Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

„De lucs“

Stilul de viaţă, înţeles inclusiv ca mod de locuire, reflectă întrutotul nivelul de cultură al oamenilor. O vedem mergând pe stradă, prin Bucureşti, pe drumurile patriei ori în aşezările turistice unde fiecare îşi expune gustul artistic în maniere cât mai „personale”. Despre asta scrie Vintilă Mihăilescu în DILEMA VECHE din 19-25 mai 2011. Sub titlul Micile aberaţii ale marilor oraşe, antropologul comentează câteva accidente arhitecturale şi decorative inventariate de blogul cashidelucs.wordpress.com (Cronicarul semnalează şi el un site cu acelaşi profil şi la fel de savuros, www.cocalarimobiliar.ro): „Trecînd în revistă imaginile adunate pe site-ul cu pricina de-a lungul a cîţiva ani, poţi identifica cîteva teme recurente ale micilor şi mai marilor aberaţii urbane ce au urmat privatizării originale a spaţiului citadin. Ele încep cu «detaliile» ce ţin de faţade, de la case vechi, negustoreşti, cu faţade coşcovite pe care surîde un termopan nounouţ, şi pînă la caroiajul pestriţ al blocurilor comuniste, pe faţada cărora fiecare nou proprietar şi-a vopsit şi şi-a amenajat, cum a crezut el de cuviinţă, suprafaţa ce-i revine după calculele sale. Peticele de culori ţipătoare sînt elementul comun cu celelalte clădiri, mai modeste, ba chiar şi cu unele biserici mai făloase. Machiajul faţadelor continuă cu operaţii estetice mai complexe: un balcon transformat în foişor de lemn acoperit cu şindrilă, în stil post-neoromânesc, un apartament de bloc de la etajul doi, pe faţada căruia a crescut un acoperiş în pantă ce taie, oblic, o parte din fereastra vecinului de la etaj, un alt balcon încadrat cu două coloane dorice de ipsos alb strălucitor şi cîte şi mai cîte. (…) Uneori, acest erou al timpurilor postcomuniste, proprietarul, se prezintă însă în expresia sa pură şi directă de proprietar şi atît. Precum în fotografia publicată în urmă cu cîteva săptămîni de Dilema veche şi în care se putea citi următorul afiş lipit pe zidul unei case: «Acest trotuar este proprietate privată!». Scurt şi cuprinzător. Dintre numeroasele imagini ale site-ului care ilustrează această ipostază, am ales următoarea situaţie: un bloc vechi, comunist, cu o peluză lungă de iarbă, îngrădită de un gărduleţ de metal de la un capăt la altul al faţadei; pe doi metri, în dreptul unui apartament de la parter, această bandă verde este întreruptă de o alee pavată care duce la o intrare de garaj tăiată în peretele blocului; spre trotuar, intrarea pe această alee este păzită de o barieră cu cartelă magnetică, de genul celor care păzesc parcările la instituţii; pe alee, îndreptîndu-se spre garaj, se poate vedea un Mercedes nou-nouţ. Punct.” În aceste condiţii, legea referitoare la renovarea faţadelor clădirilor să fie de ajuns?

Marşul Diversităţii

Luna aceasta se împlinesc (doar) zece ani de cînd, în urma presiunilor venite dinspre societatea civilă şi dinspre Consiliul Europei, a fost abrogat celebrul articol 200, care incrimina homosexualitatea. Aniversarea a fost sărbătorită cu ocazia celei de-a şasea ediţii a Gay Fest, organizată de Asociaţia Accept şi încheiată cu marşul cunoscut dintre Piaţa Unirii şi Piaţa Constituţiei. La finalul acestui Marş al Diversităţii au fost prezenţi şi au luat cuvîntul ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris, şi cel al Suediei, Anders Bengtcen, reprezentanţi ai Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ai Parlamentului European şi ai Amnesty International. Şi, dacă aceştia din urmă au arătat că România mai are încă multe de făcut pe calea recunoaşterii drepturilor şi a libertăţilor civile – care au dus SUA acolo unde se află ea astăzi, a precizat şi Gitenstein –, reprezentantul PE a comentat ironic că speră ca în anii următori să poată participa la marş alături de colegii săi români, care, şi de această dată (cu excepţia cîtorva Verzi), au strălucit prin absenţă. Cronicarul se adresează şi el breslei sale, apreciind că un pas mai departe pe calea normalităţii s-ar face dacă presa n-ar mai vâna cu tot dinadinsul senzaţionalismul (pe care la această ediţie a trebuit să-l dibuiască prin mari eforturi) şi dacă ar acorda mai puţină atenţie emanaţiilor lui Pavel Coruţ pe tema homosexualităţii şi manifestărilor de la Marşul Normalităţii în general.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara