Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Pe aripile crizei de Barbu Cioculescu





O sută treizeci şi cinci de miliarde de galaxii se dilată şi apoi se contractă, nenumărabile astre pe lângă care Terra e un grăunte de praf se nasc, altele pier supte de negrele găuri - în Cosmos se petrec fără încetare crize de proporţii depăşitoare minţilor noastre. De ce ne-am pierde cu firea atunci când, după ani de umflare cu pompa a PIB-ului, bate ceasul contracţiei: vârful acului pătrunde în veselul, coloratul, zburdalnicul balon. Care face phhh şi buff!

Ne îngrijorăm, căci dacă anii de bucuroasă creştere a PIB-ului nu ne-au schimbat starea, ani de criză ar putea să ne arunce în stradă întâi şi întâi pe noi, muncitorii intelectuali. Bănuiala că nu pe norocosul vecin, ci pe tine te va pocni ghina nu e lipsită de orice temei: criza n-o descurajează pe Fortuna să-i avantajeze mai departe pe cei îndrăzneţi. Şi astfel, specialişti în finanţe, economie, administraţie, ghicit în cafea ne dau asigurări că un climat mai potrivit pentru îmbogăţire decât criza nu s-ar putea afla. Nici n-ar fi de aşteptat să treacă toiul: acum e momentul fericitei, maximei lovituri. Gândeşte-te: cu mia de roni cu care de-abia cumpărai un metru de teren, acum cumperi o ogradă - un stadion, dacă ai prieteni. Preţul imobilelor scade ameţitor, e suficient să apeşi cu degetul mic un senzor şi-ţi va aparţine ce n-ai visat.

Pe aripile crizei se negociază pe nimica toată acţiuni - adevărate lingouri de aur - mâine, când va izbucni normalitatea. înfumuratul automobil de o sută de perechi de cai putere care-ţi rânjea din vitrine inabordabile, snobându-te, ţi se propune acum, leşinat, în cele mai convenabile condiţii. Lunar, vei scoate din buzunar câte 28 de euro, timp de cincizeci de ani şi va fi al tău, pe viaţă. Pe a ta, într-un caz pe a amândurora, eventual mai luându-o şi altora.

De ce să sorbi un ceai la automat şi, sporind efortul, să nu achiziţionezi o plasmă, la jumătate preţ? Uriaşe hale, suind pe scări rulante batalioane de chilipirgii, deschise 24 de ore din 24, rezervă un etaj unor sute, mii de plasme în funcţiune, cu sunetul dat la maximum. Chiar vrei să rămâi credincios bătrânului televizor cu ecran bombat care, înconjurat de mobile stil, s-a contaminat de la ele, devenind o antichitate? Atunci să te pregăteşti pentru o criză al cărei sfârşit nu-l vei mai apuca, iar căreia nepoţii îi vor achita scadenţele - cea de acum e de vreo douăzeci de miliarde de euro.

Vei fi, ca şi până acum, un vechi reacţionar, eternul nemulţumit care făcea zâmbre şi pe vremea lui Ceauşescu, cârtind că nu se găseşte una şi alta, pe când Casa Poporului creştea, cat cu cat. De pe banca din parcul cu jedou - un dar al lui Vanghele - vei vorbi de la obositul dumitale mobil, în loc să combaţi bărbăteşte luând, la preţul de un leu, unul nou cu cameră foto, video, radio, ceas, calculator, răzătoare - şi agendă! Dar nu vrei să scoţi leul acela şi harpiile crizei bat din aripi asupra noastră a tuturor. Iar dacă nu vrei ca bănuţul d-tale salvând România, să aducă o gură de aer carpatin Uniunii Europene însăşi - recent îmbogăţită cu 33 de deputaţi de-ai noştri, 32 de cavaleri şi o jună - nu simţi ruşinea urcându-ţi în obraz, remuşcarea muşcându-ţi hălci de conştiinţă, vina copleşindu-te? Ce fel de om eşti, care ne strici rânduiala tuturor celorlalţi?

Nici n-a lovit bine criza şi ai şi dezertat din rândurile noastre, ale superconsumatorilor genetic modificaţi. Visezi la epoca de patriarhală linişte a bunicilor. Habar n-ai ce crize vor mai fi fost pe atunci. Ne informa divinul Mateiu cum că, din 1905, leul căzuse dezastruos din valoare. Parcă îl văd pe bunicul meu Gheorghe ducând-o de mână pe mama, copilă, pe Calea Victoriei, prin magazine cu felurite, încântătoare obiecte. în fapt, răsfoiesc colecţia pe anul 1904 a publicaţiei intitulată "Progresele ştiinţelor", "Revistă Enciclopedică, Ştiinţifică, Instructivă, Educativă şi Moralisatoare". Format mare, ilustraţii dese, unele în culori. Câtă mai progrese, iată-le pomenite în editorialul primului număr: "Cititorul cel mai cult va trage foloase din contactul său cu revista noastră, iar adultul care abia ştie să citească va fi surprins că este în măsură să guste satisfacţii de o natură superioară; să pătrundă tainele universului; să se iniţieze în frumuseţile splendide (sic, n.n.) ale astronomiei; să-şi explice ultimile cuceriri ale ştiinţei: telegraful fără fir, balonul cu cârmă, navigaţia sub marină, fotografia culorilor, comunicaţia cu locuitorii de pe Planeta Marte şi atâtea altele minunăţii ale vremurilor moderne."

Un lung studiu despre radium preluda pe cel privind Fericirea în menagiu, apoi Codul manierelor elegante, cu primele imperative: "un tânăr va trebui să dea braţul mamei sale, iar nu surorei, un unchiu nepoatei, un nepot mătuşei şi un văr verişoarei". Cugetările sunt şi ele la înălţime: "Fugiţi de un bărbat care nu crede în fericirea căsniciei" - Carmen Sylva. Un anonim, cu experienţa vieţii: "E greu de făcut avere, dar şi mai greu de a o păstra!" Lume cumpătată. Dar ce cumpăra ea? Iată-i, pe Granpa şi pe mama în pasajul Vilagros - totdeauna m-a fascinat, poate din pricina boltei acoperitoare - intrând în magazinul d-lor Maier şi Stern, de la numărul 3. Interesat de noutăţi, granpa putea să se oprească la un Stereoscop american, "confecţionat din lemn de acaju american, cu sticle Flammarion ca la lunetele astronomice". Iar "în acest stereoscop vederile apar mari, clare, distinse (sic, n.n.), detaşate de fond, ca şi cum ai trăi". Preţul, împreună cu fotografii, 10 franci. Era televizorul, ce zic, plasma vremii, cu aceea în plus că realiza vederea în relief. în poze: încoronarea regelui Angliei, pe bordul unei nave de război, un voiagiu în India, viaţa lui Isus la băi de mare...

Mai atrăgător era, poate, un fonograf, marca Lyra Universal, "ultima creaţie, cu totul perfecţionat, având un mecanism de preciziune extrem de solid, aşezat pe un postament solid fabricat la o presiune de 8000 de atmosfere, lustruit şi elegant decorat", cu un regulator nivelator sistematic, pavilion lung de metal argintat "reproducând clar, sonor şi cu nemaiîntâlnită tărie, ca cel mai scump fonograf Edison". Lei 15,50 fără cutie, 17,10 cu trei cântice. Ţinea loc de combină, dar nu numai el: fără să fii notist puteai să te înzestrezi cu un Bandonifon - instrument compus dintr-un burduf executat dublu din piele şi lemn lustruit, dispunând de clape de nikel, ori cu un Hohnerphon, acesta cu pavilion de alamă: "nemaiîntâlnită tărie la tonuri clare, când line, când tunătoare, când vibrătoare". Aici "prin apropierea şi îndepărtarea mânei de pavilion se obţine (sic, n.n.) tonuri de un efect grandios uimitor". Ce mai: "Şcoala cea mai perfecţionată pentru a deveni artist muzical". Costa numai 2 lei - redus de la 3,75. Proporţia la care tocmai s-au ieftinit recent electricalele.

Dar dacă te ispitea un Trombino? La care "suflaţi fără nici un studiu şi fără a avea cunoştinţă de note, imediat cele mai frumoase cântice, dansuri, marşuri". Adică "cea mai frumoasă petrecere pentru case, societăţi şi serbări, la escursiuni, ture pedestre, cu velocipede şi trăsuri, la partide de pe barcă". Sigur, nu sunt numite toate posibilităţile. Nichelat, cu 18 tonuri, era ceva mai scump: 18 lei cincizeci de bani. Cu Organola, "cea mai admirată noutate a secolului", o orgă-muzicuţă portabilă, apăsai pe taste "obţinând repede acorde în Dur şi Moll, precum şi acompaniament în başi". Costa numai 6 lei - un fleac faţă de gramafon: ăsta costa 78 de lei. Obosiţi, granpa şi cu mama poposeau la localul din preajmă, al fraţilor Mircea, "Carul cu bere", cel mai spaţios mai curat şi cel mai prompt serviciu, bunicul comanda o halbă de bere - Bragadiru - iar pentru mama, un sirop de zmeură, în butelie cu dop de cauciuc.

Atâtea obiecte dispărute din uz, precum în zilele noastre maşina de scris, stiloul, pălăria, şoşonii, halatul bărbătesc de mătase, pantofii de lac, cărţile puse pe piaţă altfel decât în pachet cu ziarul - nu insist. Au fost bunicii noştri consumeri, se înconjurau ei, oare, de obiecte perfect inutile? Imaginea unui salon de la începutul trecutului veac, cu inventarul lui, greu de conceput în epoca sticlei şi oţelului, ne spune totul. Priviţi fotografia salonului/ salonaşului, cu sofalele sale, cu consola, secretair-ul, draperiile de catifea, covoarele ample, unele pe pereţi, cu statueta, bibelourile, cristalurile, porţelanurile, vaze înalte şi văsuleţe transparente, şalul de pe pian, florile artificiale din vaze, lămpile nouveau style, pe picior de bronz patinat -, dar şi casa lui moş Costache, vă mai amintiţi? Cea din film.

Criza economică din preajma primului mondial s-a soluţionat prin izbucnirea conflictului armat, cea din '29 prin izbucnira celui de-al doilea război mondial. Cum va lua sfârşit criza din 2009 ne-o vor spune rezultatele alegerilor prezidenţiale din Iran. Pe aripile crizei, penele sunt când de gheaţă, când de foc.