Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
„Pământul vorbeşte“ de Madeliene Karacasian

Îmi amintesc că, la începutul verii anului 2010, participând la Conferinţa pan- armeană a scriitorilor care s-a desfăşurat în staţiunea Dzaghcaţor din Armenia, s-a născut ideea alcătuirii unei antologii cu lucrări ale celor mai de seamă scriitori armeni – victime ale Genocidului din 1915.

Iată că la cinci ani după ce am fost martora unei asemenea iniţiative, în 2015, la împlinirea centenarului acelor evenimente tragice, în timpul cărora au fost răpuse vieţile unui milion şi jumătate de armeni, la Erevan a apărut, în limba engleză, volumul The Earth Speaks (Pământul vorbeşte), alcătuit de doi scriitori armeni – Hermine Navasardian şi Dikran Kapoyan, prima născută şi crescută în Armenia, cel de-al doilea născut şi crescut în marea comunitate armeană din Siria, dar în prezent refugiat în Armenia. Volumul este publicat de Editura Uniunii Scriitorilor din Armenia, sub patronajul guvernului armean. Toate lucrările selectate din creaţiile a zece scriitori – victime ale Genocidului – au fost traduse în trecut şi tipărite în diferite cărţi şi publicaţii din Armenia, SUA şi Canada, ele fiind republicate în această antologie cu permisiunea primilor traducători. Pământul vorbeşte se deschide cu un studiu semnat de Vasken Gabrielian, profesor de filologie la Universitatea de Stat din Erevan. De la început, cititorul află că această antologie este „un original panteon” în care au fost adunaţi zece scriitori armeni occidentali, născuţi în anii 1870-1880, dar care au murit cu toţii în acel an tragic 1915, când au fost arestaţi, torturaţi şi omorâţi cu brutalitate. Ei făceau parte dintre cei 235 de intelectuali armeni din Constantinopol, cărora le-au fost alăturate şi alte câteva sute de intelectuali din Imperiul Otoman, considerându-se necesară decapitarea conducătorilor comunităţii armene. Implementarea planului de eliminare a tuturor armenilor a demarat pe 24 aprilie 2015, zi care a rămas înscrisă în istorie ca data la care a început primul genocid al secolului al XX-lea, socotit o crimă împotriva umanităţii. Aşadar, să nu uităm că primul pas a început cu descotorosirea de minţile strălucite ale naţiunii armene.

După încheierea Primului Război Mondial şi după fuga din ţară a criminalilor turci, cei câţiva intelectuali armeni care fugiseră sau se ascunseseră s-au întors din nou la Constantinopol, în speranţa de a reînvia cultura literară.

Unul dintre scriitorii supravieţuitori, prieten şi confrate al celor ucişi, a fost Hagop Djololian Siruni (1890-1973), cel care avea să devină membru postmortem al Academiei Române. El s-a instalat în România la îndemnul lui Nicolae Iorga, pe care l-a cunoscut în 1922 la Bucureşti, când venise să-i înmâneze savantului român carnetul de membru al Casei Culturii Armene din Constantinopol, asemenea altor personalităţi europene care se interesau de civilizaţia armeană.

Peste cincizeci de creaţii în versuri şi în proză ale unei părţi dintre cei dispăruţi şi evocaţi mai sus de către scriitorul şi savantul H.Dj. Siruni, dispăruţi în urma unei morţi violente, sunt prezente în volumul Pământul vorbeşte.

Creaţiile lor constituie astăzi o parte importantă a patrimoniului literaturii armene, o prezenţă perenă chiar şi la împlinirea unui secol de la dispariţia lor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara