Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poemul Şi scrisoarea de Răzvan-Ionuţ Pricop

"în scrisoarea precedentă evocam spaţiile din biografie care s-au împotrivit revenirii mele în paginile României literare. Mai precis, aceste spaţii conţin şi moartea, moartea altora, fără să o epuizeze, de aceea anul 2004 este unul semnificativ. 2004 este anul morţii lui Geo Dumitrescu, moarte care a contribuit decisiv şi explicit pentru mine la tăcere şi absenţă. Ulterior, într-un elan de afecţiune postumă şi bucurie îndrăgostită am decupat fotografia poetului (din redacţia R.l., autor Ion Cucu) şi am înrămat-o în rândul fotografiilor familiale, deseori ea stârnind confuzie printre vizitatori ş...ţ în rezumat, ca şi prin poetul Geo Dumitrescu (pe care îl preţuiesc profund şi pentru care am o afecţiune încântată), am început să trăiesc în literatură într-un mod mai proxim categoriei de empatie decât celei de livresc ş...ţ Răsfoind Antologia poeziei americane a lui Ion Caraion, am realizat că sunt un adept (a fost o reconfirmare) al Panoramei lui A. E. Baconsky, de altfel o capodoperă în materie: scriitura, traducerea, portretele ş...ţ Iar Corabia lui Sebastian a produs o adevărată fascinaţie asupra mea. Cândva Virgil Mazilescu, cu o maliţie seniorială declara că Panorama lui Baconsky nu înfăţişează vreo perspectivă lirică necunoscută lui, însă era V. M. Citind volumul de opere complete al lui Virgil Mazilescu (inclusiv jurnalul) am plâns şi am înţeles că o mare poezie ca aceea a lui V. M. a fost constant şi riguros dublată de o dramă existenţială covârşitoare (fireşte nu este un caz singular...). Vă mărturisesc că această însoţire a creaţiei de damnare şi resorturile profunde dintre ele îmi scapă, deşi cândva unii au încercat să ne facă să credem că asta e condiţia creatorului în lume, una de paria.
în luna mai am fost laureat al Festivalului Internaţional "Lucian Blaga", ediţia XXVIII şi astfel am reîntâlnit Transilvania... întâia oară.
Vă trimit un grupaj de poeme ("poemele cu întâmplări reale" sunt recente), cu rugămintea de a le evalua consistenţa" (R.-I.P.)


primul poem
cu întâmplări reale

la a treia staţie din tramvaiul 101
nesfârşit
coboară în zbor bătrâni, persoane cu handicap
femei cu copilul în braţe
şi urcă fluturi din a doua şi a treia generaţie


al doilea poem
cu întâmplări reale

umbra se prelungea cu rapiditate
printre perechi de picioare
pe sub toate perdelele albastre
cu miros de nori
de oraş la ora şase
şi în vene era un întuneric micuţ
aproape de nevăzut de toată frumuseţea


al treilea poem
cu întâmplări reale

după ce aruncam cu pietricele albe şi verzi şi albastre
în toate direcţiile o zi sau chiar două,
urma aceeaşi stradă cu copăcei despre care credeam doar
că vor creşte mai înalţi decât blocurile,
pe care îmi îndreptam inima


al patrulea poem
cu întâmplări reale

în hypermarketurile cu aer condiţionat
bătrânele trăiesc fiecare minune a amiezii
şi îşi închipuie că ele sunt vânzătoarele,
supraveghetoarele de raion, femeile de serviciu
din lumea întreagă.

al cincilea poem
cu întâmplări reale

cine mă ascunde şi pe mine într-un buzunar
adânc să capăt experienţă şi să devin
un om înspăimântat
care priveşte printre degete pe fereastră
blocurile, asfaltul


al şaselea poem
cu întâmplări reale

firicele de praf deasupra apei
femeile spală grămezi de rufe
abia dezbrăcate de semeni
şi storc cu o putere neomenească
neînsufleţindu-le întinse pe pietre
se vor usca mai uşor,
firicele de praf deasupra apei


al şaptelea poem
cu întâmplări reale

în circul meu de prieteni
a bea sau a plânge nu-i totuna
şi foşnind
încet în cer se scutură preşurile
de scame şi praf aduse de îngeri


al optulea poem
cu întâmplări reale

jumătatea apei care se înfăşoară pe picioarele mele
în continuarea pielii este din mine
şi apa este un animal rar,
ca o izbucnire prematură de răcoare închisă în corp
până nu va mai fi necesară creşterii
aşa va fi de acum înainte: voi purta o întindere de apă
al nouălea poem
cu întâmplări reale

în ora de vârf
îmi las părul, gura, nasul, unghiile etc.
să crească şi încep să mă plimb pe străzi
traversez parcurile, privesc în vitrinele
înconjurătoare
şi mă întreb dacă o fac din inimă


al zecelea poem
cu întâmplări reale

femeia aceasta din fotografii trăieşte în acelaşi cartier
cu rudele ei mai îndepărtate
cu senzaţia greutăţii copilului pe care îl ţinea în braţe,
în traversarea lentă a podului


al unsprezecelea poem
cu întâmplări reale

după o zi invizibilă seara ajungeau acasă,
într-o cameră din ce în ce mai întunecată
în care spinarea unui gândac pâlpâia
iluminându-se treptat
şi priveau ore în şir
în ochii ei imenşi ca două ecrane fără sonor
lupte de îngeri


Poemul poemelor

Acesta este versul versurilor
acesta este cuvântul cuvintelor
acesta este semnul semnelor
aceasta este inima inimilor dintotdeauna
acesta este poemul pe care îl scriu azi
când îngerul îşi ia mâna de pe mine
şi o duce la gură

*
Sunt omul
văzut cel mai des viu
pe stradă
şi în visul ei
sub scaunul din bucătărie ghemuit

acum e singură

sora mea dintre blocuri
acum e singura soră din lume
care stă pe genunchi în urzici
întocmeşte batiste cu litere chinezeşti
şi face noduri


Fructe de iarnă

Se iveşte un loc din care poţi privi
fără să fii văzut,
printre ierburile sălbatice şi uşoare,
care în aparenţa acelui timp de ascundere
iau forma lucrurilor în care ai crezut
şi de aici încep abatoarele
pe uscat, în aer, în apă
ca o platformă vegetală, atrăgătoare,
pe timp de iarnă aici este o succesiune de clădiri înzăpezite,
dintr-un cartier de la periferie

în cimitir sunt acvarii imense, câţiva brazi pe fundul lor
şi cruci pe care te poţi înalţa să culegi fructele.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara