Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Ochiul Magic:
Ochiul magic de Alex. Ştefănescu


Strict confidenţial
După deliberările din 10 septembrie 2001, când au stabilit cui vor reveni premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2000, membrii juriului au convenit să nu dea publicităţii lista premiilor până în seara decernării lor (17 septembrie 2001). Nu era la mijloc o manie a păstrării secretului, ci dorinţa de a păstra până în ultima clipă caracterul de surpriză al listei, aşa cum se face şi în alte ţări.
Surpriza a fost însă cu totul alta. Chiar a doua zi, într-un ziar din Bucureşti (în redacţia căruia lucrează - printr-o coincidenţă, bineînţeles, nesemnificativă - nevasta unuia dintre membrii juriului), a apărut lista integrală a premiilor.
Ca să nu mai vorbim de faptul că în alte ziare, în alte zile, s-au reprodus fragmente - interpretate tendenţios - din discuţiile în care s-au antrenat membrii juriului pe parcursul procesului de votare.
Dacă ar avea onoare, aceia care n-au păstrat caracterul confidenţial al deliberărilor şi-ar da acum demisia din Uniunea Scriitorilor. Apare însă un paradox: cum să aibă onoare persoane incapabile să respecte o înţelegere?



Ceva care seamănă cu limba română
La unele dintre posturile de televiziune se vorbeşte o limbă română aproximativă. Milioane de telespectatori care urmăresc, de exemplu, Antena 1 aud de dimineaţa până seara sloganul Rămâneţi aproape!, care ar trebui tradus fie prin Rămâneţi pe-aproape!, fie prin Rămâneţi aproape de noi! A spune Rămâneţi aproape! este la fel de nefiresc ca a spune Rămâneţi în mijlocul! în loc de Rămâneţi în mijlocul nostru!
Populara emisiune Vrei să fii miliardar? de la Prima TV şi-a găsit şi ea, de curând, un slogan care nu e în spiritul limbii române: Faci bani din capul tău! Poate Faci bani cu capul tău! Din capul tău poţi să faci bani numai dacă e de lemn şi extragi din el celuloza pentru fabricarea bancnotelor.



Viaţa lor e un roman
Mica publicitate e plină de literatură. Ca să ne convingem, să citim un număr din România liberă ales la întâmplare (acela din 17 septembrie 2001):
"Domn situaţie doresc cunoştinţă doamnă care nu a fost căsătorită, fără copii, păr lung." Să ne imaginăm o doamnă care întruneşte condiţiile, dar care, cu numai o zi înainte de citirea anunţului, şi-a tăiat părul. Ce tragedie!
"Nelu din Paşcani mulţumesc doamnei Camelia care m-a vindecat de beţie." în mod curios Nelu din Paşcani menţionează şi numărul de telefon la care poate fi găsită doamna Camelia. La fel procedează şi Ştefan din Brăila, după ce mulţumeşte doamnei Camelia pentru altceva: "pentru mine a fost un adevărat înger păzitor, dezlegându-mi cununiile". Nu cumva doamna Camelia însăşi este cea care semnează şi Nelu din Paşcani, şi Ştefan din Brăila, multiplicându-şi identitatea, ca Fernando Pessoa?
La mica publicitate găsim şi adieri de poezie: "Blondă superbă, ochi albaştri, ofer clipe de vis."; "Două domnişoare tinere oferim clipe de extaz la infinit." etc. "La infinit" este o exagerare, dar în poezie se admit exagerările.



Îmbunătăţire bruscă
Există aparate (de fabricaţie românească) pe care le poţi pune în funcţiune doar dându-le un pumn zdravăn. Ceva asemănător s-a întâmplat cu revista Convorbiri literare din Iaşi care, atacată furibund de un grup de scriitori ieşeni, a ieşit brusc din starea de letargie şi a devenit o revistă demnă de interes. Ultimul număr, din septembrie 2001, cuprinde scrisori inedite ale lui Mircea Eliade, texte critice de Irina Mavrodin, Gheorghe Grigurcu, Constantin Ciopraga, Dan Cristea, ca şi dialoguri cu Maria Carpov şi cu Calinic Argatu, episcop al Argeşului şi Muscelului. Revista este ilustrată cu reproduceri fotografice de bună calitate ale lucrărilor unui sculptor talentat, despre care probabil vom mai auzi: Constantin Brâncuşi.
Felicitări revistei Convorbiri literare! Felicitări şi celor care au atacat-o!



Cu degetul la tâmplă
Cătălin Ţîrlea continuă să mediteze periodic, cu un aer grav, pe ecranul televizorului. Ultima oară, ducându-şi un deget la tâmplă, s-a întrebat dacă, după dezastrul provocat de atacurile teroriste din SUA, literatura va mai renaşte şi şi-a răspuns singur - transformându-şi invitaţii în spectatori - că în mod sigur va renaşte, din propria-i cenuşă.
împărtăşim şi noi optimismul lui Cătălin Ţîrlea. Nu există calamitate care să poată distruge literatura. Singurul pericol care planează asupra ei îl reprezintă emisiunile culturale pe care Cătălin Ţîrlea le face la TVR, lălăite şi plicticoase, pline de filosofări à la coana Chiriţa.