Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Şcoala şi ţara

În revista „22”, nr. 30, din 19-25 iulie, Andreea Pora comentează rezultatele slabe de la examenul de titularizare recent susţinut de profesori: „Când «virgula este o întrerupere de sarcină» şi «motivele poeziei sunt iubirea», atunci, evident, «învăţarea este mai captivă». Atât de «captivă» încât 52 dintre candidaţii la titularizare au luat nota 1, alţi 32% nu au reuşit să scoată un biet 5, iar 38% au obţinut note între 5 şi 7, ceea ce le permite, doar, să fie suplinitori. Adică vor continua să predea şi să producă elevi după chipul, asemănarea şi înălţimea lor didactică. Perlele profesorilor te lasă fără speranţă.” Ceea ce atrage atenţia în textul Andreei Pora este faptul că autoarea face corect conexiunile: subliniază cu limpezime legătura de cauzalitate între nivelul precar al şcolii şi situaţia generală deplorabilă a ţării: „Când vezi câţi profesori au dat lucrarea goală-goluţă, împuşcând doar punctul din oficiu, înţelegi de ce continuăm să ne uşurăm patriotic lângă boscheţi, dar şi de ce austriecii au abandonat lupta cu oltenii şi cu latrinele din fundul curţii. Iar după ce asculţi comentariile despre titularizare – la care se înghesuie sindicalişti şi politicieni, foşti autori de perle la Bac, actuali doctori în diverse chestii descoperite pe Goagăl –, ţi se pare firesc să ajungă Ceauşescu figură pozitivă în sondaje, că doar era şmecher şi, din cizmar, iată, a ajuns preşedinte.” Amărăciunea Andreei Pora ni se pare absolut îndreptăţită.


Buzeşti-Berzei. Un nou episod

Tot de la Andreea Pora, din articolul intitulat Berzei - Buzeşti, viaţa în moloz („22” din 26 iulie 2011), puteţi afla, dacă nu sunteţi familiarizaţi cu subiectul, cum în anul 2011 autorităţile locale bucureştene au ignorat legislaţia în vigoare, demolând fără aviz monumente istorice clasate, despre cum unii oameni din zonă, cu casele afectate de lucrări, nu au încă o hotărâre de expropriere, despre cum casa unui om a fost literalmente tăiată în două, deoarece jumătate din ea se afla în raza de acţiune a „străpungerii Uranus”, proprietarilor lăsându-li-se jumătatea de casă cu un perete lipsă, rămas aşa până în ziua de azi. În prezent, lucrările sunt oprite, ca urmare a celor decizii definitive ale instanţelor (suspendarea Planului Urbanistic Zonal şi anularea statutului de utilitate publică al întregului proiect, ambele documente, făcute pe genunchi şi fără respectarea cadrului legal). Culmea este că din toată tevatura, lumea nu e furioasă atât pe primarul Sorin Oprescu, sub bagheta căruia s-au desfăşurat evenimentele, cât pe Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul” şi pe preşedintele acesteia, Nicuşor Dan, care, după ce a demonstrat în instanţă că demararea lucrărilor, aşa cum s-a petrecut, a fost ilegală, acum e în postura de a se apăra.
Reacţia unui locuitor din zonă, om cu carte, de altfel, medic, arată însă că modul de lucru al primăriei e unul care „ţine”: odată distrus ce se putea distruge, oamenii se resemnează şi zic „e, acum, dacă tot au demolat, facă ce-or vrea”. Astfel, cererea ONGurilor de refacere a monumentelor istorice distruse ilegal (refacere prevăzută de lege!) trece în ochii unora drept fantezistă: „Un nou PUZ, renunţarea la sensul giratoriu de la Vulcănescu şi acţiunile în justiţie pentru reclădirea imobilelor dărâmate îl fac pe Emil Tomescu să se închine uluit. «E o aberaţie. Adică au demolat degeaba? Ce vor? Să întoarcă mortul de la groapă? Acţiunea în justiţie trebuia începută atunci când Consiliul Municipal, în 2009, a parafat Hotărârea de expropriere a imobilelor. S-au trezit ONG-urile s-o atace după doi ani, după ce a început demolarea. Înainte ce au păzit? Consider că iniţiativele pe care le are Nicuşor Dan sunt tardive, nu au niciun fel de logică sănătoasă. S-au oprit lucrările şi s-au pierdut două luni preţioase de vară. Treaba asta copiază în mic ce s-a întâmplat cu Bechtelul.» Mariana Iliescu, vecina de vizavi, e speriată ca din «lupta ONG-urilor cu primăria» să nu iasă vreo «tărăgănare, să nu ne mai dea banii». Altfel, procesele ar fi bune, dacă «am avea şi noi ceva de câştigat».” Fără alte comentarii.


Cea mai bisericoasă ţară din Europa

Un scurt reportaj video realizat de Deutsche Welle şi comentat până acum de foarte puţini jurnalişti români face cunoscută în Europa măsura laicităţii statului român: în vremuri de criză, în care se taie de la toate sectoarele vieţii publice, inclusiv de la sănătate şi de la educaţie, România investeşte şase sute de milioane de euro, plus un teren în valoare de două sute de milioane de euro, în construcţia unei catedrale la fel de megalomanice, precum Casa Poporului în vecinătatea căreia se va afla. Cifrele enumerate de jurnaliştii DW sunt grăitoare: în ultimii douăzeci de ani în România s-au ridicat patru mii de biserici, adică la fiecare două zile se inaugurează o nouă biserică, în vreme ce trei şcoli se închid în fiecare zi. Motivaţia obstinată a construirii ţine de un simbolism uşor de combătut, dar cu care niciun politician nu vrea să se pună. Şi nici presa autohtonă nu prea e dornică de dispute: în loc să investigheze mai îndeaproape cifrele date de jurnaliştii germani, realitatea.net oferă un drept la replică Patriarhiei, a cărui concluzie vorbeşte de la sine despre separarea dintre stat şi biserică: „Biserica este şcoală spirituală şi spital duhovnicesc, complementară tuturor şcolilor şi spitalelor publice. De aceea, la solicitarea Bisericii, în şcolile publice se predă şi religia care educă pe copii şi tineri în spiritul valorilor perene şi eterne, completând astfel disciplinele ştiinţifice, iar în spitale sunt prezenţi preoţi de caritate care ajută şi completează practica medicală ştiinţifică, întrucât omul este nu numai trup, ci şi suflet”. Iar când în România încrederea populaţiei în preoţi e cea mai mare din Europa, e greu de imaginat că puterea politică sau presa şi-ar dori să se găsească în dezacord cu alegătorii, respectiv cu cititorii. Pesemne că, la o analiză amănunţită, s-ar putea concluziona că rolul religiei ortodoxe în viaţa publică românească se apropie de cel pe care religia musulmană îl are în Iran; dar idealul Patriarhiei este, probabil, Arabia Saudită.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara