Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul Magic de Cronicar

Sfîrşitul anticariatelor

Serios, divers şi bine informat se dovedeşte a fi numărul 11 (din noiembrie 2008) al revistei timişorene Orizont. Cronicarul a citit-o cu plăcere, oprindu-se pînă la urmă asupra a două articole. Mai întîi, veşti bune privind traducerea autorilor români în limbile europene ne dă Ilinca Ilian în articolul "Spania citeşte România": "Dacă adesea ne întrebăm de unde trebuie pornit pentru a ne promova în străinătate literatura, din trecut sau din prezent, din epoca interbelică, desigur, uşor atinsă de patina timpului, însă totuşi solidă ca reputaţie, sau din contemporaneitatea cea mai acută, răspunsul, iată, poate veni din Spania. Ultimele apariţii ale noastre în spaţiul hispanic cumpănesc fericit recuperările şi pulsul fierbinte al literaturii prin publicarea, pe de o parte, a unor opere de Camil Petrescu, Mihail Sebasitan, Max Blecher şi pe de altă parte a unor antologii sau cărţi de Denisa Comănescu, Dan Lungu, Alexandru Ecovoiu. Mă refer aici la două aripi făcute să bată la unison datorită neobositului şi talentatului traducător Joaquin Garrigós, pînă de curînd singurul tălmaci din română în spaniolă. De puţin timp, efortului său încep să i se alăture şi alţii, iar acest articol este dedicat unuia din ei, Viorica Patea. Sub semnătura şi îngrijirea acesteia au apărut la interval de cîteva luni două traduceri remarcabile: Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt (Diario de la felicidad, traducere şi editare de Viorica Patea în colaborare cu Fernando Sánchez Miret şi George Ardeleanu, Ed. Sigueme, Salamanca, 2007, carte apărută cu sprijinul Institutului Cultural Român prin Programul de subvenţii pentru editare) şi Proiecte de trecut, celebrul volum de povestiri din 1982 al Anei Blandiana - Proyectores de pasado, Ed. Periferica, Cáceres, traducerea din spaniolă de Viorica Patea şi Fernanado Sánchez Miret." O veste mai puţină bună ne dă Radu Pavel Gheo în articolul "Slănina şi cartea": "Nu demult am remarcat un lucru care, pentru un oraş de talia şi cu pretenţiile culturale ale Timişoarei, ar trebui să fie şocant: în Timişoara nu mai există nici un anticariat. Singurii care mai vînd cărţi apărute acum zece, douăzeci, cinci zeci de ani sunt cei cîţiva vînzători ambulanţi, Ťcăruţaşiiť, cu tarabele lor plasate în aer liber (sigur atunci cînd e vreme bună)." Într-adevăr, dispariţia anticariatelor spune mult despre locul pe care începe să-l ocupe cărţile în sufletul oamenilor.



Concilierea generaţiilor?



Din nr. 11/ 2008 al revistei RAMURI, ne reţine atenţia interviul amplu acordat de criticul Gheorghe Grigurcu Dorei Pavel. Este adusă în discuţie, printre altele. situaţia actuală a cronicii literare, o instituţie aflată în regres, crede autoarea interviului. Aceasta mai ales după ce criticii din generaţia interlocutorului ei, cei mai mulţi, şi-au diminuat prezenţa. Gheorghe Grigurcu nu este de aceeaşi părere: "Şi în anii 80, şi în anii 2000 s-au ivit cronicarii literari care să Ťpreia ştafetať noastră, a celor ce în anii 60 am avut ocazia de-a inaugura o nouă etapă a speţei (...) Cronica n-a murit şi nu-i prevedem extincţia". Şi pentru a ilustra cele spuse, câteva referiri concrete: "Exegeţii afirmaţi în ultimii ani, îi amintesc mai întâi pe cei de la România literară, care-mi sunt mai familiari, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Tudorel Urian, Cosmin Ciotloş, Simona Vasilache, precum şi alţii, între care Paul Cernat, Carmen Muşat, C. Rogozanu, Luminiţa Marcu, oferă criticii omagiul unei sensibilităţi estetice imediate, al unui joc speculativ atrăgător (...). În orice caz nu s-a produs o breşă între critica de ieri şi cea din această dimineaţă de secol". După cum se poate vedea, conflictul dintre generaţiile literare nu este, cel puţin în cazul criticilor, chiar insurmontabil.



Să nu spui niciodată niciodată



Stăm ca proştii, cu gurile căscate la televizoare ca să aflăm veşti. Despre soarta noastră. Mereu în mîinile altuia, altora, mereu, parcă, la discreţia jocurilor, contextului, hazardului politic. De lecuit, ne lecuim prea puţini. Ca o boală contagioasă ne contaminează precipitarea din preajma alegerilor şi de după. Sondajele ne ameţesc şi mai tare. La CNN, la ştiri, am apărut zilele astea din nou. Nu cu vreo ispravă de bine. Nu. Cu celebrul schimb de pahare răsturnate în poală sau direct pe figură de doi vajnici politicieni români. O întreagă dezbatere pe acestă temă la un important canal de ştiri. Mai deloc despre febra facerii şi a desfacerii guvernelor. Schiţe de guvern, de o culoare sau alta, am avut şi înaintea votului. Oamenii politici se grăbesc spre putere. Pentru noi, perspectivele nu erau încîntătoare. Jocuri fine, întîlniri de taină, tăceri, declaraţii reţinute sau, dimpotrivă, ditirambice, du-te,vino la Cotroceni şi pe la sediul fiecărui partid politic. Scenarii peste scenarii, zeci de emisiuni tv şi de articole prin ziare care asamblează puzzle-uri fel de fel, combină, mută, îşi dau cu presupusu. Am auzit cu toţii nume de prim-miniştri, nu a fost o gamă largă, de alianţe, de miniştri, de formule de putere şi de opoziţie. În timp ce noi sîntem tot mai osteniţi de viaţă, de criza care ameninţă şi despre care nu se înghesuie mai nimeni să vorbească mai clar - în Germania este subiectul numărul unu al analizelor şi comentariilor de mare fineţe ale specialiştilor, iar doamna Merkel este ţinta unor contestaţii solide, cu argumente - politicienii noştri sînt neobosiţi. Mirosul puterii îi ameţeşte. Dorinţa e mare. Cui îi pasă de noi? La începutul săptămînii, bombă: PSD, implicit PC, face Guvern cu PD-L, care nu zice nici "pîs" de UDMR. Numai puţin dacă s-ar derula filmul înapoi, ar ţîşni injurii, mocirlă, venin, scuipături, injurii. Mă rog, tot arsenalul. Nu vor merge NICIODAT| împreună. Îi despart oceane şi continente. Acum, zîmbete mulţumite, programe comune solide, înţelegere şi armonie. Să rămînă povestea aşa? Oricum, doamnelor şi domnilor, un lucru e limpede. Îl ştim de prin filme: să nu spui niciodată "niciodată". Nici în iubire şi, se pare, nici în politică.



Americanii nu înţeleg



Un foarte interesant interviu, cu întrebări incitante şi răspunsuri substanţiale, a apărut în numărul din 5 decembrie al COTIDIANULUI. Cronicarul selectează doar ultima şarjă din discuţia, amplă, purtată de Andra Matzal cu Rob Riemen, filozof şi director al Nexus Institute din Olanda, pornind de la recenta carte a acestuia, Nobleţea spiritului. Un ideal uitat (proaspăt tradusă în româneşte, la Editura Curtea Veche).

Iată întrebarea: "A influenţat în vreun fel criza economică impactul ei la public?". Şi iată răspunsul: "E o chestiune foarte interesantă, pentru că (sic!) cum mă aflu în România, după ce am fost în Mexic, la lansarea ei, iar în urmă cu vreo două luni a fost publicată în Statele Unite, la Yale University Press. În America nu s-a făcut prea multă publicitate cărţii, ba chiar au fost vreo două publicaţii care mi-au distrus cartea. În Mexic însă am apărut de patru ori la televizor, inclusiv la principalul jurnal de ştiri de seară, două pagini de interviu în ziar, două ore la radio, iar asta m-a uimit. În ţara mea, sunt la a treia carte, am o oarecare popularitate şi totuşi nu s-a întâmplat asta. De fapt, nici dacă ar apărea Platon nu cred c-ar avea parte de atâta mediatizare, aşa că am vrut să aflu de ce. Iar toţi mi-au dat acelaşi răspuns: criza financiară. Pentru că au făcut conexiunea: criza financiară este totodată o criză orală şi culturală.

Cum se întâmplă că în Mexic şi aici în România lumea a făcut conexiunea, iar în America, nu? Pentru că ei, americanii, încă nu înţeleg ce se întâmplă cu adevărat şi că, de fapt, aceasta nu este deloc o criză financiară, ci cea mai mare înşelăciune a secolului. Pentru că în continuare modelele sunt considerate oamenii cu bani, oameni ca Martha Stewart sau Donald Trump, ceea ce este o mare perversiune. Speranţa ar trebui să vină dinspre oamenii obişnuiţi."

Aşadar, noi am făcut conexiunea şi înţelegem adevărata natură a crizei mondiale, în timp ce americanii, care au exportat-o în toată lumea, încă n-o înţeleg.

Ne-am mai liniştit?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara