Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Poeţi turci contemporani de Niculina Oprea

Beneficiind de libertatea expresiei artistice, vizibilitatea poeziei contemporane turceşti se află într-o creştere continuă.
Membri ai Uniunii Scriitorilor şi ai PEN Club din Turcia, deţinători a numeroase premii literare, poeţii pe care îi propunem pentru numărul de faţă al revistei România literară fac parte din generaţii diferite tocmai pentru a încerca să oferim atît trăsături particulare cît şi trăsături comune ale creaţiei lor literare. Nu de puţine ori simplitatea structurilor poetice surprinde în comparaţie cu profunzimile pe care mulţi dintre poeţi reuşesc să le configureze în textele lor poetice. Dincolo de bogăţia universului poetic, univers în care de obicei abundă natura, poeţii turci au o capacitate impresionantă de a esenţializa.
Traducerea de poezie fiind un lucru destul de complicat, nu oricine poate să-l ducă la bun sfîrşit dacă nu stăpîneşte actul poetic, de aceea numeroşi poeţi turci sunt şi traducători remarcabili.

Özdemir INCE, poet, eseist, traducător şi cronicar literar s-a născut la 1 septembrie 1936 în Marsin, a absolvit Facultatea de Drept în cadrul Universităţii din Ankara. Scriitorul a publicat peste 30 de volume de poezie, eseu şi critică literară. Poemele sale sunt traduse în peste douăzeci de limbi. Este Membru corespondent al Academiei Mallarmé (1983, Paris); Membru al Academiei Europene de Poezie (2005, Luxemburg) şi Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor (1990, Franţa).
Din opera poetică: Trestia, 1963; Timpul cireşelor, 1969; Inscripţii pe vînt, 1979; Dacă ai fi traversat şapte mări,1983; Tiranul şi poetul, 1987; Fecioara şi Balanţa,1989; Insomnie, 1996; Statuia unei mame, 2008; Ca o pecete pe inimă, 2012; Călătorie într-o bortă neagră & Numărătoarea inversă ori versetele eretice, 2014.

Femeie mediteraneeană

Îmi răvăşeşti cenuşa,
ceea ce vei găsi va fi mai mult
decît o alianţă şi inima mea rănită ?

În patul meu de cenuşă sunt goală
privesc ochii tăi, mîinile tale,
mă întreb dacă te-am iubit.

Am cerut ca după moarte
să fiu îngropată pe o insulă,
sub un laur pentru a fi mai aproape de iarnă,
a fost prima şi ultima dorinţă,

M-ai îngropat într-un vid:
de visat numai visez, nici fereastră
cu deschidere spre mare nu am.

Dar
sunt inoxidabilă şi impermeabilă,
vei vedea cum zac alături de tine
în patul meu de cenuşă.


Gülseli INAL, născută la 17 mai 1947 în Istanbul, după ce a studiat literatura engleză timp de doi ani, a studiat Sociologia şi Filosofia în cadrul Univeristăţii din Istanbul obţinîndu-şi licenţa în 1975. A debutat editorial în 1985 cu volumul de poeme Chemarea apelor (1985).
Alte volume de poezie: Lună plină (1987); Letoon (1989); Bakkaris (1991); Sif şi Gula (1992) ; Locul pierdut (2000); Colonia îngerilor (2004); Ultima zi a copilăriei (2007).

Copacul celor nouă lumi
Yggdrasil 2

Din nou
ţi-ai lăsat urmele în sufletul meu neînflorit

acoperişul de aur se deschide
împreună cu otrava puterii de-a înţelege –
ceea ce am văzut după iluminarea
dumnezeului primordial este prinţul
Gudea, cel ce avea să spună: ,,Vă recunosc
după urmele trupului!”

Te-ai oprit alături de curgerea istoriei
ai privit dar nu poţi şti dacă în interior
este chiar focul precum o minge de foc –
trupul născut din proprii meteoriţi.

Arată-mi puterile unei dimineţi cu miros
de zambilă şi spune că apele s-au separat

odată cu vechiul costum liliachiu
atîrnîdu-ţi pe umeri întunecimile din rocă
se îndepărtează iar umerii ţi se acoperă
cu umbra noului vis.


Şükrü ERBAŞ, născut la 1 ianuarie 1954 în provincia Yozgat, a absolvit Facultatea de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţ ii Gazi.
Selecţie din volumele publicate: Micile tristeţi,1984; A trăi potrivnic,1985; Călătoria,1986; Toate anotimpurile se aseamnă cu toamna, 1994; Luna răvăşeşte Tigrul,1995; Trainicia cenuşii, 1996;Tăituri adînci, 1999; Cinci litere şi trei puncte, 2001; Singurătatea silabelor, 2003; Cîntece la cules de vie, 2012; Fluturele de noapte, 2015.

Sunt precum apa care se limpezeşte

Socotesc că îmbătrînesc întrucît
Femeile sunt din ce în ce mai frumoase
Tot mai iute soarele păşeşte pe cer
Apele sunt tot mai reci iar vînturile tot mai răcoroase

Altădată vorbeam cu pasiune
Acum le ascult surîzînd

Marile clădiri sunt luminate, bazarele sunt închise
Mă plimb pe străzile micuţe cu cafenele învechite

Privind copiii cu uimire înţeleg iarăşi copilăria
Dar vreau cu disperare să mă îndepărtez

Toate vocile au devenit clinchet de clopoţel
Trăiesc iluzia de-a spune tot ceea ce gîndesc

Un cîntec, un cîntec trist îmi înfioară pielea
Iar o ceaţă mi se lasă pe ochi

Scurtă alocuţiune, sentiment simplu este
dragostea pentru un pisic
În fluviul timpului
eu sunt apa care se limpezeşte curgînd

Socotesc că îmbătrînesc întrucît
Femeile sunt din ce în ce mai îndepărtate


Osman Serhat ERKEKLI, născut la 19 iunie 1955 în Ankara. Provine din aceeaşi famile cu poeţii Mehmed Said Fenni şi Nurullah Can. În unele dintre lucrările sale a folosit pseudonimul Turgut Başînayayla.
Selecţie din volumele publicate: Fără greşeală, 1973; Bordelul şi prostituata, 1975; Cele şapte culori ale singurătăţii,1976; Gülgûn şi Nergis, 1977; Zile imaculate, 1985; Poverile (poeme alese), 1995; Poeme noi, 2000; Acolo unde nu ai mers, 2002.

Poemul

Am aruncat o iubire
Aşa cum vîntul aruncă un fluture mort
Într-o mare murdară
La fel de murdară ca mine

Singurătatea soarelui mă apasă
de-asupra capului precum un copac
După atîta pustietate îmi imaginez
Că fac iar dragoste

Sunt un păcătos
Draga mea,
mă aflu deja în iad:

Poemul acesta este asemenea
unui catarg.


Erkut TOKMAN, poet şi traducător, născut la 4 iunie 1971, în Istanbul. După încheierea studiilor la Universitatea Tehnică din Istanbul, a urmat cursuri de teatru şi dans în Anglia şi România. A tradus în limba turcă din creaţia poeţilor Tristan Tzara, George Bacovia, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, precum şi din creaţia poeţilor mai tineri. Volume de poezie: Ce a fost şi ce a rămas, 1999; Voci în necunoscut, 2007.

Îngemănare

Fără tine
Lipseşte o parte din mine,
Trunchiul copacului este gol pe dinăuntru,
Îi crapă coaja acoperită de noduri.
O rîmă perforează pămîntul,
Acesta să fie trupul tău ?

Eu sunt o rîmă
În noaptea de vară pe care tu eşti furios,
Fugind mă împart: o parte rămîne
în pămînt,

crapă coaja pe trunchiul copacului,
noul gust al iubirii iese la iveală.


Haydar ERGÜLEN, născut la 14 iulie 1956 în Eskişehir, poet, prozator şi eseist, licenţiat în sociologie la Universitatea Tehnică (ODTÜ) din Ankara. Predă la diferite universităţi scriere creativă, forme poetice şi poezie.
Selecţie din volumele publicate: Întrebări fără răspuns, 1981; Prinţesa străzii, 1990; Poeme din Sîrat, 1991; Patruzeci de poeme şi încă unul, 1997; Valiza de carton, 1999; Moartea este un scandal,1999; Tristeţe cu împrumut, 2005; Privirea pisicilor nefericite, 2007; Poezii de dragoste, 2011 .

Preamărire dragostei

Nu mă întrista
Şi nu te întrista din cauza greşelii mele
Nu răci cuvintele dintre noi
Nu te închide prea mult în mine
Nu te deschide prea mult
Deschizîndu-te în tine însăţi
Nu ai să cazi în interior
Trimite trandafiri trecutului şi
Nu uita că amintirile
Vor să fie reîmprospătate
Păzeşte bine amintirile
Priveşte-mă
Aminteşte-ţi de mine
Lipeşte-te de mine şi
Nu mă uita
Aici şi acolo
Aici şi acolo
Priveşte!


Prezentare şi traducere de Niculina Oprea

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara