Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Intelectualii şi politica

Dosarul DILEMEI VECHI din 22- 28 martie se intitulează „Intelectualii şi politica” şi cuprinde o dezbatere pe tema incitantei cărţi a lui Lucian Boia, Capcanele puterii. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950 (Humanitas, 2011), precum şi patru portrete de oameni politici de după 1989, datorate lui Cristian Ghinea. Vom spune de la început că ideea ni se pare foarte bună. În dezbatere s-au exprimat câteva opinii demne de a fi reţinute, atât de către autorul cărţii, cât şi de către Andrei Pleşu şi Radu Cosaşu, ceilalţi participanţi, redactori sau colaboratori, punând cuviincios întrebările de rigoare. Nu putem intra în amănunte într-o simplă notă ca aceasta, dar poate că vom reveni. Discuţia e abia deschisă, deşi cărţii i s-au consacrat numeroase recenzii, mai degrabă însă descriptive, cum este, de altfel, şi aceea din paginile numărului semnată de Marius Chivu. Ne-am pus, la rândul nostru, câteva întrebări. Prima pleacă de la carte: de ce i s-a părut mai important lui Lucian Boia să examineze relaţia intelectualilor cu puterea decât relaţia, mai cuprinzătoare şi mai generală, cu politica? Rostul şi rolul intelectualului în politică era o temă, într-un fel, mai generoasă şi care nu-şi avea răspunsul înainte de a fi abordată, cum se întâmplă cu tema puterii, care pune un accent aproape exclusiv şi altminteri inevitabil pe oportunismul sau pe laşitatea multor intelectuali români, mai ales în împrejurările excepţionale din deceniile 4-5 ale secolului XX, ceea ce autorul mărturiseşte a fi ştiut dinainte. Să nu confundăm politica şi puterea sau, cum procedează Cristian Ghinea în portrete, pe intelectualul aflat, de obicei, trecător, la putere cu omul politic, intelectual sau nu, care îşi face din politică o carieră: nici unul dintre cei patru intelectuali portretizaţi, toţi de primă mână, nu este om politic iar doi n-au fost niciodată, propriu vorbind, la putere. În sens strict, nu există oameni politici independenţi, adică fără partid, şi, cu atât mai puţin, oameni liberi, cum este caracterizat unul dintre cei care a stat în atenţia lui Cristian Ghinea. Altă întrebare: unde şi când şi-a recunoscut Mircea Eliade „relaţiile cu Garda de Fier”? Şi ultima: afirmând a fi constatat „cât de prost gândesc adesea intelectualii”, s-a gândit vreo clipă Lucian Boia la paşoptişti, la intelectualii epocii lui Carol I, cărora li se datorează România modernă, la E.Lovinescu, peste care trece fugar în carte (probabil fiindcă nu-i ilustrează teza gândirii proaste şi oportuniste), la Paul Zarifopol (bănuiesc că a citit eseul lui intitulat „Marxismul vesel”), la Ştefan Zeletin (vă rog să remarcaţi că îi avem în vedere şi pe intelectualii de stânga, şi pe cei de dreapta) şi la numeroşi alţii? Şi, apoi, a gândi prost nu e totuna cu a face o politică proastă şi, cu atât mai puţin, a se cere la putere. De aceea am fi preferat tema relaţiei intelectualului cu politica, dar, şi mai bine, cu politicul: autorul ar fi fost obligat să se ocupe de ideile politice ale elitei intelectuale româneşti, destule originale şi valoroase, şi nu de caracterul oamenilor. Ne place să vedem în intelectuali, dincolo de slăbiciunile lor omeneşti, lideri de opinie dezinteresaţi, au-dessus de la mêlée, şi nu neapărat politicieni, şi, încă, ahtiaţi de putere. E adevărat că ar fi fost o altă carte şi nu suntem siguri că, având în vedere pofta de senzaţional şi de negativism a multora dintre cei de azi, ea s-ar fi bucurat de tot atâta atenţie. Mircea Vasilescu, redactorul- şef al Dilemei vechi, a sugerat la un moment dat în cursul dezbaterii posibilitatea unei cărţi „în oglindă”, bazată pe intelectualii care au dat dovadă de consecvenţă în ideile lor politice. Cam aceasta era şi ideea noastră.


Nume noi în poezia actuală

Bună idee au avut redactorii revistei STEAUA care, în numărul dublu 2-3, ne propun o amplă antologie a poeziei tinere de la noi. Sunt selectate 22 de nume noi, „under 25”. Citind grupajele de versuri, Cronicarul are de făcut două remarci. În primul rînd, costată că poeţii tineri sunt alţii decât cei pe care ne obişnuiserăm să-i considerăm poeţi tineri. Rapid, cât ai clipi din ochi parcă, promoţiile se succed şi cei care jucau rolul acesta, de tineri poeţi, nu mai pot să-l joace, alţii le iau locul. Şi, în al doilea rând: poezia în noua reprezentare este promiţătoare. Iată un exemplu: „stau pe o bancă/ într-o poziţie extrem de corectă/ cu spatele ţeapăn/ mâinile aşezate pe genunchi/ ca rainman forrest gump/ sau sfinxul/ cu acel zîmbet interior/ stau şi las totul să treacă” (Andrei Dósa). Dar să notăm şi celelalte nume, de care, cu siguranţă, vom mai auzi: Arina M., Ştefan Baghiu, Andreea Bogdanovici, Irina Bruma, Bogdan Coşa, Adrian Diniş, Vlad Drăgoi, Anatol Grosu, Matei Hutopila, Andrei Luca, Ana-Maria Lupaşcu, Cosmina Moroşan, Radu Niţescu, Marcel Olar, Mihai-Ionuţ Ologu, Deniz Otay, Vlad Pojoga, Olga Ştefan, Krista Szöcs, Andreea Teliban, Alexandru Văsieş.


Semnal

Numărul 3 (din luna martie) al revistei RAMURI este unul consistent, cu multe lucruri de citit. Rubricile fixe reunesc scriiitori din diferite generaţii şi fără o delimitare strict regională: Gabriel Dimisianu, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Nicolae Oprea, Nichita Danilov, Gabriel Chifu, Mircea Bârsilă, Dumitru Chioaru, Florea Miu, Nicolae Coande. Grupajul de cronici este susţinut de Paul Aretzu, Gabriela Gheorghişor, Ioan Lascu, Daniela Firescu, Ştefan Vlăduţescu, Mihai Duţescu. Horia Gârbea publică un fragment din traducerea sa „Hazlia poveste a Negustorului din Veneţia” de Shakespeare. Doi scriitori craioveni sunt prezenţi cu texte în alte genuri decât cele cu care ne-au obişnuit: criticul C.M.Popa semnează versuri, iar poeta Ioana Dinulescu publică un fragment de roman. Sub titlul „Personaje marginale în inima adevărurilor noastre celor mai sumbre”, Marc Chambost şi Cornelia Ciolac, vechi colaboratori ai lunarului craiovean, realizează o trecere în revistă a princialelor filme prezentate în ediţia 2011 a Festivalului de la Cannes. În fine, un capitol al Ramurilor şi ilustraţia frumoasă a acestui număr sunt dedicate chiar oraşului care găzduieşte revista: „Cultura, în Craiova de altădată”, o rememorare de Alexandru Niculescu, şi „Craiova în primele decenii ale ale secolului XX”, în viziunea arhitectului Marcel Berendei.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara