Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
ochiul magic de Cronicar

Moravuri intelectuale



De mult nu a mai scris Mircea Martin un text atît de viu ca cel din ultimul număr al revistei Cuvîntul (15 iunie-14 iulie 2006). Îl citeşti cu plăcerea celui care simte că verva cuvintelor este dublată de adevărul incontestabil pe care tot ele îl înfăţişează: e vorba de portretul intelectualilor români în vremurile de azi, de graba, orgoliul şi optica tendenţioasă cu care fiecare este înclinat să-i judece pe alţii, şi asta într-un mod amintind de superficialitatea glumeaţă a personajelor lui Caragiale. Cităm un scurt fragment: "Ceea ce se observă uşor, aş spune chiar că sare în ochi, este locvacitatea necondiţionată a intelectualului român. El vorbeşte cu două guri şi ascultă cu o singură ureche - în cazul fericit în care se decide totuşi să asculte. El înţelege totul din prima: e aproape obligat să procedeze/proceseze astfel pentru că altfel s-ar plictisi. Tot ce fac, spun ori gîndesc alţii (decît el şi eventual ai lui) îl plictiseşte îngrozitor, îl disperă. Iar dacă respectivele spuse ori scrise se întîmplă să aibă ecou, ei bine, o asemenea situaţie îl dezgustă pur şi simplu." În acelaşi număr atrag atenţia cele două interviuri pe care Laura Albulescu le ia Antoanetei Ralian şi lui Jean Grosu, doi monştri sacri ai traducerilor în limba română. Din ele, ca de altminteri şi din chestionarul adresat unor traducători precum Sorin Mărculescu, Irina Mavrodin, Andrei Cornea sau Radu Paraschivescu, reiese un adevăr trist: că nesocotirea traducătorilor români arată nu numai că importanţa pe care o acordăm limbii române este tot mai mică, dar că, pierzîndu-ne credinţa în limbă, vom intra într-o curbă de extincţie culturală.

Dancefest



Sîmbăta trecută - zi de vîrf la Bookfest. Lumea de pe lume venită să cumpere cărţi, să fie văzută cumpărînd cărţi (cîţiva politicieni), să ia autografe de la scriitori care şi-au cîştigat celebritatea nu în primul rînd prin operă, să descopere noutăţi în domenii "de nişă", în general nemediatizate, să întîlnească vechi cunoştinţe... în aglomeraţia (nu atît de sufocantă ca în anii trecuţi, spaţiul generos şi mai aerisit fiind un mare cîştig al noii "locaţii"), Dan C. Mihăilescu era ubicuu. Lansa, modera, dezbătea, tot timpul în vervă, neconvenţional şi simpatic, iar cohortele dintre standuri se opreau să-l asculte şi acolo rămîneau, atente şi participative, zeci de minute. Fiindcă, dacă există la noi cineva care ştie să facă din prezentarea unor cărţi serioase un spectacol seducător şi incitant la lectură (chiar şi cînd nu îi împărtăşeşte în totalitate opiniile), dacă există un "popularizator" eficient al noutăţilor editoriale valoroase, el e acela. Odată întors acasă, ostenit dar mulţumit de "recolta" de volume ce-i asigură lecturi pe toată vara, Cronicarul s-a apucat să citească presa zilei. Şi, în Adev|rul literar Şi artistic peste ce dă? Un "medalion Dan C. Mihăilescu" întins pe trei pagini mari, toate de citit, de la dialogul cu Marius Vasileanu, şi pagina memorialistică intitulată Controbăind prin AND, la portretul sintetic Un conservator postmodern semnat de Daniel Cristea-Enache. Deşi unde te întorci dai de el, cu scriitorincul nostru nu te plictiseşti niciodată. Neobositul dans cu cartea - Dan C. Fest.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara