Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul Magic de Cronicar

La peste 200 de kilometri

de Bucureşti



O critică severă la adresa ultimei mode literare găsim într-un editorial (remarcabil prin suita de caracterizări decise şi expresive) semnat de Ovidiu Dunăreanu în revista Ex Ponto din ianuarie-martie 2006. Editorialistul constată că numeroşi autori tineri scriu "o poezie lăbărţată, care narează întruna, exacerbând datele unui biografism insignifiant şi pe cele ale unei sexualităţi ostentative", poezie cu care îşi închipuie că revoluţionează genul. "Cu această Ťtreanca-fleancať - se întreabă Ovidiu Dunăreanu, retoric -, lipsită de virtuţi şi profunzimi, care nu aduce în substanţa ei nimic surprinzător, înţesată de extravaganţe şi rătăciri ce frizează vulgaritatea, şi care este la ani-lumină de forţa de seducţie a adevăratei şi eternei poezii, vor aceşti Ťslujnicari de şcoală nouăť să conteste ceea ce s-a făcut în domeniul liricii până în prezent?"

Observaţii similare se fac, în editorial, în legătură cu proza: "Nici proza unora dintre exponenţii noului val nu este mai brează. Însăilată în grabă, cu materialele şi arhitectura cele mai ieftine, fără miză, împănată, la fel de provocator, cu scene licenţioase, croită după tipare hollywoodiene, în care prevalează faptul asupra imaginaţiei, neconcludentă din punct de vedere stilistic, ea se chinuie să ne sară cu stridenţă în ochi" etc.

În sfârşit, este amendată şi critica literară agresivă practicată de unii autori tineri: "O violenţă nejustificată, un spirit ostil şi gregar de gaşcă, o aversiune faţă de generaţiile mature şi consacrate, afişează şi unii dintre comentatorii literari iviţi din spuma tulbure a noului val."

Asemenea afirmaţii tranşante despre trend-ul din literatura tinerilor nu apar în revistele din Bucureşti. Probabil trebuie să te afli la peste 200 de kilometri distanţă, ca Ovidiu Dunăreanu (care trăieşte în Constanţa), ca să le poţi face cu seninnătate.



Polemici şi iar polemici



Numărul din aprilie al Ideilor în dialog ne oferă un spectacol al polemicilor încrucişate: obiecţiile sînt formulate fără ocol, iar replicile venite din partea celor vizaţi nu se lasă defel aşteptate. Mircea Flonta răspunde obiecţiilor pe care Ştefan Vianu le formulează pe marginea cărţii Kant în lumea lui şi în cea de azi. Zece studii kantiene, iar acesta, la rîndul lui, răspunde prin alte obiecţii obiecţiilor ce i-au fost aduse. Uimitor şi încurajator totodată este că obiectul întregii dispute este... metafizica lui Kant. Încă e bine de vreme ce atîta patos polemic poate fi stîrnit de teme atît de desprinse de lumea noastră. Eugen Ciurtin şi Cătălin Avramescu îşi încrucişează replicile în jurul cazului Mircea Eliade, iar criticul literar S. Damian scrie, cu un condei de veritabil scriitor, un eseu despre filozoful Martin Heidegger. Într-un cuvînt, e multă cultură în paginile acestei reviste, dar şi mult aplomb polemic, Idei în dialog începînd să capete alura unui cîmp de bătălie intelectuală.

Pascale



Observatorul Antenei 1, din Sîmbăta Mare, reaşază geografia: postul de televiziune va transmite, în direct, slujba de Înviere de la Mangalia, de pe malul... Dunării. Ştiam că au crescut cotele şi că Dunărea a luat-o pe unde nu era înainte, dar parcă totuşi...

SUPLIMENTUL DE CULTUR|, numărul 73, din 22-28 aprilie, publică prima parte a unei discuţii dintre Adriana Babeţi şi Otilia Hedeşan, antropolog şi universitar timişorean. Destul de... fluid, de (primă)vară, şi sprinţar (că doar ocupă rubrica de Ars Coquinaria), interviul cîntăreşte mentalităţile în pliculeţe de gallus: "acum 30 de ani era o chestiune de prestigiu să găseşti vopsele chimice pentru ouă. Astăzi, cînd se pot lua din market toate nuanţele de coloranţi alimentari, e mai şic să te întorci la vopselele străbunicii." Sărbătoarea, adică, înseamnă diferenţă...

ADEV|RUL LITERAR ŞI ARTISTIC, apărut sîmbătă, 22 aprilie, face risipă de "citări" ale Paştelui. Numai că, glose fără dată, pe care ai prea putea să le uiţi într-un sertar şi să le publici peste un an (ceea ce e şi bine, e şi rău...), articolele tematice nu te reţin prin mai nimic. Şi nu e o constatare izolată. Să se molipsească revistele, una după alta, de primăvăratică astenie?



Groaznic! Groaznic!



Cronicarul s-a întristat rău. Nu credea că mai există reviste precum Eminescu. Luceaf|rul românilor de pretutindeni editată de "societatea literar-artistică Sorin Titel din Banat", cu sediul în comuna Mehadia. Se subintitulează "revistă de cultură". Nu, nu de cultură e revista, ci de cult al personalităţii. Nu, nu al personalităţii lui Eminescu (deşi toate clişeele sunt aduse pe copertă: poza romantică încununată de lauri desenaţi, semnătura poetului, ultima strofă din Luceafărul), ci de cult al personalităţii unui anume Nicolae Danciu Petniceanu. Pe pagina 2, cu litere atît de mari încît şi cei cu dioptrii + 10 pot să citească fără ochelari, scrie, cu majuscule bolduite: NUM|R DEDICAT SCRIITORULUI NICOLAE DANCIU PETNICEANU. Dedesubt, cu litere chiar mai mari: Fondator - Nicolae Danciu Petniceanu. Dedesubt: redactor-şef - Nicolae Danciu Petniceanu. Pe jumătate de pagină sub titlul anapoda Testamentul lui Eminescu se dă un fragment de articol naţionalist din, probabil, publicistică, dar sub anunţul "text comunicat de ing. Ion Ciama, preşedintele Asociaţiei Avram Iancu" - de zici că domnul inginer e norocosul posesor al unui testament de care nimeni n-a aflat. Ce credeţi că e alături de "testament"? Ei, bine, un poem patriotic, la nivel de clasa a III-a sau a IV-a primară, de acelaşi N.D.P.: "- Ce-i patria ? / O lumină, / Şi-un cîntec/ O naţiune/ Şi-un izvor/ O stea/ Şi-un curcubeu, / În trei culori". Scrisă cu majuscule! În cele 70 de pagini ale revistei format A4 sunt rînduri omagiale, poeme, diplome, "contribuţii" encomiastice strînse de N.D.P., pentru eterna glorie a lui N.D.P. şi articole diletant-naţionaliste. Din articolul Nicolae Danciu Petniceanu şi înscrisurile oficiale, întru posteritate (s.n.), aflăm că mult-omagiatul s-a născut într-o familie de muncitori în 1936, a urmat, în anii '50 Şcoala medie siderurgică din Reşiţa, apoi, în 57-58 Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne şi după absolvirea Şcolii de Ofiţeri, ţineţi-vă bine, a fost " specialist în materie de vize - paşapoarte şi control puncte de frontieră la Stamora-Moraviţa, la aeroportul M. Kogălniceanu, la aeroportul internaţional Timişoara, de unde se pensionează în 1986"! Ce mizerii făceau vameşii de odinioară la frontieră ştie tot omul, dar că ne mai fac mizerii şi acum, la graniţele culturii, asta e prea de tot! l N-am fi pomenit poate de toată tărăşenia petnicenească, dacă pe pagina 1 n-ar fi dată o fotografie inedită a lui Eminescu la Mînăstirea Neamţ, din 1886. Ea provine "din arhiva N.D.P.". N-avem de unde să ştim dacă e autentică, deşi seamănă bine cu poetul. N.D.P. nu ne spune în dezlînatul lui articol pe ce filieră a ajuns fotografia în arhiva sa, dacă a confiscat-o cumva la graniţă sau a primit-o cadou. În fine, dacă e autentică, ar merita cu totul altă soartă!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara