Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Cei buni şi cei răi

Cronicarul a citit articolul lui Bogdan Creţu din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 324, din 7-13 iulie), intitulat USR în criză?, articol care se încadrează în seria atacurilor îndreptate împotriva lui Nicolae Manolescu şi a USR. Premisa intervenţiei sale se dovedeşte de un simplism deconcertant şi de un tezism prea la vedere: tânărul critic îl antipatizează profund pe preşedintele USR şi, atunci, oricine îl atacă pe acesta se transformă în personaj pozitiv, iar cine îndrăzneşte să spună că este de altă părere e considerat demn de tot dispreţul. De pildă, Aura Christi, Dan Mircea Cipariu, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Suciu îi par un fel de cavaleri imaculaţi, iar „reacţia” lui Ioan Radu Văcărescu, aflat în cealaltă tabără, este tratată drept „pripit slugarnică”. La fel, Horia Gârbea, pentru vina de a vorbi în cunoştinţă de cauză şi de a arăta că lucrurile stau cu totul altfel decât le prezintă acuzatorii de serviciu, este executat literar de către Bogdan Creţu, după o judecată sumară, fiind aşezat cu cărţile sale „într-o zonă de pluton”. Dacă Horia Gârbea este în ochii lui Bogdan Creţu un autor de pluton, am fi curioşi să ştim unde îi aşază el, tot literar, pe cei din echipa de acuzatori, de pildă Dan Mircea Cipariu, Adrian Suciu sau Aura Christi. Ce este supărător în demersul publicistic al lui B. C.? Faptul că îşi expune, plin de încredere în sine, principiile morale înalte şi criteriile estetice absolute de care e călăuzit în acţiunea sa, principii şi criterii pe care însă, foarte repede, chiar în cursul textului respectiv, le uită şi joacă în altă piesă – o piesă unde totul e cântărit cu dublă măsură. Pentru un tânăr critic lipsa de obiectivitate este un defect mortal.


Oraşele Stalin

Primim, de la Braşov, numărul 1-2 din 2011 al revistei ASTRA, editată de Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” din Braşov, număr care conţine un amplu şi excelent documentat dosar tematic dedicat oraşelor care au purtat pentru un timp numele Stalin: Braşovul, Kuçove din Albania, Varna din Bulgaria, Eisenhüttenstadt din Germania, Katowice din Polonia, Dunaújváros din Ungaria, plus încă şapte din fosta Uniune Sovietică. Dosarul conţine articolele bine scrise şi ilustrate, semnate de Bogdan Florin Popovici (Oraşele Stalin), Georgeta Filitti (Feţele Oraşului), Corneliu Pintilescu (Oraşul Stalin. 1950-1960. Niveluri şi forme ale discursului identitar). Din articolul primului dintre cercetătorii menţionaţi reţinem un fragment lămuritor: „Dincolo de cultul personalităţii, «Oraşele Stalin» pot fi interpretate şi ca nişte simboluri. Mai întâi, simboluri ale vasalităţii regimurilor politice din acele ţări faţă de Moscova şi liderul comunist (...). Apoi, erau simboluri ale «noii lumi» ce urma să se nască – comunismul; indiferent ce obiective vor fi avut Marx şi Engels, simbolul noii orânduiri era Stalin, al cărui geniu a salvat regimul comunist dintr-un crâncen război. Lumea comunistă nou-venită nu trebuia, aşadar, să aibă de-a face atât cu societatea imaginată de filosofii germani, cât cu lumea construită de Stalin. Din acest punct de vedere, oraşele alese au fost fie centre industriale cu potenţial, ce aveau să renască, fie oraşe industriale nou fondate, care, deci, se năşteau. (...) Exceptând Iugoslavia, care a avut oricum o poziţie de independenţă faţă de Moscova, toate ţările comuniste au avut câte un Oraş (sau măcar noi sectoare din oraş) Stalin.”


Deontologia Corinei Drăgotescu

Şi, fiindcă tot am vorbit într-un meridian din pagina 23 de scandalul din presa engleză, să aruncăm o privire şi în ograda noastră. Luni 12 iulie, la emisiunea „Ultima oră” de pe Realitatea tv, Corina Drăgotescu ne-a oferit o mostră inegalabilă de mizerie morală. A profitat de o fotografie luată pe furiş de un fotograf fără scrupule ca să provoace o întreagă discuţie în studio pe tema felului cum se vedeau desuurile Elenei Udrea, instalată la tribuna unei reuniuni de partid sau de minister, nu ştiu exact. Mai mult, a reprodus secvenţa din filmul „Basic instinct” în care Sharon Stone îi provoacă pe poliţiştii care o anchetează. Lasă că în film gestul e intenţionat, dar Corina Drăgotescu a împins mitocănia până la a pune în gura protagoniştilor filmului replici din presupuse discuţii între Elena Udrea şi colegii ei, referiri la Cotroceni şi altele ejusdem farinae. Pe lângă un astfel de comportament jurnalistic, vocea de ţaţă a Andreei Creţulescu sună melodios, iar Dana Grecu poate fi confundată cu o persoană bine crescută. Cu două timide refuzuri de a accepta „relevanţa” (auzi vorbă!) episodului montat de mediatoarea emisiunii, ceilalţi invitaţi au stat frumos pe scaunele lor ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Mi-am amintit de o întâmplare îngrozitoare de pe vremuri, când, la o coadă la un magazin bucureştean din piaţa Lahovari, un bărbat s-a prăbuşit şi a murit. A fost împins într-un cot al scării pe care se urca în magazin şi acoperit cu ziare. Cineva a sunat la miliţie. Nimeni n-a părăsit însă coada. Au continuat ca şi mai înainte conversaţiile. Poate doar mai în surdină. Ceea ce invitaţii Corinei Drăgotescu n-au făcut. Vocea lor trebuia auzită clar, nu e aşa? Bravos naţiune, halal să-ţi fie!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara