Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poemul şi scrisoarea de Constanţa Buzea

Margareta DORIAN

Vizită
Tot mai vin să te văd
să-mi trag un scaun lângă patul tău
"Hai, povesteşte-mi" spuneai
îţi ţineam mâna
pielea foşnea uscat ca foiţa japoneză

în cimitir
vuieşte tăcerea
zăpada te înveleşte
ca cearşaful pe care ţi l-au ridicat sub bărbie
"plecase step outside" mi-au spus -
uite, îţi povestesc, îţi povestesc?

Aş fi vrut să aflu ce m-a învăţat moartea ta
fără să plătesc taina cu tine -
tu să fi rămas eternă
zâmbind sub pălăria ta albastră


Toamnă

Gornaciul a sunat din corn: Octombrie-e-e-e!
şi surugii vineţi legănând penele
au străbătut casa călări
crupele fierbinţi dansau în oglinzi
cu vişini tescuite-n călimări
răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum -
noi ieşeam nedumeriţi, cu şorţul sumecat, în drum.

Nesărutaţi, ochii gornaciului au trecut, s-au topit peste văi
în urma lor liniştea se piaptănă-n odăi
şi păsările de pe rochii se pregătesc de ducă.

Vom mai duce la adăpat culorile o singură dată
înainte de cade ploaia
înainte de dezlegăm de ţărmul de aramă casa
şi o împingem în larg să navigheze cu obloanele lăsate
înainte de-şi pune lucrurile ciorapi de lână
şi îşi începe-n cămară surghiunul
în somn adânc, cu capul dat pe spate,
între curtenii cu pălării de hârtie,
Măria Sa, Negru'mpărat - Magiunul.


Deodată

aurie lumină venind din stânga oraşului
poleind acoperişuri şi pomi subţiaţi de toamnă
poate e o veste de la tine
poate nu m-ai uitat
poate moartea e o altă ţară
din care o să-mi scrii


Ploaie de vară

Iarăşi tu
amăgitoareo
cu fruntea limpede
cu ochii de neculoarea apei
ce mai cauţi
ce mai fredonezi bătând măsura pe geamuri ?
Viitorul pe care mi-l dăruiai
a fost, a trecut
am jucat - am pierdut

Dar tu vii cu fidelităţile tale
de câine ud
te ridici din oraş, din aburul pietrelor încinse din
văzduhul văratec din verdele lumii şi
mă înhaţi de talie şi mă valsezi prin odăi
o, ridicolă bucurie a ploii, amăgitoareo, ascultă-mă
viitorul a fost, a trecut
am iubit - am pierdut


Elegie

amară, amară osmoză, tu moarte
copacul vinelor e plin de apa vocii tale
întoarcerea de neîntoarcere

se urcă meniscul timpului
stalactite şi stalagmite se fac poemele
ne umplem cu ieri

copacul vinelor e plin de apa vocii tale
întoarcere de neîntoarcere
suntem doldora de moarte


Zăpada

O să ningă la noapte.
Pe mormântul mamei
o să crească zăpada
şi liniştea.

Urme de veveriţe
desculţe şi mirate.

în vis
o să-i iau mâinile îngheţate
şi o să tăcem. Ştiu
locul de întâlnire
dar nu ştiu ora.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara