Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Peter K. Wehrli - Deruta de Nora Iuga


Peter K. Wehrli (n. 1939), scriitor, cineast şi jurnalist de televiziune elveţian, membru în colegiul de redacţie al revistei "Orte", a publicat, în două numere speciale dedicate României, ample consideraţii despre dadaismul românesc, insistînd cu precădere asupra pictorului Marcel Iancu, de asemenea un incitant interviu, luat de Rohtraut Wittstock, şefa secţiei de cultură a ziarului german "ADZ"-Bucureşti şi, nu în ultimul rînd, extrase dintr-un "catalog despre orice", Katalog von Allem, cuprinzînd consideraţii generale asupra lumii în care ne mişcăm, axat, în special, pe "instantanee" fotografii scrise, ale locurilor pe unde l-au purtat paşii. Cu Bucureştiul s-a împrietenit mai îndeaproape în vara lui 2008, cînd a beneficiat de o bursă New Europe College. "în 1993 am fost pentru prima oară în Bucureşti", spune, la un moment dat, în interviu. "Sînt extrem de impresionat de transformările din ultimii cincisprezece ani. Nu mi-aş fi închipuit că traficul stradal poate cunoaşte o asemenea curbă ascendentă în doar cincisprezece ani. Arhitectura mi-a făcut multă plăcere (...) cunosc un pic Bucureştiul, asta se datorează faptului că am umblat, am umblat. în aceste plimbări am descoperit că Bucureştiul este o bijuterie arhitecturală şi sper să rămînă aşa; o bijuterie arhitecturală, incluzînd aici şi clădirile mici cu un etaj, ale căror frontoane prezintă superbe elemente decorative..." (Ciudat, cînd te gîndeşti că Hans Magnus Enzensberger declară că Bucureştiul e cel mai urît oraş din Europa şi, din păcate, nu e singurul care spune asta.) Catalogul românesc, Der rumänische Katalog, inclus în Katalog von Allem cuprinde succinte referiri la România, din care vă oferim o scurtă selecţie. Cartea urmează să apară la Editura Ammann din Zürich.

1. Dorul

Singurul dor în faţa căruia nu mă dau bătut tocmai fiindcă nu există: dorul după ceva ce nu cunoşti.

2. Posibilitatea

Apropierea de Basarabia care mă presează pe parcursul şederii mele în România din toate părţile, împrumutîndu-i ceva din mirajul aventurii, a acelui timp final şi de aceea fără timp, cunoscut de mine din evocarea unei ierni basarabene a autoarei Dinah Hinz. Bunica ei fusese obligată să dea foc la perdele, fiindcă acest foc era singura posibilitate de a izgoni lupii înfometaţi care cercetau odaia - cu labele sprijinite de marginea ferestrei - pîndindu-şi victimele (parcă-i o scenă din filmele cu Dracula! n. t.).

4. Iluminatul

Iluminatul oferit de un bec neacoperit în pasajul devastat, sufocat de beton, care duce la staţia de metrou "Universităţii", îl percep ca pe o lumină dezolată, una din luminile acelea reci, ce nu au forţa necesară să arunce o umbră (pasajul e acum renovat şi bine luminat! n. t.)

5. Perechea contrariilor

Nu disperarea mimată, ci aceea evidentă, mult mai puternică, pe chipul omului de la intrarea în Foişorul de foc ş...ţ cînd mi-a explicat cauza depresiei lui prin faptul că, deşi ştia că activul şi pasivul n-ar fi trebuit să formeze o pereche de noţiuni contrare, tot nu reuşise să afle ce trebuia să faci ca să te naşti, în sfîrşit, şi dacă acest lucru ar trebui să se întîmple.

6. Lucrurile

Lucrurile îngrozitoare care sînt mereu acelea comise nu pentru că ar fi necesare, ci pentru că se lasă făcute.

7. Vulgaritatea

Vînzătoarea de la magazinul "Victoria" din Bucureşti - magazinul arată ca un izlaz devastat - o femeie pe care o găsesc de o frumuseţe vulgară şi mă surprind imediat punîndu-mi întrebarea, dacă, în această ordine de idei, frumuseţea ar învinge vulgaritatea, ceea ce ar fi la fel de inexact ca şi cînd vulgaritatea ar obţine o pondere mai mare decît frumuseţea.

8. Liftul

Uruitul ameninţător al liftului în urcuşul lui pînă la etajul 16 al hotelului Dorobanţi şi hurducătura la oprirea şi pornirea lui, etaj de etaj, mi-ar fi părut mai puţin ameninţătoare, dacă vreunul din călători ar fi spus "Bună ziua" sau altceva consolator la intrarea în lift (la hotelul Dorobanţi sînt cazaţi mulţi turişti străini! n.t.).

10. Capitalismul

Nevoia de recuperare a unor decenii de privaţiune literară a unui popor, foamea de lectură a românilor care sare acum în ochi peste tot, fără a trebui să fie explicată, dar care, pe de altă parte, s-ar putea argumenta prin aceea că românii, siliţi acum să supravieţuiască ca întreprinzători capitalişti, s-au gîndit, în primul rînd, la improvizarea unui stand de cărţi pe marginea trotuarului şi, în al doilea rînd, că şi la temperaturi sub 0 grade aici nimeni n-o să-şi piardă cheful să răscolească prin standurile de cărţi încotoşmănit, în ciuda gheţii şi a mocirlei (oare românii nu au cunoscut interesul pentru lectură, nici standurile stradale de carte înainte de 1990? n. t.).

20. Ura

Am răsuflat uşurat cînd lîngă unul care-şi striga în gura mare ura: "Moarte ţiganilor!", a apărut şi un al doilea, acesta mi-a spus: "Nici vorbă de ură, se dă doar în spectacol".

20 a. şi cea mai mare derută desprinsă de aici a fost aceea că trebuia să te îndoieşti de amîndouă - şi de ură şi de spectacol (oare de ce vor fi fugit ţiganii din vestul blond să se cuibărească în România, Serbia şi Ungaria? n.t.).

Nu am de gînd să comentez pe larg aceste însemnări ironice, subtile, observaţii ale unui scriitor străin care-şi exprimă, în felul lui, ataşamentul pentru România. Citiţi-le şi veţi înţelege titlul meu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara