită în culori maronii şi uscate, cu ochii umezi ca stelele fragede/ al serilor de vară/ cu bătaia inimii deznodând/ izvoarele reci de odinioară." }esută în aripi: "Tapiserie de fluturi cu zborul greoi/ poate un adaos, poate o lipsă/ o priveam cu ochi umezi şi miopi/ peste iarba fierbinte şi verde aprinsă/ Cu tâmplele arse de aripi/ o tânără fată alergând/ ca o femeie peste clape de pian/ aplecată, visând şi cântând/ Nu vreau un fluture într-un ac/ nu vreau o frunză într-o carte/ şi alte poveşti sunt la fel/ îmi şoptea ea aparte/ Ea alerga - simţi, clipocind, susur/ rază, nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii mei micşorând/ străvezie şi albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ şi adormita muţenie/ mi l-am ţinut drept în pumni/ fierbinte şi crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoşului/ în tihna taciturnă/ pe laviţa pictată/ în liniştea uşor păşind/ a muierilor harnice/ spre biserica senină/ între şipot şi ţintirism./ Cuvântul l-am simţit cum creşte/ din sfâşierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ aşezată în praful uliţei/ din ploaia topind/ noi seminţe germinate/ Iar astăzi/ cu ochii arşi pe marginea/ ninsorilor fierbinţi/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele de grâu/ printre centauri şi zodii." Către Comarnic: "în cristalul străveziu al iernii/ peria de muguri a pădurilor/ respiră mierea lăptoasă a ninsorilor/ pietrele macină priviri ostenite/ izvoarele pulsează începuturi de graţie/ în timp ce păsările răzbat în aripă/ inimi de aer şi de lumină/ către Comarnic trenul zvâcneşte/ prin roţi şi table încinse/ măcinând secundele/ spre adăpostul câmpiei/ ce se diluează câte puţin în spuma/ apelor care nu cunosc decât/ prefacerea noastră fără de sfârşit." Ape de primăvară: "în timp ce aştept tăcută,/ speranţe proaspete/ rostuiesc în aluviuni/ seminţele unui posibil mâine/ apele adâncului/ pulsează mai năvalnic/ copacii iar respiră/ cu întreaga aripă/ vântul alb-catifelat/ răvăşeşte picături de ploaie/ care se grăbesc să recadă în cer./ Acum aud limpede/ cum o fereastră cunoscută/ se lasă deschisă într-o clipă/ să redevină un ochi în lume/ în goana fluidă a primăverii/ spre alte priviri/ ce pot învârti/ roţile grăbite ale culorilor." Scrinul negru: "Arsenic pe buze şi-n nări/ Recheamă spasmodic visări/ Şi inima-n soclu aşteaptă/ Să urce-a uitărilor treaptă/ Privesc către-acel negru scrin/ Iubirii icoană nu-nchin/ Şi-alung ale gândului unde/ Pereţii din nou să-i inunde/ în teancuri culoarea lor moale/ Pe ziduri e scris întomnare/ Dar unde trecutul nu-i rană -/ Un mugur de cântec pe geană." Celălalt mal: "Frică rătăcitoare/ am revenit şi eu/ înspre acest mal/ să aşez încă o dată/ zidirea amintirii mele/ peste timpul lui răscolit./ Podeţul mă aştepta să îl trec/ dar azi e doar ţărâna scursă/ pe când Oltul învârtea în spume libere/ chei de orgolii mari de ape tulburi/ Şi-atunci tac cu lacrimi aspre/ care-i plâng clipele/ şi-mi vreau trupul să fie/ o corabie în lanţuri/ care să dezlege veşnic/ malul ferecat şi al lui drum". Sunt aici jumătate din suma textelor trimise. Au mai rămas şapte titluri poate pentru altă dată, pentru data viitoare, când veţi dori dvs. să fie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara