Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Binefacerile televiziunii

Cronicarul e tot mai convins că cine şi-a făcut din televizor un tabiet e un spirit masochist care adoră să fie scuipat în faţă de fiecare dată cînd apasă pe butonul de pornire. Altfel nu-şi poate explica audienţa de care au parte nişte emisiuni care, judecate din unghiul unei elementare exigenţe de gust, sînt de o scîrboşenie care nu lasă loc de discuţii. E de prisos să dăm nume şi exemple, căci aproape totul pe posturile româneşti e de un prost-gust copleşitor. De aceea, cui vrea la sfîrşitul săptămînii să-şi petreacă orele serii într-o ambianţă plăcută Cronicarul îi recomandă să nu dea drumul pentru nimic în lume la televizor. Altminteri, într-un sfert de oră va fi cu nervii praf sub avalanşa unor abracadabrante privelişti: filme idioate, talkshow-uri stupefiante şi interminabilele discuţii despre fotbal sau accidente de maşini. De mult nu se mai pune problema de inteligenţă, ci de lipsa de scrupule a celor care vînează rating-uri peste rating-uri, în dauna oricărei tresăriri de spirit.
Dar întorcîndu-ne la cărţi şi literatură, intuiţia Cronicarului e că cine s-a obişnut cu televizorul nu poate avea o dispoziţie prielnică lecturii, de aici agramatismul galopant în rîndul tinerelor generaţii. Şi fenomenul este evident nu doar la tineri, dar chiar la maturii care, odinioară, deschideau o carte, bucurîndu-se de atmosfera ei. Astăzi nu te poţi bucura de o carte decît dacă îţi fereşti ochii de monitorul colorat. Nil medium est, adică nu e soluţie de mijloc între cele două. Din păcate.


Recensământ viciat de procedură

În presa românească abundă zilele acestea materialele despre recensământul populaţiei, aflat în plină desfăşurare. Din păcate, în afară de ştirile tehnice privind progresul cantitativ al fenomenului şi de cele anecdotice – un recenzor a fost sechestrat în Vrancea pentru că respondentul, cherchelit, voia să stea de vorbă mai mult decît îi permiteau formularele elaborate de Institutul Naţional de Statistică – predomină semnalările unor vicii de procedură. O parte din aceste vicii sunt inerente rubricilor din formulare, căci în cam toate ţările europene întrebările legate de venituri sunt ilegale; la noi ele sunt un segment consistent din formularul adresat cetăţenilor români plecaţi la muncă în străinătate. Dincolo de asta, sunt ţări europene în care s-a renunţat de ani buni la recenzarea populaţiei, din motivul violării intimităţii persoanei. La ei e simplu: datele legate de numărul de persoane rezidente într-un judeţ se găsesc la primării şi prefecturi, ca şi suprafaţa locuibilă şi facilităţile locuinţelor, iar religia şi etnia n-ar trebui să privească decât instituţiile direct interesate, care n-au decât să desfăşoare sondaje în acest sens din fonduri proprii. Ca şi diferitele companii private, pentru care, cum reiese dintr- un interviu realizat de site-ul ziare.com, relevanţa datelor rezultate din recensământ e uriaşă, deşi nu ştim ca ele să fi contribuit financiar la organizarea sa.
Pe lângă aceste vicii structurale, nici recenzorii nu se feresc de abuzuri: de pildă, rubricile oricum facultative şi cu răspuns deschis legate de etnie şi religie sunt deseori completate din oficiu; numeroşi recenzori au trecut cartiere întregi de romi drept „români”, fie din zel propriu, fie pentru că oficialităţile au comunicat neoficial că e bine ca numărul oficial al romilor să rămână cât mai scăzut. Greu de spus deocamdată. Oare şi Patriarhia să fi comunicat că numărul necredincioşilor trebuie aneantizat (şi anatemizat, evident), ca nu cumva să cauzeze elanului construcţiei de biserici din fonduri acordate parţial de statul nostru laic? Nu de alta, dar recenzorul care l-a vizitat pe Cronicar nu voia cu niciun chip să admită varianta „ateu/atee” la rubrica, oricum facultativă, legată de religia declarată, întrebând, aproape ca Ionel din „Vizită”, după un scurt moment de gândire: „Da’ ce, nu te-au botezat la biserică?”. Cronicarul nu ştie dacă ieşirea trebuie pusă în contul proastei creşteri a flăcăului recenzor, probată prin mai multe ieşiri similare, sau într-al instructajului pesemne defectuos la care l-au supus organizatorii. Pe scurt, un exerciţiu intruziv, defectuos şi în bună măsură inutil, dar costisitor, efectuat, curat democratic, sub ameninţarea penalizării pecuniare.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara