Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Orchestra Română de Tineret a reconfirmat în Berlin de Eugen si Dan Dediu-Sandu

Filarmonica din Berlin – Young Euro Classic: Orchestra Română de Tineret

A trecut de-abia cea de-a treia seară a festivalului şi se ridică următoarea întrebare: cum se poate depăşi un asemenea nivel? Nicio orchestră de tineret nu e echivalentă cu o altă orchestră de tineret. În unele cântă aproape numai copii, pe când în altele cântă profesionişti, care şi-au început deja cariera muzicală. Printre aceştia din urmă se numără şi membrii Orchestrei Naţionale de Tineret a României. Oficial, limita de vârstă se află între 18 şi 28 de ani. Dacă însă ne-am uita mai cu atenţie, am observa anumiţi muzicieni care dau impresia că sunt în mod clar mai în vârstă. Noţiunea de „orchestră de tineret” poate fi uşor demontată aici, mai ales atunci când ea însăşi sugerează că trebuie exersată indulgenţa din partea spectatorului, deoarece toţi sunt încă atât de tineri. Însă în acest caz nu e nevoie deloc de indulgenţă: Orchestra Română de Tineret poate fără nicio problemă să ţină pasul cu alte orchestre de talie mondială.


Muzica de acasă

La festivalul Young Euro Classic există bunul obicei ca fiecare orchestră să prezinte şi muzică din propria ţară. În acest sens au fost cele Trei dansuri româneşti scrise la mijlocul secolului al XX-lea de Theodor Rogalski, un compozitor foarte apreciat în România, dar complet necunoscut la noi. Astfel, piesele au sunat mai întâi cum ne imaginăm noi muzica românească: puţin din dansurile populare à la Bartok şi un pic de Enescu, totul cu o uşoară tentă impresionistă. Apoi, pe ici pe colo, semnale orientale efective, o altă trăsătură caracteristică a folclorului românesc. În ansamblu, o muzică ingenioasă şi bine structurată, care se sprijină pe efecte sigure ale orchestrei, pe care aceasta nu le-a lăsat să scape neobservate.


O uluitoare cultură orchestrală şi o disciplină rafinată

Adeseori, orchestrele de tineret compensează lipsa de experienţă a membrilor lor prin angajament şi dăruire. În acest caz, a uimit, înainte de toate, seriozitatea de care au dat dovadă cu toţii. Probabil, trebuie să fi repetat până la epuizare. Dirijorul orchestrei, Cristian Mandeal, este un veritabil pedant. La el nu trece nici cel mai neînsemnat detaliu fără a-l fi descoperit după multă chibzuinţă şi a-l fi gândit cu precizie dinainte. Rezultatul este o uluitoare cultură orchestrală. Lucrările cu instrumentaţie masivă apar clare şi zvelte, deloc voluminoase sau chiar corpolente, ci mai degrabă musculoase (tonifiate). Rareori se aude o aşa disciplină rafinată cu o asemenea consecvenţă.


În lesa scurtă

Chiar şi unele orchestre de vârf pot lua ca exemplu tinerii muzicieni români. Pe de altă parte: Cristian Mandeal ţine cam mult orchestra în lesa scurtă. Dansul celor şapte văluri din opera Salomeea de Richard Strauss a fost prezentat perfect, acţionând un pic fără umor şi renunţându-se totuşi cam mult la exotism şi erotism. De altfel, ansamblul poate cânta complet diferit, după cum a dovedit-o în cele două bisuri de Aram Haciaturian şi Johann Strauss-fiul, întrucât aici dirijorul a fost mai subtil - nefiind deloc mai puţin precis, ci doar ceva mai relaxat.


Una dintre cele mai bune interpretări ale Pateticii

Adevărata senzaţie a stârnit-o interpretarea celei de-a şasea simfonii, Patetica de Piotr Ceaikovski. Nu a fost numai execuţia tehnică cea care l-a lăsat pe ascultător cu răsuflarea tăiată, ci, înainte de toate, înţelegerea acestei impresionante lucrări tragice. Întrucât nu a fost nimic montat sau studiat – aici a părut literalmente că fiecare a înţeles că e vorba despre viaţă şi moarte. Expresia a fost dusă la extrem. Rareori a fost simţită partea a doua mai uşor-dansantă sau partea a treia atât de impulsivă şi nefericită. Întregul a fost cutremurător în nemilostenia sa şi mereu se isca întrebarea: de unde au aceşti tineri muzicieni experienţa de viaţă necesară pentru a simţi atât de adânc miezul acestei muzici? La sfârşit a trebuit să ne ţinem răsuflarea. Pe scurt: una dintre cele mai bune interpretări pe care a avut-o vreodată această lucrare. A fost cea de-a treia seară a festivalului Young Euro Classic şi se pune involuntar întrebarea: cum se va putea depăşi acest nivel?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara