Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Premiul naţional de literatură la Festivalul „Tudor Arghezi“ de la Târgu-Jiu

Între 19 şi 22 mai, la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, s-a desfăşurat ediţia a XXXI-a a Festivalului „Tudor Arghezi”. Cu acest prilej, un juriu prestigios a ales câştigătorii diferitelor secţiuni ale concursului literar: pentru volume de debut în poezie, pentru grupaje de poezie, pentru volume de poezie în manuscris şi pentru eseuri critice consacrate operei lui Arghezi. Ca o noutate, de anul acesta există şi un premiu internaţional, care i-a revenit scriitorului Cengiz Abdullayev (Azerbaidjan). Dar, evident, evenimentul cel mai însemnat al festivalului l-a constituit decernarea Premiului naţional de literatură „Tudor Arghezi”, ex equo, poetei Ana Blandiana şi criticului literar Dan Cristea. Aceste premii se acordă de Uniunea Scriitorilor, prin votul membrilor Comitetului Director. Laureaţii au primit şi titlul de cetăţean de onoare al oraşului Târgu-Cărbuneşti. Scriitorii premiaţi în acest an se înscriu într-o serie strălucită care îi cuprinde pe Marin Sorescu, D. R. Popescu, Geo Dumitrescu, Al. George, Laurenţiu Ulici, Gheorghe Grigurcu, Ioan Flora, Gellu Naum, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Eugen Negrici, Ilie Constantin, Grigore Vieru, Constanţa Buzea, Petre Stoica, Mircea Ivănescu, Marta Petreu, Ion Horea şi Gabriel Dimisianu. Prin câştigătorii săi de până acum, acest premiu al festivalului de la Târgu-Jiu reprezintă una dintre cele mai valoroase distincţii literare din ţară.


Presa şi societatea în anii 2000

Într-un material apărut cu cîteva zile în urmă pe site-ul CRITIC ATAC sub titlul „2000. Dictatura pamfletariatului”, Costi Rogozanu face o binevenită istorie a infotainmentului românesc din anii 2000. Ceea ce-o face binevenită, pe lîngă aceea că, din cîte ştim, e una dintre primele pe această temă, e în primul rînd detaliul că e spusă de insider şi de fapt e mai degrabă un „jurnal de teren” decît o tentativă de teoretizare. Teoretizările ar trebui să urmeze după ce s-ar strânge mai multe asemenea texte ale celor care-au luat parte la mişcările presei douămiiste: texte oneste, care încearcă să înţeleagă ce s-a întîmplat şi care să-şi asume opinii proprii, fără aerul că dau verdicte de uz general şi fără să tragă spuza pe vreuna dintre plăcinte. Relatări interesante în acest sens ar veni cu siguranţă dinspre scriitorii implicaţi în număr mare în activitatea jurnalistică, trend aflat în plin avînt în anii ‘90 şi încă de actualitate în deceniul următor.
Istoria trasată de C. Rogozanu e în strînsă legătură cu istoria vieţii publice din aceiaşi ani. Cum analiza merită citită în întregime, reluăm aici doar cîteva dintre punctele sale cheie: tabloidizarea, al cărei ton pare să-l fi dat trustul PRO; radicalizarea anti-Năstase, al cărei exponent era, în anii 2000, „Evenimentul zilei”; a urmat erodarea segmentului de print, făcută, spune C. Rogozanu, nu doar de internet, ci în primul rînd de amintita tabloidizare, căreia i-a urmat parazitismul televiziunii, „incapabilă de conţinut, mereu capabilă de show”; în fine, înainte de tabloidizarea politicii, a fost episodul „anticocalari şi anticomunişti”, dominat de pamflet şi aflat încă în plină derulare – episodul e pus în legătură cu tentativa de creare a clasei de mijloc, prin „bunăstarea pe credit” apărută, pentru cîţiva ani, la mijlocul anilor 2000. Cît despre tabloidizarea politicii, la care asistăm de cîţiva ani încoace, C. Rogozanu îi găseşte o explicaţie de prim rang în implicarea unei generaţii de jurnalişti – a doua postdecembristă – în viaţa politică, omorînd „credibilitatea presei cu armele publicitare şi politice ale puterii”. Concluzia? „Anii 2000 au însemnat agresivitate extremă mediata.” Deceniul următor pare să aparţină agresivităţii birocratizate, spune C. Rogozanu; dacă lucrurile vor sta sau nu aşa rămîne de văzut, dar cel mai relevant aspect al textului este contribuţia sa la înţelegerea parcursului comun al mass-media şi al vieţii publice. Sperăm că-i vor urma şi alte analize de acest fel.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara