Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Poeme de Dana Ranga


traduceri de Nora Iuga

Praf stelar, marea spune: bine. Culege ce-i muritor, păstrează-l. Şi planctonul,
fericirea, nimic nu piere. Refugiu;

spune: dar ştie tot. Stele din praf şi sânge, cine a vorbit primul, vânt şi cuvânt
către cuvânt, sâmbure nautic
asterias rubens

Fiecare are pe cineva, fiecare a pierdut pe cineva, aşa prinde viaţă un cuvânt. Nici braţ,
nici picior, nici cap să-l suceşti: n-am ştiut nimic. Priviţi, noaptea se lasă cu toată
greutatea. O inimă care bate sau o inimă care doare? Bate şi doare şi se înşeală, auriculum,
în urechea mică intră vorba mare. Cu paşi mărunţi te ameninţă, moartea nu are sex.
Şi ea speră ca toţi să trăiască, absolviţi de intenţie şi vină
latimeria chalumnae

Locuiesc în freamăt, în marea pădurii. Jumătate lună, jumătate soare, apa divide
şi fiecare stea apare de două ori. Tăiat cu roşu, încercuit. Cine mâzgăleşte

foaia albastră? Între mare şi univers: pământ, voci în surdină. Câmp magnetic,
perspectiva buricului. Nimeni nu aşteaptă, totul aspiră, totul expiră. În vid
frica se risipeşte; nu spui nimic. Adîncul e un vârf ascuţit. Cine-l va cuceri,

cine fii-va văzut la izvoare fierbinţi? Vârtej şi cărare, valuri cu nori împletesc.
Ai strigat. Nu e iubirea clopot de-alarmă? Prea dens, norocul; nereuşit bothus lunatus

„Mai goi ca oricând”, alergătorul cuprins de amoc şi siguranţa. Tocmeală pe chiloţi,
mai rupţi nici că se poate. Minutele zornăie, printre ele împuşcături. Coapsa cu jartieră,
picură sânge din pahare cu vin. Frumoaso, de ce nu-ţi stă bucla cuminte

pe frunte? De la o zi la alta nu-i trecere fără nadă. Siguranţa şi puşca, jartiera rezistă,
viermii de mătase sunt muţi şi rapizi. Cu două ţevi: ţinteşte prin gaura cheii, drept
în respiraţie; gândul la mâine, aleluia. Secundarul, profesor sever; rezolvarea

problemei se scrie pe hârtie de ambalaj. Marca fabricii, închide ochii. Nimeni nu mişcă,
doar vântul dă foile. Se căieşte, să vi se ierte o singură dată firul cărunt de pe umărul lui.
Vocea, pitiţi-vă. Gustul pe limbă, cum ţi-a reuşit asta? Pe cupa sânilor ei

un strop de ulei, întinde-l bine; luceşte, frumoasa, o să renteze. Exponometrul, jartiera
în buzunarul jachetei, firul cărunt. Încă o dată: ţeava puştii, mai goală ca oricând. Cine
trânteşte uşa? Vor striga în cor, tu nu poţi, categoric nu poţi abyssobrotula galatheae

Cuvânt trecut cu tăcerea, rădăcină, creşte-n burtă, se stinge în ochi, se aşează încet
în jurul gâtului, tace, bate-n tâmple, dezvelit, filament al silabelor. Se hrăneşte
cu îndoieli, până ce ai scris, urmă proaspătă de otravă şi fum, mişcă-te, eşti acum,
ai fost descris şi nu mai ai nimic
carapus bermudensis

Tata şi mama cu săbii de foc ne poartă de grijă. Strigăte de luptă. Mulţumim cerând,
ne îmbrăcăm în bleu marin. Sunt eroi şi sunt tandri, vai de cel sfios; ne dau ce vor ei,
ne iau ce ne trebuie.

Într-o zi uşile vor rămâne deschise, cheile boante. Ne-au părăsit pentru o viaţă mai bună.
Familia, o treaptă pe scara spiralată. Cine sfinţeşte atomii? Iubirea e un mormânt neglijat,
nu se potriveşte cuvioşilor
acantochromis poliacanthus

Inelul buzelor, aplatizat, sugând lacom (iubirea din cuvinte) hrana din stânci.
Mută limbă maternă cu pietre în gură. Lacom sugând: adevăr din geamul oglinzii.
Marea artă a industriei,

mereu aceleaşi modele produc ce-i mai bun. Ascultaţi, mai bate. Dau ocean contra
univers, mal contra nemărginire, gravitaţie contra plutire (freamătul frunzelor,
al frunţilor), piatra din gură contra stelei
acanthicus adonis

Am putea să aşteptam să drăgălim să vrem şi să sperăm ne speriem ne-ncurcăm
n-auzim tremurăm ne-ndoim îngropăm lăcomim

ne răzgândim urlăm lovim sărim peste asta ne-mpotmolim ne schimbăm clar
numărăm am vrea doar să trăim şi mai bine
anomalops katoptron







Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara